4,175 matches
-
o revelație a volumului este epistolierul Samuil Micu - prin scrisorile amicale sau scrisorile-memoriu către episcopii Ignatie Darabant și Ioan Bob sau către canonicul Ioan Corneli de la Oradea, inaugurând în literatura Transilvaniei un gen literar în care se vor ilustra marii cărturari blăjeni de mai târziu, de la Timotei Cipariu la Ionel Pop. Desigur, ca toți reprezentanții Școlii Ardelene, este istoric și filolog. Ca istoric, nu are informația vastă a lui Gheorghe Șincai, nici verbul polemic a lui Petru Maior, dar se străduiește
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
anecdotă, cu bună priză la o realitate și veselă, și tristă. Realitatea orașului literar pe care, cum însuși o spune în, poate, cea mai celebră dintre parodii, nu-l dă pe „dulceața/ traiului patriarhal”. Depărățeanu este un sastisit de lumea cărturarilor - singurele, de altfel, versuri mai răsărite din Vara la țară sunt cele care opun natura culturii („Vai! și cum își bate pieptul/ Înțeleptul/ Care zi cu zi cârpind/ Ale sale zile pline/ De suspine,/ Vede cărțile-i mințind!”// „Mie dați
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
Simona Vasilache Pe firul poveștii despre librăriile de altădată și meșterii lor, mai puțin cărturari, la început, și mai curând negustori de geniu, ajung la una din cronicile orașului, scrisă de un entuziast cam nestatornic: Frédéric Damé. Cartea lui, Bucarest en 1906, apare la Socec, postum, în anul morții sale. Scrierea îi seamănă risipitorului ei
Bucureștiul începutului de veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5150_a_6475]
-
fragmentar) de-abia în 1875-1877? Și cum ar fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului) de-abia în 1868, în urma diligențelor repetate și îndelungate ale lui
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Chivu-Pavel a surmontat-o cu brio a constituit-o unificarea criteriilor de transliterare a manuscriselor. Aceasta constituia o condiție sine qua non a unei ediții critice comprehensive, deoarece majoritatea textelor autorului au rămas în manuscris. Iar Budai-Deleanu, ca și alți cărturari ai Școlii Ardelene, a utilizat simultan ambele alfabete: și pe cel chirilic, perpetuat chiar la Blaj prin forța tradiției, și pe cel latin, pentru care cărturarii Școlii Ardelene vor pleda cu argumente care, în cele din urmă, vor fi acceptate
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
comprehensive, deoarece majoritatea textelor autorului au rămas în manuscris. Iar Budai-Deleanu, ca și alți cărturari ai Școlii Ardelene, a utilizat simultan ambele alfabete: și pe cel chirilic, perpetuat chiar la Blaj prin forța tradiției, și pe cel latin, pentru care cărturarii Școlii Ardelene vor pleda cu argumente care, în cele din urmă, vor fi acceptate. Transliterarea grafemelor chirilice, nu întotdeauna potrivite cu fonetica limbii române (după cum va sesiza însuși Budai-Deleanu), a pus dintotdeauna probleme editorilor literaturii noastre medievale. Acum, acestea sunt
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
Budai-Deleanu și, astfel, a impune ideea că ne aflăm în fața unei personalități multilaterale, de o cultură enciclopedică, cu un orizont de idei cu-adevărat european. Unele din lucrările editate aici, în special cele lingvistice, dovedesc și modernitatea gândirii științifice a cărturarului. Budai-Deleanu este primul lingvist român care afirmă proveniența limbilor romanice din latina vulgară, nu din cea cultă, ca și primul care afirmă explicit conștiința existenței, pe lângă variile graiuri ale limbii noastre, și a unei norme literare unitare, care rămânea încă
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
unei norme literare unitare, care rămânea încă de formalizat, de către lingviști și scriitori. Recuperarea acestor texte și redarea lor acurată, într-o formă (sau într- o traducere) accesibilă cititorului contemporan, este o contribuție valoroasă la redeschiderea discuției despre poziția acestui cărturar în istoria culturii noastre moderne. Reperele critice, fără să fie, pentru ultimele decenii, exhaustive, sunt cuprinzătoare și, fapt și mai important, oferă o interesantă panoramă a modificării, în timp, a receptării Țiganiadei, de la statutul de cvasi-curiozitate pe care-l va
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
părea să se fi evaporat, ca aburii fierbinți ai ceaiului de mușețel în atmosfera reavănă, răcoroasă, a Lisabonei spălată de ploaie... „Ce întrebare extraordinară!” a exclamat plin de efuziune. Întâmplător, tocmai îi vorbeam tânărului meu prieten Alberto Manguel - un tânăr cărturar extrem de dotat, - despre bucuria de a-l citi pe Stevenson de la o vârstă fragedă, bucurie care - din păcate - se ivește tot mai rar printre tinerii din zilele noastre. (Făcând această afirmație, Borges era, de bună seamă, complet anacronic: Pessoa n-
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
de demnitate nu au fost puține în acei ani, grosul a fost dat de tabăra oportuniștilor: exemple neverosimile de schimbare a părului din nevoia de a supraviețui, cu tot atîtea povești biografice din care se desprinde un portret deplorabil al cărturarilor vremii: multă inteligență altoită pe o lacună drastică de caracter. Arta lui Lucian Boia e că își reduce la minim retorica însoțitoare, lăsînd numele, datele și cifrele să vorbească singure, printr-o atentă selecție a detaliilor. De fapt, Boia are
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
și, totodată, prilejuiește o discuție reală despre limba poetică a lui Budai-Deleanu. Ca și despre talentul său indiscutabil. Cel de-al doilea aspect al ediției de față, la fel de important ca și primul, îl reprezintă calitatea intelectuală a scrierilor științifice ale cărturarului iluminist. Chiar dacă Gheorghe Chivu - editorul textelor științifice - a operat o selecție, cantitatea și calitatea lor ne impune o discuție serioasă despre ierarhiile cu care operăm atunci când vorbim despre iluminismul românesc. Este limpede că nu avem de-a face cu trei
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
Maior) și un scriitor (Ion Budai- Deleanu), ci cu patru spirite enciclopedice, dintre care unul a fost și un mare scriitor, într-o epocă în care cultura română de-abia pipăia timid marginile conceptului modern de literatură. Budai-Deleanu este un cărturar la fel de important - și vizibil mai complex - decât ceilalți trei corifei ai Școlii Ardelene, iar operele editate aici de profesorul Chivu demonstrează amplitudinea orizontului lui cultural și prezența unui element destul de rar în cadrul „pragmatic” al iluminismului românesc: spiritul critic. O demonstrează
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
discuție despre cauzele fricțiunilor care i-au îndepărtat pe corifeii Școlii Ardelene de episcopul Ioan Bob, conducătorul Bisericii Române Unite. Prezentate, mult timp, ca fiind determinate fie de considerente meschine, venite din partea ierarhului, fie de o inventată atitudine anticlericală a cărturarilor, călugări ei înșiși, conflictele au avut cu siguranță mize mai înalte, după cum și ierarhia greco-catolică avea, cu siguranță, un nivel cultural și o atitudine politică mult mai elevate decât s-a acreditat îndeobște. Ioan Bob, de pildă, pedagog reformator și
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
Ion Buzași Timotei Cipariu face parte în literatura română din familia spiritelor enciclopedice, fiind un polihistor, un cărturar de cuprindere enciclopedică, așa cum a fost în epoca medievală Dimitrie Cantemir, dintre contemporanii săi, Ion Heliade Rădulescu și B.P. Hasdeu, iar dintre urmași, G. Călinescu și Mircea Eliade. Dominanta preocupărilor sale lingvistice și filologice a pus în umbră, și pe
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
filosofului la cele veșnice. Este vorba de 165 de documente: delațiuni, transcrieri de convorbiri telefonice interceptate, transcrieri de înregistrări obținute în urma instalării de microfoane în camera pe care Noica o ocupa la Păltiniș. Este, deci, un dosar eterogen, căci urmărirea cărturarului s-a făcut de către un număr mare de ofițeri (nu mai puțin de 53, conform anexei de la sfârșitul volumului), din structuri diferite (locale și centrale) și, mai ales, cu pregătire și orizont cultural care variază foarte mult. Rezultatele acestei urmăriri
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
omul religios: În lumea noastră numai misticul trăiește autentic clipa. Pentru că el celebrează credința, pentru că el îl vede pe Dumnezeu în fiecare clipă și în fiecare atom". Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă față de prezent a eseistului? Cărturarii Școlii ardelene, intelighenția militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulțumire față de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o sobrietate, o disciplină incompatibilă cu tihna
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
normele dreptului roman. De aceea, a spune că Bizanțul poate fi rupt de istoria poporului grec, e totuna cu a spune că Constantinopolul nu a avut nimic grecesc înainte de invazia turcilor (1453). "Termenul Ťbizantinť este artificial. A fost creat de cărturarii occidentali, iar apoi s-a impus fără a mai fi supus criticii. Își datorează paternitatea lui Hieronymus Wolf. ș...ț Mai tîrziu i-au spus Ťbizantinť imperiului pe care succesiv l-au denigrat, l-au subminat și l-au prădat
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
pe prietenul său, Ștefan Aug. Doinaș, "martorul fatal al acuzării în primul proces", cum avea să afirme în jurnal, cu toate că putea să-și salveze pielea. În schimb și-a salvat onoarea, astfel cum s-a întîmplat cu un alt mare cărturar al nostru N .Steinhardt, în virtutea convingerii că onoarea e o formă a libertății. A acelei libertăți la care ambii jinduiau enorm în anii regimului comunist, de al cărui sfîrșit moartea i-a despărțit cu puține zile. Nu cumva, lipsiți de
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
la pasaje din prima parte a Amintirilor din copilărie, consolidând astfel o referință, un patent, un brand l-am numi azi (Creangă - Rabelais-ul românilor) la care Iorga ținea mult, ca la o revelație. În lucrările următoare, intenția vădită a enciclopedistului cărturar este să-l decupleze pe Creangă de "Junimea", ai cărei membri nu l-au înțeles cum se cuvine și nici nu l-au promovat așa cum merita, considerându-l un măscărici bun de glume deocheate, ceea ce constituie desigur o exagerare. În
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
alte cuvinte, el este cam desuet, cam depășit, nu mai face față, comparativ cu pretențiile modernității, cu evoluția prozei de la noi și a celei europene. Este o privire lucidă, în ton cu scepticismul pe un front mai larg al eruditului cărturar asupra mersului tărăgănat, în zăbavă, față de Occident, al istoriei și al formelor artistice. Iorga oscilează, în lucrările sale de sinteză, între a deveni adeptul progreselor pe care trebuie să le înregistreze cultura românească, spre a fi "în pas" cu modernitatea
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
La modestie, har și smerenie. La Paradis. Afară, la suprafață, Infernul. (M.C.) Prețul fericirii Numărul 7-12 pe 2009 al revistei Secolul 21 cuprinde un capitol dedicat celui care a devenit, spre sfîrșitul vieții, "smeritul monah Nicolae de la Rohia", îmbogățind profilul cărturarului prin texte de Alexandru Paleologu, Alexandru Baciu și Ioan Pintea, dar și prin cîteva documente inedite. Cronicarul a citit cu voluptate gîndurile conului Alecu despre filozoful francez Alain (pe numele întreg Emile August Chartrier: 1868-1951): "Gînditorul acesta, care în multe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
Adrian Marino Viața unui om singur, consistent volum de memorii al regretatului cărturar Adrian Marino, a cunoscut, așa cum mărturisește autorul în chiar debutul său, două versiuni. O primă versiune datează din 1993, fiind revăzută un an mai târziu. Această autobiografie se oprește la anul 1989. Dincolo însă de incompletitudinea ei, autorul ajunge să
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
prin traseul unei vieți de excepție, ca și prin valoarea culturală a mărturiei pe care o aduce. Publicarea acestor memorii cu destin voit postum e totodată o datorie de recunoștință pe care Editura Polirom și-o împlinește acum față de regretatul cărturar Adrian Marino. (Nota editurii) S -ar putea ca aceste pagini să fie și ultimele dintr o carte pe care le mai scriu. Nu doresc însă acest lucru. Mă mai „urmăresc" una sau două cărți publicabile. În orice caz, această recapitulare
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
a-l opri să-și reia comentariile așternute în deceniul anterior, ba dimpotrivă coroborîndu-le cu notă unei întristătoare actualizări. Socotea d-sa atunci (și cum ar putea socoti, azi, altminteri?) că putem distinge două categorii de intelectuali. Una compusă din cărturarii cu adevarat independenți de conjuncturi, „puțini, izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și apăra libertatea de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
devoratoare de notorietate: «Eternitatea se construiește aici și acum»”. Tentația „celebrității” merită, pentru a fi satisfăcută, orice „sacrificiu”: „Chiar să apară la o emisiune televizată în calitate de senator alături de alt senator, Adrian Păunescu, așa cum a fost cazul unui cunoscut poet și cărturar”. Bujor Nedelcovici ne amintește că o nouă fază a degradării scriitorului român a aparut chiar în 1990, la Conferința națională a breslei, la care cei care au evocat trecutul totalitar au fost mai puțini decît degetele de la o singură mîna
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]