746 matches
-
de altă parte, copilăria ardeleană conține și ea episoade automobilistice la limita fantasticului: "În Sibiu, mașinile erau la fel de rare ca și lebedele. Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
ea episoade automobilistice la limita fantasticului: "În Sibiu, mașinile erau la fel de rare ca și lebedele. Când navigai pe străzile întortocheate, trecătorii le priveau cu același soi de groază cu care priveau, pe vremuri, caleștile nobililor transilvani. Mașinile anilor 50, precum caleștile secolului al XVI-lea, nu opreau pentru nimeni. Plebeii luau autobuzul sau călăreau niște biciclete cinstite, care făcuseră războiul. Așteptând autobuzul în ploaie, priveam râul deprimant de biciclete scurgându-se spre serviciu și mă vedeam pe mine însumi pe spinarea
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
gata să dea ochii peste cap și să se răstoarne cu umbrelele rochiilor desfăcute în sus. Cel puțin în secolul 19, era prăpăd, nu deschideai o carte fără să-ți cadă una în brațe, jurai că sar din pagină cu tot cu caleașcă și servitori. Se leșina oricum, oriunde, dar mai ales în locurile de maximă vizibilitate, unde bărbații puteau interveni amabil și eficient, cu batiste și-odicoloane: la geam, pe ușile trăsurilor, în mijlocul unui dans, după perdeluțe, la cofetărie, în mulțime sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
România (chiar dacă Principatele încă nu se uniseră); Bolintineanu fugea pe-o insulă cu nume de amiral nazist (Canaris); Ion Codru-Drăgușanu dădea ture cu vaporul pe Dunăre; Filimon se plimba cu „omnibusul“ spre „strada ferată“; Alecsandri mergea la borviz și rupea caleașca lângă Mehadia; pe-Odobescu îl apuca foamea în drum spre Snagov; Bălcescu făcea geografie prin pușcării; Ghica trimitea scrisori de la Paris și Londra (ăsta-i un fel de stră-străbunic, așa că trebuie să-l vorbesc de bine!). Singurul mai răsărit era unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde ne sărutam pe vremea lui Ceaușescu. Nu știai dacă să mergi mai departe sau să te-oprești să-ți numeri transaminazele. Am luat-o pe mijlocul străzii, ferindu-mă de trotuare. Felinarele nu mai funcționau de la pașopt; Filimon, din caleașcă, era ultimul care le văzuse aprinse. Mă simțeam bine pe piatra cubică, răceala ei curată mă încuraja să merg mai departe. Sub tonete dormeau cerșetorii, imuni la mirosul pestilențial și la vizitatorii care făceau cu schimbul la perete. Trecătorii își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale Mariei, care concurau cu Bucureștiul meu sticlos), ar fi obținut rezultate spectaculoase. Nu-ți trebuia decât puțină imaginație și-un transport cu TIR-ul pe la Kagran sau Florisdorf, ca să vezi Ring-ul înconjurat de „capre“ pe banda întâi, blocând caleștile cu turiști și tramvaiele J și D în dreptul Operei sau al cafenelei Boltzmann. Descărcate dimineața odată cu mirosul de canal și șampon, rachetele alb-roșii metalice ar fi întins o pată de culoare pe-obrajii Mittel-Europei dindărătul brazilor și ferestrelor Jugendstil. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Operei. Clădirea părea în renovare, împachetată în plase gri de protecție, cu emblema municipalității. Din piațetă, strada cădea în benzile unui bulevard circular, ce aduna toată circulația Vienei: mașini, tramvaie, autobuze, taxiuri, biciclete și, pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele interminabile de mașini, mai aminteau că aici se încrucișaseră cândva drumurile habsburgilor cu-ale otomanilor. Le vedeam aburinde, căzând dezinvolt din mișcarea trăsurii, ca la noi în Colentina sau pe-autostradă. Am urmat deplasarea inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și dorea: ei, o distragere a atenției Occidentului de la intervenția militară în Praga; Ceaușescu, urale din piepturile a 100 000 de demonstranți pentru pace și câteva zeci de mii de noi membri de Partid, păcăliți de discursul antisovietic. În plus, caleașca Reginei Angliei și limuzina președintelui Nixon își deschiseseră aproape simultan ușițele pentru titanul din Scornicești. Harta mișcătoare a informației nu spunea cine deținea acum controlul în Mittel-Europa; cu-atât mai puțin în Balcania de Sud. Fusese mutată de pe hârtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge imediat, ascultându-l pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge imediat, ascultându-l pe Ivan Petrovici; de altminteri, mulți strălucesc pe dinafară și vor să pară onestitatea întruchipată numai pentru că au caleașcă proprie. Și-s destui cei cu caleașcă... Și prin ce mijloace... Într-un cuvânt, Ferdâșcenko nu mai rezista deloc și se întărâtase brusc, uitând chiar de toate și întrecând orice măsură; până și fața i se schimonosise. Oricât ar părea de ciudat, se poate să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și ia rămas-bun. Însă peripețiile acestei seri încă nu se terminaseră; Lizaveta Prokofievna a fost nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci un cunoscut pe care îl căuta. — Evgheni Pavlovici? Tu ești? strigă deodată o voce sonoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca se opri brusc; una dintre doamne se răsuci, ca și cum ar fi zărit chiar atunci un cunoscut pe care îl căuta. — Evgheni Pavlovici? Tu ești? strigă deodată o voce sonoră, plăcută, care-l făcu pe prinț să tresară (poate încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumpărat cu treizeci de mii, eu l-am convins. Poți fi liniștit încă vreo trei luni. Iar cu Biskup și cu celelalte canalii rezolvăm noi, ca între amici! Asta-i, înseamnă că totu-i în ordine. Bucură-te! Pe mâine! Caleașca porni și dispăru repede. — E smintită! strigă, în sfârșit, Evgheni Pavlovici, făcându-se roșu la față de furie și uitându-se zăpăcit împrejur. Habar n-am ce-a vrut să spună! Care polițe? Cine-i? Lizaveta Prokofievna continuă să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
singur două trăsături opuse de caracter, amândouă împinse până la exagerare: credulitatea sa „stupidă și obsedantă“ și, în același timp, o suspiciune „sinistră, josnică“). Într-un cuvânt, la sfârșitul celei de-a treia zi, aventura cu excentrica doamnă care discutase din caleașcă cu Evgheni Pavlovici ajunse să ia în închipuirea lui dimensiuni înspăimântătoare și misterioase. Esența enigmei, pe lângă cele două fațete ale chestiunii, consta pentru prinț în întrebarea întristătoare: tocmai el va fi fiind vinovat de această nouă „monstruozitate“ sau numai?... Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de dibaci și comod pentru toți. La urmă, pe când își lua deja rămas-bun, prințul Ș. parcă își aminti brusc: Ah, da, întrebă el, nu știți măcar dumneavoastră, dragă Lev Nikolaevici, cine era persoana care l-a strigat ieri din caleașcă pe Evgheni Pavlovici? — Nastasia Filippovna era, spuse prințul. Încă n-ați aflat că ea era? Și nu știu cine mai era cu ea. — O știu, am auzit de ea! continuă prințul Ș. Dar ce însemnau strigătele? Recunosc, pentru mine e o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stradă, Matrosskaia, într-o casă mică, nearătoasă, la Daria Alexeevna, iar echipajul ei pare a fi cel mai grozav din Pavlovsk. Împrejurul ei s-a și adunat o mulțime întreagă de aventurieri bătrâni și tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod oficial, s-a și certat din pricina ei cu logodnica lui; un general bătrân mai că nu și-a blestemat fiul. Ia deseori la plimbare cu caleașca o fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intrai la mine degeaba... Lebedev începu să se codească și să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în viață adevărul de la primul cuvânt: ai avut sau nu vreo contribuție la apariția caleștii de ieri? Lebedev se strâmbă din nou, începu să chicotească, își frecă mâinile, în cele din urmă chiar strănută, dar încă nu îndrăznea să spună ceva. Văd că ai contribuit. — Dar în mod indirect, numai în mod indirect! Vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ele mai târziu, după care trecu la cele din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază!“ Firește, pe primul plan se afla caleașca, dar cu siguranță se mai întâmplase o pacoste, de care prințul nu știa. „Desigur, n-am spionat și n-am vrut să descos pe nimeni: de altminteri, am fost primit bine, mai bine decât m-am așteptat; însă despre dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frate bun. N-am pe nimeni decât pe bătrâna Belokonskaia, dar ea e plecată acum și, pe deasupra, din pricina bătrâneții, a ajuns proastă ca oaia. Acum răspunde-mi simplu, cu da sau nu: știi cu ce scop a strigat aceea din caleașcă acum trei zile? — Pe cuvânt de onoare că nu am fost implicat și nu știu nimic! — Gata, te cred! Acum am și eu alte gânduri despre asta, dar chiar și ieri, dimineața, îl credeam vinovat de toate pe Evgheni Pavlovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sau nu. Continua să râdă și să vorbească tare, era îmbrăcată cu un neobișnuit bun-gust și cu opulență, dar puțin mai luxos decât s-ar fi cuvenit. Trecu pe lângă fanfară spre latura opusă a terasei, unde lângă șosea aștepta o caleașcă. Prințul n-o mai văzuse de trei luni și ceva. În decursul acestor zile de când sosise la Petersburg, tot avusese de gând s-o viziteze; dar, poate, o presimțire misterioasă îl oprise. Oricum, nu putea deloc să ghicească ce impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își făcu apariția Rogojin, care o luă de braț și plecă cu ea. — Așteaptă-mă, prințe! îi strigă Rogojin. Mă întorc peste cinci minute. Într-adevăr, veni peste cinci minute; prințul îl aștepta în același loc. — Am urcat-o în caleașcă, spuse el. Acolo, la colț, caleașca aștepta de la ora zece. Era sigură că o să-ți petreci toată seara la cealaltă. I-am transmis cuvânt cu cuvânt ceea ce mi-ai scris mai înainte. N-o să-i mai scrie celeilalte; mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
luă de braț și plecă cu ea. — Așteaptă-mă, prințe! îi strigă Rogojin. Mă întorc peste cinci minute. Într-adevăr, veni peste cinci minute; prințul îl aștepta în același loc. — Am urcat-o în caleașcă, spuse el. Acolo, la colț, caleașca aștepta de la ora zece. Era sigură că o să-ți petreci toată seara la cealaltă. I-am transmis cuvânt cu cuvânt ceea ce mi-ai scris mai înainte. N-o să-i mai scrie celeilalte; mi-a promis; și de aici pleacă mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]