1,541 matches
-
mi-a amintit că săptămâna asta am de citit, ca toți profesorii, un capitol lung din ma rele pedagog Cairov și o broșură de Roller, marele nostru academician. Trebuie să mă opresc, draga mea, ca să nu mai rămân cu gura căscată, cum mi se întâmplă foarte des când nu sunt în stare să recit fraza stereotipă pe care o așteaptă de la mine ceilalți. Ah, draga mea, frica de examene, pe care am târât-o după mine în visele și în coșmarurile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
căutată la anumite date din calendar. (Acum, pe agendă sînt cei 55 de ani de la înființarea Partidului Comunist.) Tip cu dexteritate, «tricotează» repede unul și-l trimite la mai multe gazete, unde «băieții» așteaptă cu mîna întinsă și cu gura căscată. Negreșit, o face pentru parale. Însă efectul negativ al unor atari apariții e întrucîtva diminuat de textele sale parodice din numerele de Anul Nou (altă marfă cerută), în care se răsfață aluziile persiflante ori caricatura”. „Nu, dom’ Costică - îmi taie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dezamăgit. Renunțînd la obișnuitul sistem self protection, Adam l-ar fi stopat (el e cel care mi-o spune) pe G. În momentul unei ieșiri violente a acestuia din urmă: „Ce zbieri ca la stînă?” „Individul a rămas cu gura căscată”. Cearta lor a pornit de la o chestiune pentru care eu m-am înfruntat de numeroase ori cu G.: cea a colaboratorilor „nume importante”, „bune pentru imagine”, teorie incorectă moral, căci prin ea erau împroprietăriți cu rubrici unii care mai aveau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
citit în însemnările de călătorie ale lui Archibald. Văzînd-o, „boierul” (cum își zice) fu, deopotrivă, scîrbit și indignat: „«Bocca di leone», cutia infamă în care mișeii strecurau denunțări mincinoase împotriva celor (pe) care voiau să-i piarză, șade și acum, căscată, ca să primească scrisorile anonime, ticăloșie la care, pînă astăzi (1913 - n.m.), nu s-a înjosit, afară de om, nici unul din dobitoacele, chiar cele necurate, pe care le-a avut Noe cu el în corabie pe vremea potopului”. Cînd zic că „Gura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de carte și primite cu comentarii "și mai și" de rude și prieteni, cu expresii de genul: "Cum, voi le-ați scris?", "Ce surpriză, nu vă bănuiam" cu varianta " Nu vă credeam în stare!" -, "Bravo, ne-ați lăsat cu gura căscata" etc., ceea ce ne-a îndemnat să continuăm cu scrisul până li s-a duce gura la ureche! La Iași, am înlocuit reuniunile diplomatice cu cele literar-istorice, fiind prezent la întâlnirile "junimiste" de la Casa "Pogor", la lansările și expozițiile de la Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
următoare reiese că Petru (Petrache) Necula nu era vasluian ci venetic ca mulți alții vărsați de partid pe aceste meleaguri pentru a-i Învăța pe oameni ce este comunismul și la câte „binefaceri” trebuie să se aștepte cei cu gura căscată pentru primirea cu sârg a perii mălăiețe, atâta timp cât el, cenzorul, dădea drumul la ziar numai ceea ce convenea urechilor ciule ale armatelor de activiști de partid, instructori și alte cele, scriind aceste nemuritore rânduri: „Faptul că lucrez Într-un județ cum
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de unde era Maria Magdalena. Prin Cană și prin multe alte sate. Vedem grădini de legume, pepiniere de curmali, bananieri, portocali, lamai și altele. Pe marginea șoselei sunt flori și copaci cu flori foarte frumoase și colorate de rămâi... cu gura căscată. Șoseaua trece pe langă Marea Mediterana. Uimitor de frumos. Parcă ai opri autocarul să te saturi de privit, că prea repede merge. Cât vezi cu ochii, cât cuprind ei, numai apă liniștită. Culoarea e un albastru frumos, cum e cerul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu le amintesc, ele, de fapt, constituind starea de fericire avută atunci, pe care acum o percep
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tânăr, introdus în botul caroseriei unei mașini dezmembrate, pusă pe butuci. El se afla în locul motorului (care fusese scos) și, cu ceva în mână, trebuia să frece altceva. Nu știu ce-avea el de făcut. Știu că stătea cu gura căscată, uitându-se la spectacolul străzii și din când în când (rar de tot) mai șmirgheluia el acolo, ca să zică că muncește, dar nu prea mult, ca să nu obosească. Am râs și-am început să înțeleg atunci pentru prima dată care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și întrebându-mă dacă nu cumva o tehnică de ultimă oră a descoperit scrierea cu pixul pe „televizor”. M-a lămurit în cele din urmă, dar felul în care a făcut-o nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo așa au chiuit de tare cei 20 de flăcăi, că Directorul Mitru a venit cu capul gol și cu gura căscată, crezând că s-a prăbușit patratul. Și când a ajuns în meditația clasei a V-a a zis: "Stați așa cum vă găsiți!". Și a început a zice mie: "Ghidușule numai vornicel n-ai fost". Lui Bejenariu i-a zis: "Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut o babă tare pocită și strâmbă. A mâncat-o el Luca, cu strâmbăturile lui, în loc să vorbească ca oamenii. Aista a fost Luca un răutăcios și foarte foarte mofturos. Cine a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
După o jumătate de veac, 1954, Școala de altădată, 1955, De azi și de demult, 1955, Prin București odinioară și azi, 1956, Din școala de ieri și de azi, 1957), el ocărăște trecutul, față de care „lumea nouă”, cercetată „cu gura căscată de mirare”, i se pare un „tărâm de basm”. Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
Iași. Nu sunt chiar sigură că imaginea mea despre Iași corespunde realității, că nu este ușor idealizată. Este, cu siguranță. Nu cunosc foarte bine orașul, atmosfera literară de aici. De aceea, când au izbucnit niște scandaluri, am rămas cu gura căscată. Pentru mine toți erau prieteni. Ospitalitatea cu care am fost mereu primită m-a făcut să-mi imaginez că totul e frumos. Îmi place să cred în continuare asta. Și încă un lucru: am copilărit la Cluj, acolo unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
măcar kippa e croșetată. Dar aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor acrobați ai spiritului care, odată atinsă viteza de eliberare, nu mai încetinesc nici nu accelerează alura, mă lasă cu gura căscată. Uneori vezi în urma lor, tropăind cu pași repezi sau chiar alergând, femei sau fete care profită de aceste breșe și merg apoi ca aspirate de golul de aer creat. Cum se explică o asemenea capacitate de absență din contigent la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asupra României"248. "Manierați, isteți, sofisticați, maeștri în arta de a asimila manierele și cultura străină, în special franceză, afirmă cu oarecare ironie călătorul V. S. Pritchet vizitând România comunistă, românii i-au făcut pe europeni să rămână cu gura căscată în fața adaptabilității lor inteligente"249..Cu toate acestea, constată autorul, România a devenit "cel mai convențional și rigid dintre statele comuniste", deși recunoaște că "dominația rusească a păstrat măcar liniștea în Balcani"250. Aflată deci între sfera de influență apuseană
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
tineri nu știau să joace decât jocurile populare, că cele mai deosebite erau considerat e boierești, desconsiderate atunci. Eu eram un mare dansator. Reușeam să fac câte un vals sau tangou tot mai des, iar mamele fetelor rămâneau cu gura căscată, așa de bine mă mișcam, parcă zburam prin sală, toți se entuziasmau și-mi ziceau că sunt un mare dansator. Da, am fost tânăr! Și dansator bun! * După căsătorie, cu gândul la dansurile de altădată. Da, am fost tânăr! Și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
impus conceptul de auteur, ceea ce a dus în timp la un divorț verificabil între Artă & Comerț. Astăzi, acest divorț este validat de sintagme precum film de autor sau cinematograf de artă și eseu (arthouse), criticii fiind făcuți răspunzători pentru prăpastia căscată între ceea ce ar trebui să fie cinematograful pur și simplu și publicul său. Problema este că noi, criticii, simțim nevoia să promovăm ceea ce ni se pare nou și inovator, în timp ce marele public ajunge la aceste filme ceva mai târziu... Totul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
istorie” a creațiilor cu formă fixă, ritmată la nivelul substanței poetice de zbuciumul îndrăgostitului când sfâșiat de durere, când amăgit de speranță, când extaziat de renașterea iubirii. „Umblu pe străzi ploioase și te caut”, „Ce rană am acum în piept căscată”, „Vreau depărtării moarte să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]
-
N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se târa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mâinile la cer și cu fețele aprinse G.D. Paladi și Nicolae Nicorescu, amândoi deputați opoziționiști din Bârlad. — Cum e cu putință ca să fugă Panu? Cum se poate să facă această mare greșală? Pot să spun că am rămas cu gura căscată. Fugise Panu?! Nu știam nimic. În ajun dejunasem și petrecusem cu el, la ora 8 jum. ne despărțisem, știam că pleacă la Iași... dar atâta tot. Panu plecase din țară, dar nu-mi spusese nimic. Se destăinuise administratorului, dar mie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a carnețelului, iar eu rup foaia din dreapta și o mototolesc și o arunc spre întinderea nesfârșită de gunoaie. Fabulă Ne plimbam prin pădure când, deodată, l-am văzut pe Dumnezeu. Uite-l pe Dumnezeu, ai spus tu. Rămăseseși cu gura căscată, așa că vorbele tale au avut un ecou ciudat. Amândoi L-am privit de la distanță. Dumnezeu se așezase pe malul lacului și pescuia cu un băț pe care-l găsise printre buruieni. Legase de băț o frânghie aruncată de niște turiști
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
știu la cine se referă, dar n-o ajut. Pentru ultima oară, fac apel la rațiune și-i explic cum stau lucrurile. Încerc să-mi păstrez calmul și folosesc un ton blând. Sunt foarte convingător, doamna mă ascultă cu gura căscată. Îmi termin pledoaria, apoi o privesc cu simpatie, anticipându-mi izbânda. Se uită la mine și tace. Gura ei a rămas căscată. Un domn cu breton mă arată cu degetul și se întoarce spre o doamnă cu mustață. Ți-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]