1,608 matches
-
o geană. Era gol pe un pat, cu un prosop curat peste organele genitale. Două fete în rochii albe stăteau la picioarele lui, tăindu-i unghiile cu forfecuțe argintii. între capetele lor plecate văzu cadranul unui ceas de pe perete - un cadran mare, alb, cu un secundar subțire și stacojiu care se rotea în jurul lui. Privi spre dreapta. Din umăr îi creștea un braț obișnuit, de om. CAPITOLUL 7. Institutul Mîncarea era întotdeauna carne albă și moale ca de pește sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
metri în dreapta, care se mișca proptit în vîrf de-a lungul unui blocnotes înclinat, ceea ce indica locul în care se afla secretara mea, scriind ce-i dictam. Mîna mea dreaptă părea că se odihnește pe genunchi, dar nu vedeam decît cadranul ceasului. La cinci și jumătate a apărut un șir de dale de culoarea covorului, ceea ce mi-a permis să-mi părăsesc scaunul, dar îmi era greu să merg pe ele, pentru că nu-mi mai vedeam picioarele, și cînd am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux de aer întunecat. Cadranele ceasurilor străluceau ca niște lune de carton pe turnuri invizibile. Pe Alexandra Parade, lîngă necropolă, un bețiv se clătină pe lîngă el bîiguind: — Zadarnic. — Așa e, zise Thaw. Zadarnic. Se trezi de mai multe ori în noaptea aceea, descoperind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ștergea o pată de vopsea cu un ziar înmuiat în terepentină, observă reclama pentru un film numit Pilot de încercare. Un cap vînjos și ușor îndurerat se uita spre cer dintr-o găoace matlasată de care atîrnau microfoane, cabluri și cadrane de telefon. O femeie înfățișată din profil se afla în apropiere, cu spatele la pilot, dar aruncîndu-i zîmbete provocatoare. Avea păr negru tuns scurt și buze ca ale lui June Haig. Era în picioarele goale, cu brățări și pantaloni din voal negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i pot salva căsătoria pentru că eu l-am cununat. Evident, ilogic. Doar nu-l cunoșteam de la Adam. Nu mă așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luînd greutatea în mînă... — Vă doresc tuturor noapte bună. Pentru Unthank-ul Mare eternitatea se apropie de sfîrșit. Timpul e pe punctul de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe punctul de a începe. Suspendă greutatea. Pendulul se balansă la stînga cu un tic, apoi la dreapta, cu un tac. Cadranul ceasului se dilată pînă acoperi aproape tot parbrizul. Ambele brațe se îndreptară spre o ușă mică de deasupra cadranului care pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în funcțiune detectorul de minciuni, dar renunță gândindu-se că, în sfârșit, îl are bine în mână pe Prescott și introducerea în discuție a unui aparat ar strica totul. Dar nu se putu stăpâni să nu-și arunce ochii pe cadranul ceasului ― 4 și 15. Privi o clipă și ușa de la intrare. Timpul recupera handicapul. Și începu să înțeleagă calvarul pe care-l îndurase Prescott. Cu prețul unui mare efort, reuși să-și concentreze atenția asupra interlocutorului. ― De unde v-ați procurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate să rostească: ― Problema lor era procurarea armelor. Cum de-au reușit? Thorson mârâi, plimbându-se nervos prin cameră. Înălță din umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui regulator pentru a efectua rectificări de detalii verificând cadranul gradat. Gosseyn îl depăși și, cu o privire premeditată, examină interiorul pilei. Simți cum celălalt se îndrepta pe scaun. Dar până să înțeleagă natura acestei intruziuni și să vorbească și să protesteze, Gosseyn se dădu înapoi eliberându-se de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului oricum nu aveau habar. Dar asta nu-l mulțumea. Studie tabloul. Erau manete și cadrane pe fiecare secțiune, ale căror uzaj nu-l putea defini decât parțial. Nu-i păsa nici de partea electrică, nici de cea atomică. Ultima rămânea inutilizabilă în preajma navei; iar cealaltă, o va avea curând în mâini, fără rezerve. Mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei probleme cu o nouă înțelegere a posibilităților sale. După mai puțin de o oră de la sosire, părăseau baza. După zece etape și zece mii de ani-lumină, se găseau în apropierea Gellei. Următoarea stație - Venus. La sugestia lui Gosseyn, Leej manevră cadranele de oprire anticipată. Sau mai bine zis, zăbovi mai multe secunde ca să le regleze. Apoi brusc, se lăsă pe spate, scutură din cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă. Care stea? Pentru tipii ăștia "mare distanță" însemna într-adevăr ceva. Examină din nou cadranul și atinse cu degetul adâncitura marcată "regional". Ochiul reapăru pe ecran. Dar la solicitarea lui, vocea răspunse impasibilă: ― Îmi pare rău, dar de la acest post nu pot da legătura exterioară decât domnului Crang personal. Clic! Gosseyn se ridică. Tăcerea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în funcțiune detectorul de minciuni, dar renunță gândindu-se că, în sfârșit, îl are bine în mână pe Prescott și introducerea în discuție a unui aparat ar strica totul. Dar nu se putu stăpâni să nu-și arunce ochii pe cadranul ceasului ― 4 și 15. Privi o clipă și ușa de la intrare. Timpul recupera handicapul. Și începu să înțeleagă calvarul pe care-l îndurase Prescott. Cu prețul unui mare efort, reuși să-și concentreze atenția asupra interlocutorului. ― De unde v-ați procurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
îndoială, grele. În cele din urmă reuși cu greutate să rostească: ― Problema lor era procurarea armelor. Cum de-au reușit? Thorson mârâi, plimbându-se nervos prin cameră. Înălță din umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
șovăială în glas. Ar fi preferat să-și acorde un răgaz mai mare. Dar nu era vorba doar de un experiment științific, ci de o luptă pe viață și pe moarte. Gata să treacă la acțiune, își duse mâna la cadranul aparatului și așteptă. Sosise momentul. Încă puțin și inteligenta acelui neam păsăresc ar fi pus stăpânire pe sistemul lui nervos, încercând să-l dirijeze, așa cum făcuse și cu ceilalți membri ai expediției. Era convins că va avea de înfruntat inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
o distanță de ani-lumină. Nici nu aveau nevoie de mașini. Grosvenor nu putea spera să prevadă rezultatul încercării sale de a se integra în inteligența lor colectivă. Ascultând mereu înregistrarea, el își modifica ușor ritmul gândurilor, printr-o răsucire a cadranului encefalostatului. Trebuia să fie foarte prudent. Chiar să fi vrut, tot n-ar fi putut să se pună la unison cu acești extratereștri. Pulsațiile astea ritmice ascundeau toate nuanțele posibile ale rațiunii și ale demenței. Trebuia să capteze doar undele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cufundat în observațiile și gândurile sale. Prin structura lor moleculară și prin compoziția lor, diferitele straturi observate indicau o anumită unitate geologică: noroi, gresie, argilă, granit, materiale organice - probabil zăcăminte de cărbuni - silicați sub formă de nisip, apă... Deodată, acele cadranelor pe care le avea sub ochi se răsuciră, pentru a se opri, însă, numaidecât. Reacția lor indică indirect prezența unui strat compact de minereu de fier, cu urme de carbon și de molibden... "Oțel!" exclamă Grosvenor și acționă o tastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
licoare. Nopți întregi a visat, chinuit, noaptea fermecată a nunții, dar apoi a trăit-o și a uitat. ...Cearșafurile erau reci și scrobite precum foile de aluat, iar în cameră auzeau numai ceasul. Era un ceas vechi, de perete, cu cadran aurit, iar în dreptul cifrelor șase și doisprezece, bunicu-său încrustase pietre de lapis, care noaptea păreau ca niște ochi vii. Mai târziu, fiul lor, Armin Caryan, chiar așa spunea când crescuse: „Tată, scoate ochii din ceas... scoate ochii și adu-mi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
toți ceilalți? Dimineața, Omar privea câmpul și îi veneau în cap lucruri la care nici nu s-ar fi gândit. Își reamintea chipul bunicului său, ca bărbat mult mai tânăr, aplecat nu înspre altar, ci în atelierul de ceasuri, deasupra cadranelor aurite. Liniștea căzută între limbile pendulelor de mahon ca o boare de praf era tulburată de zgomotul pensetelor lui subțiri care umblau ca pe cord deschis în demi-savoneta lui Pahlavi, agățată pe lanț de însuși Breguet, pe la 1800. Șahul moștenise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un ceai pe aproape, luă peronul în lung și în lat, apoi ațipi și se visă pe platforma dakhma-ului de la răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul celui care era de vegheat o noapte, înainte de a fi lăsat vulturilor. El și taică-său chiar aveau să sfârșească într-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe când literele din pagini se amestecau între ele și curgeau într-o parte, ca lichidul prelins. După clipa de beznă, o cortină cu pete îi căzu peste ochi, dar măcar mai zărea ceva: într-o ceață lăptoasă, distinse bordul, cu cadranul pentru viteze, și apoi mânerele torpedoului, iar peste volan - ziarul ale cărui titluri se întorseseră, însă nu se mai bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]