2,267 matches
-
licențiat în drept"2967 era numit "în funcțiunea de subprefect al plășii Măcin din județul Tulcea"2968. La 28 martie 1909 era publicată noua organizare administrativă a județului Tulcea. Astfel, acesta cuprindea "comunele ce vor compune județul Tulcea, cu satele, cătunele și reședințele lor"2969. Conform prevederilor acestui document, județul Tulcea cuprindea următoarele comune rurale: Agighiol, Alibeichioi, Balabancea, Bașchioi, Beidaut, Beștepe, Camber, Canlî-bugeac, Caraorman, Caramanchioi, Caranasuf, Carcaliu, Cârjelari, Casapchioi, Casimcea, Câșla, Cataloi, Cianurlia de Jos, Ciamurlia de Sus, Cerna, Ciucurova, Cogealac
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Habeas requiem aeternam, murmură Velasco, ținându-l pe tânăr de mâna murdară de sânge și de noroi. În clipa aceea, nu mai era un misionar mistuit de ambiția de a creștina Japonia, ci un simplu preot care veghează într-un cătun la căpătâiul unei bătrâne ce-și dă ultima suflare. Requiescat in pace. Ca și cum ar fi închis cea din urmă poartă a vieții, Velasco își trecu ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Străvechea łară a Vrancei e împărțită în două părți, cum nu se poate mai deosebite: spre apus stau munții îmbrăcați cu păduri până în vârf și lipsiți cu totul de sate; la mijloc e un larg uluc plin de sate și cătune, iar spre răsărit se ridică dealuri aproape tot așa de înalte ca și munții, între care e vestita Măgura Odobeștilor (1001 m) de unde țara se vede ca un șes neted până la Dunăre. „Vrancea muntoasă” e ținutul oilor. Fiecare sat își
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cele mai fermecătoare cuvinte sunt: „rar, retras, primitiv și ciudat“. Dacă serviciile sunt proaste, dați vina pe altitudine. Acest nume incită atât de mult fantezia Încât chiar În acest moment, muncitori, buldozere și betoniere trebăluiesc de zor ca să amenajeze un cătun lângă granița dintre Tibet și China despre care se spune că ar fi adevăratul Shangri-La. Aș fi făcut apoi legătura cu geografia, cu descrierile botanistului Joseph Rock ale cărui expediții pentru National Geographic În anii ’20 și ’30 au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre cele două sute din jurul lacului Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce se poate vedea În această zonă, cătune ca acesta ascunse pe câte un canal Îngust. Dacă nu ați trăit aici toată viața ca barcagiii noștri, vă puteți pierde foarte ușor. Lacul e puțin adânc, iar zambilele de apă cresc și acoperă În fiecare săptămână Încă o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat, se gândi Bennie. OK. Un cătun, o așezare, periferie... proprietatea cuiva, o enclavă, o comunitate Închisă... o micrometropolă, o incintă, o Închisoare... Vera râse auzind lista lui Bennie. —E un loc, spuse Pată Neagră. Noi spunem Locul Fără Nume. — Și cam cât mai e până la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
an Ca din duh curat și sfânt Să faci rugă-n blând elan, Fără griji de pe pământ. * Imităm fidel pe alții În ce-i bun și ce nu-i bun, De se miră-n strană psalții, Omul bun dintr-un cătun. * Valentin, Sfântul iubirii? Eul e în grea robire, Ce sărac e gândul firii, Simțul de creștin ’n-orbire! Dumnezeu e al iubirii. Asta știu și asta cred; Nu schimba legea zidirii, Imitând un patruped! „Ce-i în mână nu-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
zahăr pentru că sacii din vamă nu pot încă ieși, deoarece nu s-au împlinit unele formalități, se duce singur la vamă și ordonă imediata punere în vânzare a zahărului), marea dragoste pentru săraci (a înființat aproape în fiecare mahala și cătun "supa populară"), sinceritatea și toleranța sa, toate acestea îi creează o aureolă de mit. Îndeosebi femeile îl adoră. Iar matematicianul erou anevoie rezistă acestor admiratoare, care-l urmăresc pretutindeni, îl înconjoară, îl ovaționează. Părăsit de prietenii "unioniști", fără sprijinul celorlalte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de profesiune, de mediul cultural, de asociația economică, și i-a dat, ca să-1 exercite în voie, dreptul de a interveni în constituirea Statului". Dar acest "cetățean" e o abstracțiune. Adevărata realitate e familia, "celulă socială ireductibilă, nucleu originar al cătunului, al municipiului și, deci, al națiunii". Insul se valorifică și e creator în cadrul familiei și al asociației profesionale. Se abandonează o ficțiune - partidul - pentru a clădi pe o realitate, asociația". Pentru întîia oară de când i s-a încredințat ministeriatul Finanțelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în nenumărate conferințe ținute în cercurile catolice, Salazar afirmase cu mulți ani înainte necesitatea de a construi Statul întemeindu-se asociații profesionale. În rezumat, "voim să construim Statul social și corporativ în strânsă corespondență cu constituția naturală a societății. Familiile, cătunele, municipiile, corporațiile unde se află toți cetățenii, cu libertățile lor juridice fundamentale, sunt organismele alcătuitoare ale națiunii, și, ca atare, trebuie să intervină direct în constituirea Corpurilor supreme ale Statului: iată o expresie, mai fidelă ca oricare alta, a sistemului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plat, acum că mingan-ul lăsase în urmă munții Jura. în spatele său înainta mica sa armată, cu ceea ce mai rămăsese din animalele ce le furaseră și cu carele încă inutilizabile după incursiunea burgunzilor. în depărtare, pe câmpia unduitoare, presărată de mici cătune abandonate și întreruptă din loc în loc de pâlcuri de copaci, putea distinge cercetașii ce le deschideau drumul. Grămezi imense de nori albi se înălțau ca niște turnuri în înaltul cerului; căldura zilei prevestea vara - vremea când războinicii se puteau elibera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rând cuconu Petrache. Țineam eu de mult să-ți spun istoria asta. Acolo, după cum poate știi, aveam o întindere nesfârșită de pământ, dar cât bătea ochiul nu vedeam fum de sate. Abia la jumătate de poștă de curte era un cătun ca vai de lume, o adunătură de bordeie. Trăiau în ele niște oameni de strânsură, nu puteam pune pe ei nici un temei. Aduceam oameni la lucru de prin Bucovina. O mulțime de rusnaci: toată săptămâna se speteau muncind, iar duminica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
porni sunând din obezi ca din clopote; într-însa se vedeau îngrămădiți o duzină de rudari și rudărese; pe drumul moale de năsip se duceau cătră un sat de aproape, la un praznic al vreunui cumătru. Siluetele altor locuitori ai cătunului preistoric se înșirau în monom spre o baltă rămasă din revărsări, ca să înceapă o vânătoare la fel cu a cormoranilor. Alții în sfârșit veneau la mal, cu părul învăluit, bărbile zbârlite și ochii rotunzi, ca să contemple trecerea bărcii noastre. Toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
an și jumătate înainte să-l cunosc, firma lui Aidan l-a transferat cu lucrul „în oraș“. (Toată lumea spune „în oraș“ când se referă la New York, ceea ce pare cam greu de înțeles dat fiind că Boston nu e tocmai un cătun cu trei case și o cârciumă.) A fost un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în fiecare weekend și, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță cerebrală...”. 15 mai - 23 octombrie 2007, Iași, Cătunul Păcurari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră la marginea satului, unde așteptau nerăbdători. Eu i-am cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pentru tine. Imediat îți vor fi aduse. Daruri? Pentru mine? întrebă Moșul foarte surprins, în timp ce spiridușul aduse cadourile. Dar eu n-am primit niciodată daruri de la nimeni! Cine le-a trimis? întrebă din ce în ce mai surprins și mai curios. Niște copii din Cătunul Îndepărtat. Niște copii?! Dar ei întotdeauna mi-au cerut cadouri! Ce înseamnă asta? întrebă uluit, în timp ce deschise o scrisoare la întâmplare și citi. Dragă Moș Crăciun, Am aflat că ești bolnav și nu vei putea veni anul acesta să împarți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
totul la punct, în câteva ore pornim la drum cu daruri pentru copiii din lumea întreagă! Apoi, ca pentru sine își șopti în barbă: pentru acești copii am să pregătesc un dar special. În seara de Ajun, deși copiii din Cătunul Îndepărtat știau că nu va veni Moșul, au împodobit bradul, s-au așezat în jurul lui și au început să cânte colinde. Deodată, se auzi clinchet de zurgălăi și apăru Moș Crăciun. Ho! Ho! Ho! Crăciun fericit! Moș Crăciun! strigară copiii
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-o satul Belcești, datorată, nu atât sporului demografic, ci - așa cum am mai amintit - mai ales emigrației interne, prin stabilirea pe moșia Belcești, începând din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși<footnote Gh.Enache, Belcești.Studiu monografic, I, Iași, 2007, p. 140. footnote>, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
cătunul Ruși<footnote Gh.Enache, Belcești.Studiu monografic, I, Iași, 2007, p. 140. footnote>, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni<footnote Ibidem, p. 138, 154. footnote>. Potrivit Condicii liuzilor, din anul 1803, în satul Belcești se aflau 95 birnici, 6 scutelnici și 11 bejenari, însumând 112 nume<footnote Th.Codrescu, Uricariul, VII, Iași, 1886, p. 319. footnote>, iar în
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
dădea 40 scutelnici răposatului logofăt Costachi Ghica<footnote Arh.St.Iași, Vistieriea Moldovei, 10 Tr.166,d.18/1820, f.20v-21r. footnote>, dar și 5 slugi care aparțineau moșiei Belcești, stăpânită de mănăstirea Galata<footnote Ibidem, .f.24v. footnote>, iar cătunul Ruși, alți 14 scutelnici serdarului Alexandru Venier<footnote Ibidem, f.24v-25r. footnote>, în timp ce Ulmii se înscria cu 7 scutelnici ai paharnicului Conde Mathei și unul la moșia Costachi Morțun<footnote Ibidem, f.17v. footnote>. În condițiile instituirii Regulamentelor organice, privilegiul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să le dea să mănânce să-i lase să se spele. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pupăză, profesorii le pretindeau să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe o cărare ornată cu excremente. Chiar înainte de a intra între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]