1,241 matches
-
ți-l smulgi și furios să urli Și-n beznă ca să uiți de chinul tot și părăsit de orișice nădejde repaosul să-l afli. Au temelia bucuriei ți-este chinul pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît zăpezile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un program sau o direcție literară, nu-și pune problema „opțiunii sau adeziunii la una sau alta din școlile, tendințele și curentele existente” și nu refuză nici o experiență „în afara dogmatismului ultrasimplificator”. Dincolo de refugiul artistic - „întâlnire în parte întâmplătoare de tineri cărunți cu preocupări imaginar artistice, aparținând la diferite familii spirituale” -, A. caută să împlinească imperative culturale majore, cărora intelectualii români din exil nu au încetat niciodată să le răspundă. „Căci - declară autorul articolului - astăzi cinstirea patriei prin cultură nu mai poate
APOZIŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
noastre pe un Harley Davidson sau la volanul unui Ferrari de Formula 1? Bietele corpuri tc "Bietele corpuri " Pe de altă parte, dandy-i sunt nu mai puțin devastați de spaima Îmbătrânirii, de mușchii lăsați și de riduri, de părul cărunt: toate, semn că firavele lor corpuri țin de natură, că sunt supuse trecerii și mai ales morții, ca orice formă de viață, oricât de mult ar refuza acest adevăr. Apologia tinereții făcută În Portretul lui Dorian Gray de lordul Henry
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
et le début de la strophe qui suit : Nu trebuie decât să-mi ajuți c-un surâs sau c-un val de frumsețe năvălit în obraji. Vorbele mele să nu te mire. La tâmple, E drept, am o scama de fire cărunte [...]. (Cuvinte către față necunoscută din poartă) (Blaga, 2010 : 245) Îl ne te faut m'aider que très peu, d'un sourire ou d'une vague de beauté qui monte au visage. Ne sois pas étonnée par mes paroles. Aux tempes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
sfârșitul de veac („Veacul se prăbușește încet / în odăile mării, / încearcă zadarnic Dumnezeu / să-l tragă în sus./ Recunosc în tine / maimuță a vântului sacru./ Tot ce-a fost pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă a
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași prin păduri / Între coarne de zimbru ca într-un mare amurg fumegând. / Aș fi putut să rămân fiul domnilor mei, voievozi / Între Iza și Mara, lângă tatăl și mama, frumoși și cărunți.” Privire liberă (1980) aduce un plus considerabil de insurgență; textul se abstractizează, meditează asupra captivității, a compromisului politic devastator de conștiințe: „Desigur, noi putem fi înlocuiți / Cineva ne acuză acum de înaltă trădare / În fața copiilor / Pentru că am făcut compromisuri și
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
1980) rămâne reprezentativ pentru poetul sensibil la sentimentul iubirii. Cu grija permanentă de a nu cădea în sentimentalism, el apelează, incorigibil, la livresc, autoironizându-se: „Peceți la pândă, ploaia lor măruntă,/ și fluviul de-altădată doar strâmtori / lumina însăși este azi căruntă / și ziua a uitat că are zori... // Ne-o-ncape, nu ne-o-ncape arca/ noi vom citi, Maria, din Petrarca.” C. este unul dintre poeții semnificativi ai generației ’70, ce s-a impus fără zgomot, cultivând eclectismul estetic, cu
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
colaborare cu Miron Radu Paraschivescu și Virgil Teodorescu); M. Gubelman, Un erou legendar: S. G. Lazo, București, 1960 (în colaborare cu Olga Crușevan); Mikola Zarudnii, Curcubeul, București, 1960 (în colaborare cu Lilly Irimescu); Ho Tzin-Ciji, Din Ni, Fata cu părul cărunt, București, 1960 (în colaborare cu Natașa Gheorghiu); Luisa Carnes, Juan Caballero, București, 1964 (în colaborare cu Maria Ivanovici); Jorge Icaza, Copiii vântului, București, 1965 (în colaborare cu David Mihail); G. M. Markov, Tatăl și fiul, București, 1965 (în colaborare cu
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
soțul meu. Nu l-am mai văzut de patru ani. L-au îngropat de două ori - în bătălia pentru Moscova mai întâi, apoi în Ucraina. E aici, s-a întors. Ar trebui să plâng de bucurie. Ar trebui... Are părul cărunt de tot...” Ghicea că și el era cu gândul departe de conversația aceea despre cartele. Se întorsese după ce luminile Victoriei se stinseseră de mult. Viața își relua cursul ei cotidian. Se întorcea prea târziu. Ca un om distrat care, invitat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mea „strămaternă”, era, vedeam acum, prin excelență limba uimirii. ... Da, din ziua îndepărtată petrecută pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul stepei, mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi amintesc de surpriza mea de altădată: o doamnă cu părul cărunt, cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită de război, precum și clipa prezentă - femeia subțiratică, cu un batic alb pe părul cărunt, o femeie care se plimbă distrat prin apa limpede a unui râu ce curge în mijlocul stepei nemărginite... Licăririle acelea îmi păreau totodată efemere și înzestrate cu un fel de veșnicie. Resimțeam o siguranță amețitoare: într-un mod misterios, ele făceau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aparență. Căldura balustradei de lemn a unui balcon suspendat în aerul unei seri de vară. Mirosurile uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui vagon zburând prin câmpia scânteind de ploaie și de lumină. Femeia aceea, în fața mea, îmi zâmbea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
popo, mereu de ale tale: Deșertăciunea lumii ș-a patimelor sale. Colo în scrin, coroana... să-i iau cheia din sin Să văd cum mi-a sta mie... Cum stai închisă-n scrin Vei fi văduvă astăzi de pletele-i cărunte, Vei fi mireasă mâne pe palida mea frunte. (se duce-n odaie la, Vodă; Roman Bodei acopere tronul cu postav negru ) [SCENA VI] (glasul lui PEPELEA din sala de veseli) Prindeți, neghiobi ce sînteți, păharele cu palma! Sărute-și fiecare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de aur și lumină, Ai vrea să fie-un rege cu-ncoronată frunte, Un rege trist și palid din vremile cărunte, Cu o regină dulce și blândă ca o steauă, Cu-n păr de raze negre, c-un sân de albă neauă, Și să domnească-n lume ca legea aspră vie, Averea lui un caos și viața-i o vecie. O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte, o inimă vitează, {EminescuOpVIII 175} Cu steagul într-o mână și cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vă pasă cumcă nunta se-nvîrtește pe-un mormânt... Mortul nu are dreptate, acel viu are cuvânt. A purta livreaua morții e un trist și rece port, Niciodată n-ai dreptate, niciodată când ești mort. 2282 Veselie! Veselie! Oameni tineri și cărunți, Zilele domniei mele ați văzut astfel de nunți. Să trăiască Lăpușneanu zic eu singur, să trăiască, ziceți voi, Să domnească ani o sută, mare, mândru printre noi! {EminescuOpVIII 230} 2254 Veselie, veselie, oameni tineri și cărunți, Zilele domniei mele ați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Veselie! Oameni tineri și cărunți, Zilele domniei mele ați văzut astfel de nunți. Să trăiască Lăpușneanu zic eu singur, să trăiască, ziceți voi, Să domnească ani o sută, mare, mândru printre noi! {EminescuOpVIII 230} 2254 Veselie, veselie, oameni tineri și cărunți, Zilele domniei mele ați văzut astfel de nunți. Să trăiască Lăpușneanu, zic eu singur, ziceți voi, Să domnească ani o sută cu dreptate peste noi! Dar, nuntași, o-mpărăteasă mi-a trimis la nuntă sol, A cărei împărăție n-are
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți Când se-ncunun cu raze ai zilei, sunt profeți Și capete de geniu când ard
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prin ramuri! SOMNUL (basso ) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate Într-un cântec glasul și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și-i farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Îl închină lin uitării, Da vieții alt prohab. Du-te! du-te! {EminescuOpVIII 279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei ce nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnea ca ciuma stearpă în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
suri, Din văi cu limpezi ape, Din noaptea de păduri. Din umezi văi s-ardică, Din noaptea de păduri, De fagi măreți podoabă Purtând pe umeri suri. 2254 Dar culmea lui bătută-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noaptea de păduri, De fagi măreți podoabă Purtând pe umeri suri. 2254 Dar culmea lui bătută-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn' de dorință lungă S-a rupt inima-n el. Și vouă povesti-voi Din lume
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn' de dorință lungă S-a rupt inima-n el. Și vouă povesti-voi Din lume cîte-ascult De-a dorurilor culme Din vremea de demult. Și vouă povesti-voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]