577 matches
-
în ale zborului. Ei sunt mai vulnerabili pe malul apei, când își grămădesc bucăți de pământ pentru construcția cuibului. Pentru orice eventualitate, lăstunii în astfel de momente lucrează în grup. Pe corpul lăstunului parazitează diferiți purici și căpușe, inclusiv o căpușă caracteristică anume lăstunilor de casă, "Ceratophyllus hirundinis". Dintre endoparaziți poate fi evidențiat "Haemoproteus prognei" (malaria aviară, purtători ai căreia sunt insectele sugătoare de sânge, precum țânțarii). Lăstunul de casă ocupă o parte însemnată a Palearcticii de nord, arealul său de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
a putut restaura fiind foarte deteriorată, cu porțiuni arse, icoane lipsă în totaltate. Sculptura catapetesmei s-a realizat de către sculptorul Nicolae Oproiu din comuna Sălătrucu, județul Argeș, iar pictura pentru catapeteasmă și pentru restul bisericii a fost realizată de pictorul Căpușe Ilie din comuna Valea Danului, sat Verești, județul Argeș. Resfințirea bisericii de lemn Sfântul Gheorghe a avut loc în ziua de 18 iunie 2006, de către I.P.S. Mitropolitul Olteniei Teofan Savu.
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
boli sunt extrem de neplăcute și au o rată a mortalității foarte ridicată. Totuși, corpurile supraviețuitorilor rămân mai slabe sau mai grase, fiind mai bine adaptate condițiilor verii, respectiv iernii. Cele două boli sunt cauzate de același virus, purtat de o căpușă și declanșat de schimbările de mediu survenite odată cu trecerea dintr-un anotimp în altul. Astfel, oamenii au o relație simbiotică cu virusul și (fără să o știe) cu phagorii, care sunt purtătorii căpușei și, deci, a virusului. În mod logic
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
cauzate de același virus, purtat de o căpușă și declanșat de schimbările de mediu survenite odată cu trecerea dintr-un anotimp în altul. Astfel, oamenii au o relație simbiotică cu virusul și (fără să o știe) cu phagorii, care sunt purtătorii căpușei și, deci, a virusului. În mod logic, populațiile umane care trăiesc izolate de phagori au șanse mai mici de a scăpa schimbărilor sezonului. În ciuda acestui lucru, se cunosc cazuri rare de oameni care supraviețuiesc în zone îndepărtate, fiind considerați niște
Helliconia () [Corola-website/Science/320755_a_322084]
-
alături de cele ale culturii Ife, singurele statui din lut ars din Africa neagră care ating aceste dimensiuni. În alegerea subiectelor lor, sculptorii marcheazăo netă preferință pentru reprezentarea omenească, dar ei înfățișează de asemenea și animale, elefanți, maimuțe, șeri și chiar căpușe. Capetele omenești nu sunt niciodată portrete, chiar dacă unele arată o tendință spre naturalism. În schimb, animalele sunt tratate în manieră realistă, ceea ce conduce la ideea că reprezentările omenești se îndepărtează de realitate în mod voit, și nu din cauza lipsei de
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
pescăruși. Insecte sau alte viețuitoare: musca, bondarul, țânțarul, furnica, viespea, păiajenul, greierul, fluturele, albina sălbatică, gândacul de bucătărie, rădașca, croitorul, urechelnița, viermele negru, cărăbu-ul sau găinușa, gândacul verde, gărgărița de iarbă și cea de bucate, lăcusta galbenă, coropișnița, calul dracului, căpușa. Pești: crapul, țiparul, vârluga, caracuda, soreața. Clima localității este temperat-continentală, cu influiențe răsăritene. Iarna bat vânturi puternice din est cu viscole aduse de crivăț, iar vara bate austrul din vest. Băltărețul bate din sud și este aducător de ploaie și
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
ca parazit ocazional pentru urechelnițele care au consumat ouăle viemelui de pe plante. Cel puțin 26 de specii de ciuperci parazite din ordinul Laboulbeniales au fost indentificate pe urechelnițe. Ouăle și nimfele sunt uneori canibalizate de către alte urechelnițe. O specie de căpușă tyroglyphoidă, "Histiostoma polypori" (Histiostomatidae, Astigmata), este ades observată pe urechelnițele comune, adesea în densități mari; dar această căpușă se hrandește cu cadavre de urechelniță și nu cu gazda sa vie folosită ca transport. Hippolyte Lucas a observat acarieni pe urechelnița
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
ciuperci parazite din ordinul Laboulbeniales au fost indentificate pe urechelnițe. Ouăle și nimfele sunt uneori canibalizate de către alte urechelnițe. O specie de căpușă tyroglyphoidă, "Histiostoma polypori" (Histiostomatidae, Astigmata), este ades observată pe urechelnițele comune, adesea în densități mari; dar această căpușă se hrandește cu cadavre de urechelniță și nu cu gazda sa vie folosită ca transport. Hippolyte Lucas a observat acarieni pe urechelnița europeană. Resturile fosile ale ordinului Dermaptera încep în Triasicul târziu până în Jurasicul timpuriu. S-au găsit circa 70
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
(Ixodes ricinus) este o căpușă din familia ixodidelor ("Ixodidae") răspândită în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală, fiind un ectoparazit al mamiferelor și omului și provocă prin înțepătura ei dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
prin înțepătura ei dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia" (babesioza), "Borrelia burgdorferi" (borrelioza Lyme), "Staphylococcus aureus", "Anaplasma" (anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia conorii" (febră butonoasă), virusul encefalitei de căpușă (encefalita de căpușă), virusul louping-ill (encefalomielita infecțioasă ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
dermatite pruriginoase, anemie sau poate servi ca vector pentru diverse microorganisme patogene a omului și mamiferelor: "Babesia" (babesioza), "Borrelia burgdorferi" (borrelioza Lyme), "Staphylococcus aureus", "Anaplasma" (anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia conorii" (febră butonoasă), virusul encefalitei de căpușă (encefalita de căpușă), virusul louping-ill (encefalomielita infecțioasă ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Femela
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
anaplasmoza), "Coxiella burnetii" (Febra Q), "Rickettsia conorii" (febră butonoasă), virusul encefalitei de căpușă (encefalita de căpușă), virusul louping-ill (encefalomielita infecțioasă ovină). Numele de "ricinus" vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge. Căpușele adulte au o culoare roșu-brun. Femela este cenușiu-deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
Femela este mai mare decât masculul. Masculii au 2,5-3 mm în lungime și toate cele patru perechi de picioare sunt vizibile. Femelele înfometate au 3-4 mm în lungime și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe fața sa numeroși spini recurenți. Cu ajutorul hipostomului căpușa suge sângele. Hipostomul pătrunde în tegument și se fixează puternic și datorită spinilor recurenți nu mai poate fi scos decât cu greutate. De o parte și de alta a hipostomului se găsesc 2 palpi maxilari care au 4 articole (segmente
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
dispuse de o parte și de alta, lateral după perechea a IV-a de picioare. Orificiu stigmatic este înconjurat de o placă chitinoasă bine dezvoltată, numită peritremă sau placa spiraculară. "Ixodes ricinus" este lipsită de ochi. "Ixodes ricinus" este o căpușă cu trei gazde. Ea atacă în stare adultă diverse mamifere mari: bovine, cabaline, ovine, câini, pisici, precum și specii de animale sălbatice: căprioare, cerbi etc. Uneori atacă și omul. În stadiul de larvă hexapodă și nimfă octopodă, atacă animalele mai mici
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
necesită în dezvoltarea sa 3 gazde. Durata ciclului evolutiv de la ou până la adult este de 3 ani, iar fiecare stadiu durează un an: un an ocupă larva, un an nimfa și un an adultul. În timpul vieții lor de 3 ani căpușa este hematofagă (se hrănește cu sânge) numai 3 săptămâni, iar în fiecare stadiu (de larva, nimfa și adult) se hrănește cu sânge numai câteva zile. Ciclul de viață se poate scurta la 2 ani, în funcție de temperatură. Prezintă o mare rezistență
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
11-15 mm și cad de pe gazdă pe sol, unde depun 1000-2000 ouă în decurs de 1 lună. La depunere, ouăle sunt învelit într-o substanță albuminoasă aglutinantă, formând o aglomerare voluminoasă ce rămâne un timp fixată de partea anterioară a căpușei. Această substanță este secretată de o glandă specială, glanda cefalică sau organul lui Gene, situată la partea anterioară a scutului chitinos. Ouăle cad apoi de pe femelă pe sol, și rămân atașate unele de altele în formă de grămezi. După depunerea
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
regiunile de șes și deal asupra animalelor și omului se desfășoară în două valuri: primul are loc primăvara în martie, ajunge la un maximum la jumătatea lunii mai, apoi regresează în iunie și începutul lunii iulie. Al doilea atac al căpușelor începe la finele lunii august, atinge un maximum la jumătatea lunii septembrie și regresează în prima parte a lunii octombrie. În zonele montane primul atac se extinde până în lunile iulie-august. Gazdele căpușei "Ixodes ricinus" din România: Babesioza la Caini
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și începutul lunii iulie. Al doilea atac al căpușelor începe la finele lunii august, atinge un maximum la jumătatea lunii septembrie și regresează în prima parte a lunii octombrie. În zonele montane primul atac se extinde până în lunile iulie-august. Gazdele căpușei "Ixodes ricinus" din România: Babesioza la Caini
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
face parte din familia "Flaviviridae", genul "Flavivirus". Din această familie fac parte și alte virusuri care pot provoca boli în rândul oamenilor. De exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
exemplu, virusul febrei galbene, virusul West Nile, virusul encefalitei St. Louis, virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei de căpușă, virusul bolii Kyasanur forest și virusul febrei hemoragice Omsk aparțin tot familiei"Flaviviridae". Cele mai multe dintre aceste virusuri sunt răspândite de țânțari sau căpușe. Virusul denga este transmis (răspândit) mai ales de țânțarii "Aedes" și, în special de tipul de țânțar "Aedes aegypti". De regulă, acești țânțari trăiesc între 35° latitudine nordică și, respectiv, sudică, la o altitudine mai mică de 1000 m. Ei
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
forțe tătare ce au atacat portul crimeean Kaffa în 1343. După ce asediul i-a fost respins de forțele italiene, a revenit în 1345. Dar mongolii au fost cuprinși de ciumă, boală provocată de lipsa de igienă și răspândită prin intermediul șobolanilor, căpușelor, puricilor , și și-au dat seama că nu mai pot continuă asediul au folosit pentru prima dată în istorie armă bacteriologică, aruncând cadavrele în descompunere ale victimelor ciumei în interiorul cetății. Marinarii genovezi infectați care au navigat din Kaffa spre Genova
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
în fiecare zi, consumând zilnic alimente până la 10% din greutatea corpului. Având hrană suficientă disponibilă, nu face rezerve pentru sezonul rece. Șoarecele de casă poate fi infectat de numeroși endoparaziți și de câțiva ectoparaziți, în special de anumite specii de căpușe și purici. "Mus musculus" ar putea constitui o gazdă de origine a puricelui "(Leptopsylla segnis)". Paraziții joacă un rol in regularizarea populațională, șoarecele de casa putând fi și o specie-rezervor a unor specii patogene de paraziți. Șoarecele este foarte prolific
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]