5,129 matches
-
instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuvintele potrivite pentru a mă atrage cu duioșie spre ea. Am închis ușa salonului, despărțindu-mă de Antonia, și aproape m-am împiedicat de Honor Klein care traversa holul cu o cutie plină cu cărți pe care pe jumătate o căra, pe jumătate o târa. — Pot să vă ajut? am spus și împreună am împins cutia în camera din față pe care Palmer o numea totdeauna „biblioteca”, deși nu erau acolo decât vreo câteva rafturi cu cărți. Acum încăperea era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de aici că Antonia își schimbase coaforul, sau că mințise. N-am avut tăria să-l sun pe Palmer. La ora zece sună soneria de la intrare dar erau muncitorii care aduceau înapoi mobila care mai rămăsese în Lowndes Square. Au cărat-o în casă și, în timp ce intrau pe ușă, au reușit să ciobească biroul Carlton House. După ce au plecat, am rămas privind trist obiectul și am încercat să atenuez stricăciunea dând cu degetul ud peste lemnul proaspăt. Am luat apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
făcut altceva decât să mă fac invizibil, cât mai invizibil. Așa că m-am așezat pe un scaun și am cotrobăit prin buzunare. După câteva Încercări jalnice, am reușit să-mi aprind o țigară. Imediat, Else Oloaga se deplasă spre proiector, cărând filmul serii În poală. Era același film, Refugiu, pe care Îl difuzam Încă o săptămână. Acționă mânerele (care arată ca niște bețe de schi În miniatură) tăcută, Își ridică privirea și urmări raza În care praful plutea dinspre cabina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ușa era descuiată, așa că ai strigat-o și ai intrat. Dar nu ți-a răspuns nimeni. Da, și apoi, mă rog, ai găsit-o leșinată În bucătărie. Ei, și doar nu era s-o lași acolo, nu? Așa că ai cărat-o În dormitor și ai culcat-o pe pat. Măcar atâta puteai și tu să faci pentru o prietenă, nu? Te-ai gândit că Își revine ea după ce s-a odihnit. Așa, și după asta ai plecat. Frânt, Anton dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cea mai suavă voce posibilă că se Întâmplase ceva groaznic și am Închis Înainte să Înghită dumicatul din gură. — N-ai găsit nimic care să explice cele Întâmplate? În afară de... Cadavrul din dormitor? M-am gândit la ce văzusem. Cineva Îl cărase În dormitor și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul, cuprins de o panică din ce În ce mai insuportabilă. În sufragerie, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-au năpustit una asupra cealaltă. După ce am trecut de colț, am văzut copii jucându-se lângă pompa de apă. Anton aruncă o monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea au ajuns paralel cu noi, am pășit pe stradă. Smoala era curată și neagră, cu un luciu uleios, care se subția și devenea din ce În ce mai strălucitor, cu cât Îl urmăreai mai mult. Într-o pantă, chiar Înainte ca strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așezate somptuos pe niște navete de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păreau Îngrozitor de familiari. Dacă nu mă Înșelam, ofițerul mai vârstnic era cel care mă escortase la Manetti, pe când pe cel tânăr Îl văzusem În fotografia Înrămată din biroul inspectorului-șef. Acum cel din urmă puse jos servieta pe care o cărase și anunță pe cineva, nu se știa pe cine anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți pleca. Observându-mi mirarea, lăsă un rânjet să-i dezghețe parțial fața. Zâmbetul nici nu apucă să-i ajungă până la ochi, că doamna Britz s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
eu, al șaselea simț, dar raționalitate, zero, și, dintr-o dată, i se oferise o soluție mai bună. Din păcate fusesem drogat atât de tare că am luat-o razna de tot. Mai târziu, după ce Hauptstein și oamenii lui s-au cărat, Wickert a ajuns și el la hotel, interpretând totul exact cum sperau cei din Frăție. Se presupune că ofițerii de jos sunt aici ca să mă protejeze. Dar acum Îmi dau seama că există și o altă rațiune pentru asta. Fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu nici un inspector. Manetti? Karla Manetti? Ivan n-avea nici o treabă cu geniul orașului. Totuși, dacă vroia să ne facă o vizită, nu l-ar fi deranjat să schimbe câteva vorbe cu ea. — Frate, mormăi, lăsând pernele pe care le cărase până aici, e ca dracu’ să trăiești În halu’ ăsta! Ieșind din nou pe coridor, Ivan era pe punctul de a-i descrie situația și mamei lui, care aștepta la parter, cu privirea Îndreptată În sus, prin golul creat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care a telefonat s-ar fi aflat deja În apartament atunci când vizitatorul a sunat la ușă? Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un tunet turfaș, Înfundat, și acum plouă cu găleata. După câteva săptămâni de vară „spectaculoasă“, până la urmă, cerul crăpă. La intervaluri regulate, scuarul se ilumină de fulgere nervoase, de parcă o putere supremă s-ar fi jucat cu Întrerupătorul. După ce am cărat jos și ultima găleată cu flori, am descoperit că nici un strop nu nimerise pragul. Ploaia era o perdea grea, la jumătate de metru de fațadă, densă și șiroindă. Am Închis ochii, simțind umezeala fină pe obraji, și mă gândeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care populau districtul nevoiaș ce-i fusese repartizat spre sondare de către „Cea Mai Binevoitoare Instituție Financiară a Americii“. Prin mahala, lumea râdea de el. Nu-l asculta nimeni. Cum îl auzeau bătând, aruncau în ușă cu cutii goale și strigau „Cară-te, nu-i nimeni acasă“. Își asmuțeau câinii să-și înfigă colții în curul lui de evreu perseverent. Cu toate astea, în decursul anilor a reușit să adune suficiente plachete, diplome și medalii pentru merite deosebite în muncă, cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de negri căci, după cum îmi spune el, acesta-i cel mai bun moment pentru prinderea recalcitranților care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
benoclat și la picioarele ei. Aveam doar vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă tipa avea niște picioare atât de faine, de nu-mi puteam lua ochii de la ele, erau genul de picioare pe care, câteodată, ai surpriza să le vezi cărând vreo fată bătrână cu fața lividă, ciupită de vărsat... Cu așa craci - ei bine, e clar că i-o ștupuia 1... Păi, nu? O adusese acasă, din câte zicea el, ca să vadă și ea cum e „o mâncare evreiască adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca să ia cina, i s-a dus buhul că, în două-trei asemenea împrejurări, ar fi mormăit: — Uite ce, n-ai vrea să mergem la mine acasă? Bineînțeles că ea îi va răspunde „Nu“. Bineînțeles că ea va începe să țipe: „Cară-te de-aici, băi ăsta!“ sau îi va răspunde înțepată: „Mersi, dar am și eu o casă frumoasă, și mai am și-un soț în ea“. Ce dracu’ își face cu mâna lui prostul ăsta! idiotul ăsta! băiețelul ăsta lunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
anul ăsta, în toți anii!), ai să-ți revii, zău, pe bune; ai să te simți minunat, trăsnet, cu mult mai bine decât acum, așa că, te rog, parașuta dracu’, intră înapoi în cameră și lasă-mă pe mine să mă car! — Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la mine. Poate-i sare o doagă unui tembel și mă-njunghie ca să-mi ia portofelul. Ce mă fac dacă dau buzna gaborii? Dacă-și scot pistoalele - careva o ia la fugă - și, din greșeală, mă împușcă pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe mijlocul mutrei - ia uite ce ditamai trompa ai, pentru Dumnezeu! Ăsta nu-i nas, e contrabas! Hai, roiu’, ovreiașule! Cară-te de pe patinoar și lasă fetele în pace!“ Și ăsta-i adevărul gol-goluț. Îmi aplec capul spre tăblia mesei din bucătărie și îmi schițez cu un creion profilul pe o coală tipizată adusă de tata de la birou. Și e înfiorător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre maică-sa, nu e cazul să ne facem griji, fiindcă-i moartă. Perfect, Smolka, perfect, mai în siguranță de-atâta nici că mă puteam smți. Acum nu mai am absolut nici un motiv de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viitorul meu cumnat, în fiecare duminică după-amiază cu babacii noștri incorigibili în ignoranța lor (care votează cu democrații și au o gândire de Neanderthal), cu taică-meu și unchi-meu. Dacă nu ne place aici, zic ei, de ce nu ne cărăm frumușel înapoi în Rusia, unde totu-i fain-frumos? — O să faci un comunist din copilul ăsta, îl avertizează taică-meu pe Morty, la care eu nu mă pot stăpâni să nu izbucnesc: Tu nu-nțelegi nimic! Toți oamenii sunt frați! Iisuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Smolka, chiar în patul lui? Iată o chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și știi ceva? Faptul că mai trăia și era bine mersi m-a lăsat paf. Încă nu mi-am revenit din șoc. Și e însurat, fain frumos, la casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă nu vrea, hai s-o tăiem de-aici... Mandel: — Cine mă-sa-n cur se crede să nu-i facă măcar o labă unui gagiu? Un căcat de labă. Chiar îi cerem luna de pe cer? Eu, unul, nu mă car până nu mi-o suge sau nu mi-o ia la labă - ori una, ori alta! S-aleagă, ’tu-i mama ei de curvă! Smolka se întoarce, așadar, în cameră, pentru o nouă rundă de negocieri, și revine după aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]