663 matches
-
de argumente, de o judecată adesea potrivnică, care te împinge să acționezi într-un anume fel doar pentru că știi că așa e mai bine pentru tine?! ...Chemarea inimii a fost aceea care l-a convins pe Lupino să urmeze sfatul căpriorului. A doua zi, în zori căci în zori încep marile călătorii -, lumea își desfăcu încuietorile pentru ochii puiandrului. Lăsă în urmă pădurea care-i fusese casă, animalele care-i deveniseră prieteni. Plecă în căutarea unui mutilat lup necunoscut, un înțelept
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
același timp. Unii auziseră de lupul căutat. Alții îl văzuseră; și întîlni chiar și lupi cu care înțeleptul intrase în contact. Aceștia din urmă erau cei care-l interesau pe Lupino; și nu dură mult pînă să concluzioneze că părerea căpriorului despre înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură să se teamă că Îl va apuca din nou durerea cumplită de cap. Toată vânzoleala aceea Îi aminti de piața de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Rețete prețioase: Nu este nimic mai bun decât coarnele de cerb pentru a-l menține pe bărbat viguros și tânăr, pentru a-l face neobosit în pat, pentru a preveni deteriorarea vitalității lui și a-i menține prospețimea tenului. Coarnele căpriorilor, care sunt încă acoperite de catifea, au cele mai puternice proprietăți afrodiziace. Din moment ce coarnele căpriorilor sunt încă în creștere, ele sunt îmbibate cu hormonii masculini puternici care sunt răspunzători de dezvoltarea caracteristicilor masculine, iar acești hormoni sunt recoltați odată cu coarnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pe bărbat viguros și tânăr, pentru a-l face neobosit în pat, pentru a preveni deteriorarea vitalității lui și a-i menține prospețimea tenului. Coarnele căpriorilor, care sunt încă acoperite de catifea, au cele mai puternice proprietăți afrodiziace. Din moment ce coarnele căpriorilor sunt încă în creștere, ele sunt îmbibate cu hormonii masculini puternici care sunt răspunzători de dezvoltarea caracteristicilor masculine, iar acești hormoni sunt recoltați odată cu coarnele. Pe la începutul secolului XX, medicii ruși au efectuat unele experimente pe șoareci, în cadrul cărora le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii, părți genitale de vulpe și oase de mierlă. Pe-o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la Literatura Romînă! Madam Nicolici cunoștea la perfecție Literatura Română. Mai privea o vreme la fundul schimbător al unui personaj din planul doi, care căuta împiedicarea demolării casei evanghelice din icoană, precum și introducerea unui slăbănog, așternut pe o targă, printre căpriorii acoperișului, acoperiș prăvălindu-se deja zurnitor către pământ și atunci madam Nicolici îi spunea: - La Limba și Literatura Română. Pune mâna și învață, în special, despre simboliști. Mâna o pusese. Tocise. Despre curentul ăsta literar învățase. Nu se dumirise însă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mașinii lui, care era parcată pe o stradă lăturalnică, la nici o sută de metri de casă. Conacul familiei Hollinger, am aflat de la Cabrera, era una dintre cele mai vechi proprietăți din Estrella de Mar; o sută de veri trecuseră peste căpriorii și grinzile acoperișului său, uscîndu-le ca pe biscuiți. Mă gîndeam la cuplul În vîrstă care se retrăsese de la Londra În pacea acestei coaste locuite de pensionari. Era greu de imaginat că ar găsi cineva energia, nemaivorbind de răutatea necesară, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bărbat, s-a terminat, trebuie să nu ieși din cuvântul lui... Dogarul mai venise de câteva ori, nu întrebase nimic, dăduse ajutor și abia când au pus salcia la acoperiș a îndrăznit să aducă vorba despre actul casei. Țigăncile împodobiseră căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și, de acolo, peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
când or cosi Iarbă otavă cu rouă Și s-a rupe coasa-n două Și-i băga brînca-n curăuă Și ți-i lua alta nouă 244 {EminescuOpVI 245} Și-i cosi în fân cu flori Și le-i da la căpriori. 243 Bere-aș vin din oală vetye Cu nanele su păretye, Și-aș be vin din oală nouă Cu nanele cu-amîndouă. 244 Cântă, cuculețule, Toate diminețile, Să-mi câștig paralele Să le beau cu mândrele. 245 D-Ioane, crășmariu bătrân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe babă de mijloc și-o băgă-n pământ până-n gât. Apoi o izbi cu buzduganul în cap și-i risipi creerii. - Cerul încărunți de nouri, vântul începu a geme rece și a scutura casa cea mică în toate încheieturile căpriorilor ei. Șerpi roșii rupeau trăsnind poala neagră a norilor, apele păreau că latră, numai tunetul cânta adânc ca un proroc al pierzării. Prin acel întuneric des și nepătruns, Făt-Frumos vedea albind o umbră de argint, cu păr de aur despletit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care vânătorii înfofoliți în blănuri, ca niște momâi, se gândeau mai mult la chefurile care-i așteptau seara; la ochii albaștri ori negri ai cucoanelor și la cântecul de inimă albastră, cântat la ureche al lăutarilor... decât la fiare, la căpriori și la iepuri pe care, totuși, în haite, le scoteau hăitașii din codrii bătrâni și neumblați ai împrejurimilor fără capăt. Destoinic și priceput, Toma, cunoscător adânc al legilor codrului, dar și al oamenilor generației lui, al slăbiciunilor, a știut să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după miros, în urmărirea lui... motanul dispare într-o vizuină de viezure. Râsul renunță și se calmează; își pune capul pe labe, ochii îi ard strălucitor în întuneric, apoi, coboară povârnișul rîpos. Noaptea tainică înainta... lupii încetară să mai urle. Căpriorii treceau la adăpat, prin apropierea lui Anton. Chemarea înăbușită a unei cucuvele, din vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se prelinge cu trupul lipit de pământ, dar motanul îl
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de decembrie... Pe unde umbla Anton iarna, nu mai erau poteci ori, măcar cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cărări bătute de sălbăticiuni... ci, numai pădure și trunchiuri doborâte de vijelii... și, zăpada care acoperea totul. Liniștea și tăcerea stăpâneau întreg cuprinsul. Ceva îi atrase atenția... ceva, care mișca.. Un mic animal zăcea întins sub un lăstăriș. Era un căprior foarte tânăr, căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea trupul subțire și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere. Când îl simți apropiindu-se, micul animal
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încercă să se ridice și să fugă; instinctul de apărare îl obliga să fugă... dar, căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă el, sub lăstăriș, și abia atunci observă ca bietul căprior avea un picior rupt. „Norocul lui, că prădătorii încă nu i-au luat urma!“, murmură Anton. Piciorul drept, din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din față, care era rupt, îi atârna moale. Îl potrivi și i-l legă îndată între două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
două bețe. - Poate că și-a pierdut mama, și căutând-o, s-a rătăcit! murmură pădurarul. Acum, când Anton era lângă el, puiul de căprior încetă să mai geamă. Numai când îl atingea, ori făcea gestul să-l mângâie ușor, căpriorul începea să tremure din tot trupul și, sub freamătul acela, pielea i se încrețea... îi putea simți toți nervii vibrând. În ochii lui strălucitori pâlpâia o flăcăruie de teamă. Anton nu-l putea lăsa, acolo, în zăpada, chiar înainte să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acolo, în zăpada, chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îndepărtate asemănări, își zise că, pesemne, așa fuseseră și ochii ei, blânzi și plini de duioșie. Cornițele abia începeau să-i crească, se simțeau mijând ca doi muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând alături de el, simțea că se apropia de ceva din propria ei făptură, ceva ce se pierduse.. Soarele îi era mai bun, viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
viața nu i se mai părea amară și tristă, animalele, se știe, sunt mult mai înțelegătoare decât oamenii ... în stare de sentimente mult mai puternice și mai durabile. - Am să-i pun numele „Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din jur. Se uita la ea cum se apropia, și ochii îi străluceau. Anuca se apropia de el, și căpriorul își freca gâtul mlădios de șoldul ei, mângâindu-l parcă, prin acea atingere, ca o pisică mulțumită. Acum se ținea pe picioare. Totuși, nu avea curajul să umble pe afară prin zăpadă; o adulmeca doar, și atât, ori se tolănea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]