7,266 matches
-
ridicat din umeri nepăsător, e mai bine pe jos. Și am așteptat concluzia discuției lor, pentru că de aceea se adunaseră acolo, în acea dimineață. Expediția va avea loc a doua zi după ce se oprește ploaia, ca să aibă timp pământul de pe cărările din păduri să se usuce, altfel nu veți avea cum să ajungeți la vreun rezultat și n-o să găsiți nimic. Trebuie să se oprească ploaia mai întâi. Aceasta a fost concluzia comunicată de adunarea generală. Am stabilit cu Hamsterii să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
păsărilor. Asta-i harta, a spus Hamsterul Ciufulit, arătându-ne drumul desenat. O luăm pe-aici, acolo e o fântână, trecem de ea și de pod, apoi urcăm dealul, mai departe e pădurea... N-ai desenat bine, trebuia să ocolești cărarea pe dincolo de crâng, l-a contrazis Hamsterul Colțos, mormăind nemulțumit. Ghidușa a intervenit și ea: Ba pe-acolo trebuie s-o luăm, știu eu mai bine! Eu am mai fost la pădure. Acela e drumul. Dacă vrei tu să știi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Mă gândeam că ar fi fost bine să fi venit și Iasomia cu noi, însă nu o întrebasem dacă ar fi vrut sau nu să participe la expediție, pentru că trebuia să decidă ea însăși, așa că acum mergeam doar noi pe cărarea din crâng. Ghidușa era prima, o pornise repede înainte, iar Portocala se apucase să adune un buchet de flori sălbatice, oprindu-se din loc în loc pentru a mai culege câte una. Ghidușa a aruncat o privire în urmă și a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ofilească, unde-o să le pui? Nu te-ai gândit deloc?... Ce-ți pasă ție, ia vezi-ți de drum, i-a răspuns Portocala netulburată, fără să-i dea atenție, senină și ocupându-se cu alegerea altor flori de pe marginea cărării. Hoinarule, spune-i să nu mai adune flori! mi a zis Ghidușa privind spre mine ca și cum eu aveam putere de decizie incontestabilă. Ne încetinește și o să fie seară până ajungem la pădure! Lasă florile, Portocală! i-am zis eu, dar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ea amuzată. Da, e mai bine, m-am bucurat eu. Copiii au luat-o înainte, iar eu cu Iasomia mergeam în urma lor, pe drumul din pădure. Era o zi liniștită, soarele ajungea cu razele printre crengi, încălzind pământul uscat al cărării. Ghidușa, Portocala, nu vă îndepărtați prea mult! am strigat eu spre ele, pentru că abia le mai zăream, undeva în față, chiar înaintea Hamsterilor. Ele au privit spre mine și au așteptat să le ajungă Hamsterii din urmă, apoi au continuat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
s-a amuzat Iasomia. O știu și eu pe asta. Iar dacă mânca din celălalt smochin, îi reveneau urechile la loc... Și împăratul i-a dat până la urmă jumătate de împărăție și fata de soție... Da... Mergeam lângă ea pe cărare și-mi părea că intrasem și noi într-o poveste, și pășeam pe un tărâm fermecat... de altfel, nici nu era de mirare, pentru că prezența ei era de ajuns ca să facă posibil acest adevăr... Hai s-o luăm pe scurtătură
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am teleportat prin timp, se bucură Hamsterul Ciufulit. De unde-atâta teleportare! l-a contrazis Hamsterul Colțos. Eu zic să mergem mai departe. Oricum n-are rost să stăm aici, le-am propus eu și ne-am luat cu toții rucsacii, urmând cărarea care ducea la vale. Am ajuns aproape de niște stânci, care se găseau dincolo de poienița unde petrecusem noaptea, și unde lăsasem adăpostul din crengi. Dincolo de stânci, era o grotă. Ne era sete, iar în peșteră se auzea o apă curgând, poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
avem de căutat solzi de dinozaur, nu teleportări în spațiu sau în trecut sau alte asemenea chestii... N-are importanță unde am ajuns... O să ne dăm seama în curând care e adevărul. Am ieșit din grotă, pornind mai departe pe cărare. Deja ne convinseserăm de faptul că ne așteptau tot felul de lucruri inexplicabile și neprevăzute. Însă, în primul rând, unde erau solzii?... Parcă ar fi fost pretutindeni în jur, dar nu se lăsau găsiți prea curând... Am ajuns în vale
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mergem mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână, am presupus, pentru că un cal n-ar fi stat în arșița amiezii fără să aibă apă prin apropiere. Și așa a fost. După cotitura cărării, dincolo de lanul de grâu, era o fântână cu capac de lemn. Ne-am umplut sticlele și ne-am răcorit, turnându-ne apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
câmpului unde se auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai departe. Cum mergeam noi pe cărarea prăfuită, printre lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
praf și dispărând în lungul drumului, la fel cum venise. Ia uite ce-a lăsat aici! a observat Portocala și s-a aplecat să ridice un solz auriu dintre scânteile care săriseră din coamă și rămăseseră pe pământul uscat al cărării... E al meu, eu lam găsit! s-a bucurat ea triumfătoare și a ținut solzul în soare câteva clipe, apoi s-a apucat să și-l prindă la clama pe care o avea în plete. Era să te lovească! i-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
clipe, apoi s-a apucat să și-l prindă la clama pe care o avea în plete. Era să te lovească! i-au spus Hamsterii. Asta s-o credeți voi! le-a răspuns ea nepăsătoare și a pornito înainte pe cărarea prăfuită. Ne-am reluat drumul. Soarele începuse să apună, iar nouă ne era foame. Mai aveam pâine în rucsaci, și am ajuns la o livadă de cireși. Copiii au alergat să mănânce cireșe, iar eu m-am așezat în iarbă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
închipuit eu lipsește; în locul lui stă o ființă care a rănit, a împroșcat confuzie, și-a arătat din greșeală chipul jupuit, celălalt chip: fie nu mai există, pentru gândurile care ne-ar fi plimbat împreună, fie gândurile mele, căutând o cărare, se încolonează prin hățișul greșelilor lui de om, deschizând drumul unor idei care aveau nevoie de fântâna greșelii. Ajungi să filozofezi astfel luând în inima ta greșeala prietenului sau trezindu-ți patima pentru o eroare abstractă, care construiește anapoda o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist - ce "îl prezintă ca pe un poet lipsit de talent". Mărturisind că a crezut, la un moment dat, că autorul "se poate întîmpla să fie pătruns de ortodoxismul pe care îl împarte pe toate cărările, dar lipsa lui de talent l-a făcut să se exprime ciung", Sahia declară că nu a scris despre carte pentru "a nu izbi un om șlaț care poate în adîncul sufletului lui se păstrează curățenia adevărului". Între timp, însă
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
și iată cum, în fauna literelor românești, s-a petrecut o minune spirituală: Un ortodox a devenit futurist!" Înainte de a vedea răspunsul poetului, e util desigur să examinăm afirmația făcută de Sahia, după care Paul Sterian "împarte ortodoxismul pe toate cărările". Mai exact, să vedem cînd a devenit cel în cauză ortodoxist și care i-au fost faptele. Într-un articolaș publicat la începutul lunii decembrie 1929, referitor la o reuniune a Asociației Creștine a Studenților din București 14, proaspătul redactor
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
a trebuit/ să-l încerc/ și ea înțelege/ tu ești lava vulcanului/ care nu se stinge niciodată/ care mătură tot cînd erupe/ în nopțile ca niște cupe cu otravă/ sorbiturile lungi trec direct în tine/ el îi spune/ tu ești cărarea care duce/ în așezarea aceea fără nume/ unde oamenii descifrează pe limbile focului/ semnele unei boli fără leac" (Bolero). Natural, moartea e cu stăruință scrutată, adnotată pe o gamă ce merge de la un sublim echivoc la imundul ațîțat și la
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
în esență un învățământ individual bazat pe relația directă a elementelor binomului amintit. De la nivelul liceal, la cel al învățământului superior de specialitate, în mod prioritar drumul este parcurs în structurile oferite de instituțiile autohtone ale învățământului muzical. De aici cărările se despart. Se ramifică șansele. însăși personalitatea fiecărui tânăr muzician se manifestă în mod diferit. Destinele sunt diferite. Iar roadele se culeg pe parcurs. Lumea cea largă a muzicii este seducătoare. Fie că este vorba de Europa sau de continentul
Tineri performeri by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9550_a_10875]
-
Poate însăși realitatea metalului, - lucrul asupra căruia ei stau aplecați zi de zi, - îi face să se îndrepte spre marginea râului frate cu Oltul, mai grav, mai pus pe gânduri, parcă... în cartea balenei albe, Moby Dick, Herman Melville cânta cărările ce duc spre vraja apei, elementul primordial al lumii... Podurile numeroase de pe Mureș întăresc impresia de civilizație veche a orașului. Spre mijlocul râului trepte urcă alcătuind bolți de trecere, un gabarit special pentru ambarcații. Canotajul este sportul cel mai iubit
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
fadă/ și salcia pe mal mă învață să plâng/ și roua pe mine încearcă să cadă// și fuge copacul din calea mea/ și umbra mea lasă o dâră adâncă/ și cerul în două-mi arată o stea/ și fac o cărare între atât și încă// și frunzele cad în cerul din baltă/ și seara ghicește că iarăși sunt trist/ și lacrima-n sus spre frunte se saltă/ și uite, mă vezi, dar eu nu mai exist/ (și trenul spre tine, uitat
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
lasă odihna să se transforme în uitare. Un ritm precis, un du-te vino ca un cîntec de leagăn. Pe care îl percep eliberat de spasme. "Kantor îmi spunea că, odată cu bătrînețea, voi părăsi autostrada avangardei pentru a păși pe cărarea care duce spre cimitir. Cel care hotărăște să se odihnească ar putea spune că a coborît din trenul de mare viteză pentru a continua drumul pe jos". ...odihna, ca o tăcere intensă...tăcere de început sau de sfîrșit de lume
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
din vedere proiectul reconstituirii sale în intelect: "cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau s-o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
cerurile erau căzute-n somn/ apele clipoceau adormite și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau s-o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune -). Același simțămînt al apartenenței la un cadru
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
frige, arrrrrrdeee... (Domnul cititor trebuie să știe că negustorul ține cleștele ca să atragă clienții, clăpăindu-l. Că fleica o întoarce cu deștele.)" Acesta e Bucureștiul pîntecului, borta cu mirosuri îmbietoare și cu oameni care trăiesc ca să "se respecte". Celălalt, cu încurcate cărări ale spiritului, e cîntat pe altă coardă. Una care amestecă o ironie tare, dublu distilată, cu tandrețuri de peisagist. Bunăoară: "La București, nu se iubește în două locuri la fel. Altfel se iubește în Cișmigiu, altfel în Parcul Carol, altfel
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
sud sau spre apus, spre mare sau spre soare, mânați parcă de gândul că pe țărmul umed al Franței se poate trăi. Fata le dădea bani, mai degrabă decât mâncare (căci bani avea mai mulți), iar ei plecau, pășind pe cărarea năpădită de buruieni spre râu. Nicăieri nu se putea vorbi de stabilitate, iar la conac mai puțin ca oriunde. Și totuși bătrâna Mangeot și fiica ei aveau un puternic sentiment de proprietate. La Paris, Madame Mangeot avusese un mic magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]