11,859 matches
-
bate joc cu bună știință de cetățeanul român. în loc să contribuim la însănătoșirea unei economii care să-i îngăduie să-și cumpere un automobil demn de acest nume, ne ambiționăm să avem și noi faliții noștri pe patru roți! Miliardele făcute cadou unor manageri incapabili (dacă nu și escroci) și unor industrii necompetitive sunt - să fie clar - bani furați agriculturii, educației, culturii, sănătății. Ștergând de pe lista rușinii astfel de societăți care, în orice țară, ar fi fost demult închise, guvernul Isărescu ne
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
apartamentul de la bloc a plătit cât a dorit statul nesătul, pentru privilegiații în uniforme sumele vor fi stabilite de "noi și ai noștri". Cum inițiatorul noilor și scârboaselor reglemnentări e dl. Costin Georgescu (personal, nu mă miră!), pe lista de cadouri făcute dulăilor de pază ai puterii se află, firește, și apartamente care "au făcut obiectul unor schimbări sau reparații considerate secrete". Nu se spune la ce se referă enigmatica sintagmă "reparații secrete", dar nu e exclus să fie vorba de
Teoria conspirației imobiliare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16960_a_18285]
-
fluturi, belciuge africane de aur de prins la nări, biciuști de piele bătute cu rubine la mîner, sau cu alte pietre scumpe. În România, la cîrma țării, era guvernul I. G. Duca. Amîndouă cheltuiesc în contul statului român. Îi cumpără cadouri grele și fiicei unui demnitar francez cu care se împrieteniseră,... c'etait trés moldave!... După aproape o jumătate de secol, dacă nu și mai mult, cînd Georgeta Cancicov se apucase de proză, o proză foarte spirituală, după ce făcuse un timp
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
din viața lui e amputată această jumătate. Mama bate la ușă și intră. Esteban abia are timp să închidă carnetul. Nu are chef ca mama lui să citească ce a scris. Manuela are în mînă o carte, împachetată ca un cadou. Face un gest spre ceasul ei de la mînă. Manuela: E miezul nopții! La mulți ani! Se apropie de pat și îl îmbrățișează plină de efuziune. Manuela: Deschide-l ! Dacă-l ai deja, sau dacă nu-ți place, îl schimb. Esteban
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
un gest spre ceasul ei de la mînă. Manuela: E miezul nopții! La mulți ani! Se apropie de pat și îl îmbrățișează plină de efuziune. Manuela: Deschide-l ! Dacă-l ai deja, sau dacă nu-ți place, îl schimb. Esteban desface cadoul în fața mamei lui care surîde. Esteban: Muzică pentru cameleoni! Pronunță titlul ca și cum, dintr-o dată, ar auzi această muzică. Manuela: Ai citit-o? Esteban: Nu. Dar de unde ai știut că-mi doream s-o citesc? Mama face un semn spre rafturi
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
vocea naratorului răzbate natural, fără o cenzură a vocabularului, predominant fiind limbajul argotic și hazos. Iată un inventar minim al "fazelor": Tinuț este îndrăgostit de Hari, colega lui de clasă, își dorește un magnetofon Maiak pe care îl și primește cadou de la părinți, ascultă și schimbă muzici (Deep Purple, Pink Floyd, Creedence, voga anilor '80) cu băieții de la bloc Bodi, Răz, Luci; intră în conflict cu Oase și Canțone... totul într-o relatare obturată de digresiuni care viciază uneori coerența narativă
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
de pildă să am satisfacția unicității,... a unui egoism de rasă... (Urmează niște note, cuvinte traduse din franceză): De trop - care e în plus, je suis de trop... S'affubler, a se îmbrăca fistichiu, în mod ridicul. Affrioler - a atrage... cadourile ademenesc copiii...
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
aici bilingv (Pour un complot mystique - 1982 și Audience captive - 1988). Calificativul "excelent" nu privește atît valoarea recunoscută a autorului cît ediția în sine, alcătuită cu o acuratețe de care puține volume de poezie beneficiază în ultimul timp. Un prim cadou făcut iubitorului de poezie este chiar "Cuvîntul înainte" scris de marele prieten al poetului, Gellu Naum. Acesta rezumă perfect periplul poetic al lui Sebastian Reichmann: "Experiența unică a unui poet care și-a început opera poetică pe lama de brici
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
împinsă în față forma "populară" de interpretare, cu o ironie rece care trădează neîncrederea în posibilitatea de a face inteligibil un tărîm al celor mai ascunse obsesii și (cameleonice) spaime: "luni înseamnă iubire, marți declarație de dragoste, miercuri trădare, joi cadou, vineri lacrimi, sîmbătă bucurie, duminică onoare". Secvențele onirice din această a doua parte a volumului se bucură de un firesc al expresiei care lipsește multor poeme din prima parte (Sabia din care curge dezastrul). Aici, spaima este evocată explicit la
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, de n-a mai dat, între timp, semne de viață. La drept vorbind, el nici nu rezistă în comparație cu urmașii lui. Acestora, pasiunea lui cerească a devenit un virus. În loc de trandafiri, ne-a făcut cadou o cunună de spini. Nu cunosc o vină mai mare decît a lui Isus". Și apoi: Nu se poate crede ceva precis și hotărît despre sfinți. Ei reprezintă un absolut, de care nu e bine nici să ne atașăm, dar
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
că Mihail Gălățanu visează o literatură cu ofertă multiplă. Și reușește pe alocuri, dar echilibrul e precar. Oferta e restrînsă bine și am spune cu folos, deși pudibonderia națională se va oripila probabil de grozăvia scenelor de sex, în buruienoasa Cadoul de Crăciun. Fără adaosuri filosofice, avem aici povestea simplă a unui soldat dezertor. Că și aici se pot face comentarii savante, că și aici există nuclee psihanalitice (fratele invalid căruia soldatul vrea să-i dăruiască de Crăciun pușca din dotare
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
vorba despre literatură înaltă, ci despre literatură joasă, dar nu în sensul peiorativ al cuvîntului. Ar fi interesant de văzut, dacă s-ar putea face asemenea măsurători, care dintre blasfemiile lui Mihail Gălățanu scandalizează mai mult: atacul la buna-cuviință din Cadoul de Crăciun sau atentatul la mitul sacru al literaturii române din Strada Plantelor, locația sanatoriului Șuțu. Cu aceeași oscilație deja adjudecată între SF și lirism, între demitizare culturală și îndrăzneală sexuală, autorul reconstruiește în această poveste un crîmpei din viața
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
a-l apăra pe Mihai Viteazul de amenințarea maghairă a preferat să stea acasă si să numere bănișorii, să vadă dac-o să facă față scumpirilor la gaz și electricitate pe care guvernul românesc sută la sută i le-a oferit cadou chiar de ilustra zi. (Și pentru că l-am pomenit - involuntar! - pe Mihai Viteazul, să nu uităm că el a fost înmormântat de către sârbi, și nu de către prea-iubiții săi români! Așa că dl. Păunescu are tot dreptul să se întrebe unde se
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
fals. Un securist de la Externe i-ar fi mărturisit că oamenii lui Ceaușescu pătrundeau noaptea în Atelierul Brâncuși de la Paris și luau mulaje de pe exponate pentru ca, apoi, la București să se toarne după ele piese în bronz, menite a deveni cadouri ale dictatorului pentru ,,pretinii" de rang înalt care vizitau România. Povestea pare o bazaconie ca toate cele care au avut legătură cu ,,specialistul" de la Casa Heliade. Totuși, întrebarea rămîne: e Cocoșul cocoș sau e clapon? Iată ce nu-i trebuia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
gândit la noi cu atâta generozitate." În ceea ce o privește, Helene Hanff încearcă să minimalizeze cu delicatețe valoarea darurilor ei; în schimb, își exprimă exploziv și nuanțat bucuria pentru cartea primită în dar: ,, Pe cinstite socotesc că schimbul nostru de cadouri de Crăciun e foarte inegal. Voi veți fi terminat de mâncat bunătățile într-o săptămână și înainte de Anul nou nu va mai rămâne nimic, în timp ce eu o să-l am pe al meu până la sfârșitul zilelor și o să mor mulțumită la
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
și ei!" Deși, sincer să fiu, mă cam duseseră în starea de animalitate. Consecința lipsei mele de reacție - dar și a celorlalți de pe stradă? într-o bună dimineață, ne-am trezit în chiar holul blocului, cu ditamai puturoasele fecale, făcute cadou de aceeași bandă de vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot mai mult, pe mâna acestei mase de nesimțiți primitivi, pentru care nu există
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
dacă aș scapa cel puțin o lună de cotiturile bizantine ale politicii românești. În care bibliotecă din România putem găsi toate cărțile dumneavoastră? Nu știu. Se plîng oamenii ca nu le găsesc... poate că le fura Securitatea să le dea cadou. Cărțile dumneavoastră cresc unele din celelalte ori aveți mai degrabă niște teme fundamentale în jurul cărora dezvoltați substanța cărții? Temele le observ abia după ce cărțile au fost scrise, dar alții-s mai buni la acest fel de joc. Fără să mai
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor care ne-a purtat în tot felul de biruințe de la patruzeci și opt și pînă astăzi, și pe care l-am primit cadou prin generozitatea frățiilor romantice de acum două secole, are, totuși, dungile pe verticală. Cei care au rămas cu imaginea orizontalei și-au format cultura patriotică și competența heraldică la școala băncilor funariote de prin parcurile Clujului, bănci care, în mod
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
dat, se impusese ca și ele să se deschidă cu "portretul", neasortat la tematică - umor, cinema, SF, fantasy, gastronomie, mode etc. - cititorul știa că în pagini va găsi ceva care să-l distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități" mai mult sau mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
burți, "o unghie uriașă de la piciorul lui Dumnezeu", vorba lui Iona. Apare, în cele câteva studii consacrate acestui deceniu, o eroare foarte gravă de interpretare. Chiar dacă au fost constrângeri mai puține, libertatea nu li s-a oferit tinerilor scriitori, drept cadou politic. Ei sunt cei care și-au cucerit-o, spărgând zidul de mediocritate din jurul lor. Mesajul lui Iona, "E invers. Totul e invers!" și "Răzbim noi cumva la lumină!", a devenit mesajul civic al intelectualilor de mare performanță, care, la
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
francezi de stînga din anii războiului (Desnos, Aragon, Prévert). În acest context, foarte interesant este și regimul dedicațiilor la Petre Stoica. În general dedicația făcută pe un poem nu ar trebui să aibă o semnificație specială. Uzual ele sunt un cadou făcut cuiva drag, sau semnul că în momentul în care a fost scrisă poezia autorul s-a gîndit la cineva anume. La Petre Stoica dedicațiile au o cu totul altă valoare. Ele sînt un clin d'oeil, cheie de lectură
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
nimic să nu scape neexplorat. Primele rafturi. Alfred și Enid au ajuns la senectute, au trei copii, nici unul aproape, cu toții rătăciți pe tărâmul american. Distanța se creează lent și locul afecțiunii e luat de formalități: o felicitare de Crăciun, un cadou banal... La șaptezeci de ani, după pensionare, trezindu-te îngropat în ceea ce ai adunat timp de șapte decenii (chitanțe, facturi, obiecte inutile, amintiri), ce pasiuni, ce obsesii mai poți avea? Puțini scriitori sunt dispuși să pătrundă în universul bătrâneții poate
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
Parlamentului, fiindcă nu se știa de existența ei, precum nici de cele 3 miliarde, care s-au făcut 14, investite de Contele de Monte Cristo, fiindcă toți întrebații (directorul de investiții, secretarul general al Camerei etc.) nu știau cine făcuse cadou Parlamentului miliardele...). Doar reporterii tv s-au încăpățânat să afle... Și au aflat, și ne-au arătat și nouă, electoratului, în ce ape se pregătesc să se scalde aleșii. Ei, glumesc! Eu cred în domnul Adrian Năstase care nu știa
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ca să pot pătrunde în alții, ca să mă întorc îmbogățită, dispusă să mă privesc. Am plecat pe 14 februarie, de ziua iubirii și am citit, ca o mașinărie uzată, de zeci de ori la rînd, fraza scrisă pe o cană primită cadou de Sf. Valentin din partea companiei austriece: "Lass die Liebe in Deinem Herzen wurzeln und es kann nur Gutes daraus hervorgehen." Adică, "lasă iubirea să prindă rădăcini în inima ta și așa va scoate numai binele la iveală." Oare? Am plecat
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]