1,031 matches
-
că Ahile vrea să ucidă embrionii, odată ce târgul e încheiat. În ciuda șantajului încercat de Ahile, Bean se dovedește de neclintit și își omoară fostul rival. Romanul se încheie cu reinstaurarea lui Peter ca Hegemon, reunirea lui Petra și Bean, un Calif la comanda lumii musulmane, China cu importante pierderi teritoriale și forțată să accepte condiții umilitoare și cinci embrioni lipsă în continuare.
Umbra marionetelor () [Corola-website/Science/323411_a_324740]
-
foloseau boabele în alimentația zilnică, numai în cazuri excepționale. Cu toate că denumirea plantei este "Simmondsia chinensis", Jojoba nu provine din Chină; botanistul Johann Heinrich Friedrich Link, inițial a numit speciile "Buxus chinensis", după interpretarea greșită a denumirii colecției lui Thomas Nuttall "Calif" că "Chină". Jojoba a fost redenumită în "Simmondsia californica",dar normele solicitau utilizarea epitetului original. Denumirea generală și pronunția este similară cu Jujube ("Ziziphus zizyphus"), plantă care face parte din altă categorie și nu trebuie să fie confundată. Denumirea "jojoba
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. În Evul mediu, ideile filozofilor greci au fost pierdute în Europa de Vest. Odată cu căderea Romei, puțini oameni din vest știau să citească greacă. Califi Abbasizi au colecționat manuscise și au angajat translatori, pentru a-și mări prestigiul. Filozofi precum Al-Kindi (Alkindus), Al-Farabi (Alpharabius), Avicenna (Ibn Sina) and Averroes (Ibn Rushd), au reinterpretat filozofia greacă în contextul Islamului. Aceste reinterpretări au fost transimise europenilor în
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii 954-960 de Hasdai ibn Șaprut (sau Hisdai ben Șafrut) - ministru de externe, al comerțului și medic curant al lui Abd ar-Rahman al III-lea (912-961), califul de Córdoba - cu hanul hazar Iosif. Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul inițial de locuire al hazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
de "Hasdai ibn Șaprut" cu hanul hazar "Iosif" reiese că trecerea la iudaism a hazarilor s-a petrecut în jurul anului 740, fiind inițiată de hanul Bulan. Potrivit cronicarului Mas'udi, convertirea la iudaism a hazarilor s-a petrecut însă în timpul califului Harun al-Rașid (786-809), la cumpăna secolelor VIII-IX. Referindu-se la acest eveniment, Dimasqi afirmă: "„Ei (hazarii) sunt formați din două clase: din războinici, care sunt musulmani, și din evrei, care sunt supuși. Înainte, asemenea turcilor, ei nu aveau o religie
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
chestiune pur simbolică, puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice, însă el a reprezentat și mai reprezintă încă în mentalul colectiv al maselor musulmane un reper idealizat important, de aceea meritând a menționa și titlul de calif al sultanilor otomani. Imperiul Otoman, de-a lungul celor șase secole de istorie a fost o punte de legătură între culturile estului și vestului. Otomanii au avut influență și în afara Afroeurasiei, ca expediția spre Aceh din Indonezia în 1565 și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Cronicile serveau ca material de propagandă în secolul XV. Până în secolul XVI, cronicile urmau modelul medieval. În contextul cuceririi Palestinei, musulmanii au intrat în posesia unor centre culturale din Ierusalim, Cairo, Mecca și Medina. Sultanul și-a însușit titlul de calif, având nevoie de o justificare ideologică care să îi ofere posibilitatea adoptării titlului. S-au afirmat cronicari că Kemalpasazade ce a fost seyh-ul Islam, participând la Bătălia de la Mohacs, Rustem Pasă, Muhieddin al-Cemali, Mustafa Ali. În secolul XVII s-au
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
orașele turcești Samarkand și Buhara au devenit prospere și cu o cultură înfloritoare. La est de Marea Caspică trăia un grup de turci numit oguzi sau turcomani.Din 950,s-au desprins selgiucizii care au migrat spre sud și vest.Califul abbasid al Bagdadului traversa o perioadă dificilă și a cerut ajutor selgiucizilor.Sub conducerea lui Tughril Beg,ei au invadat Persia și au ocupat Bagdadul în 1055.Califul abbasid l-a numit pe Tughril vice-sultan,daruindu-le selgiucizilor Imperiul Abbasid
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
950,s-au desprins selgiucizii care au migrat spre sud și vest.Califul abbasid al Bagdadului traversa o perioadă dificilă și a cerut ajutor selgiucizilor.Sub conducerea lui Tughril Beg,ei au invadat Persia și au ocupat Bagdadul în 1055.Califul abbasid l-a numit pe Tughril vice-sultan,daruindu-le selgiucizilor Imperiul Abbasid. Selgicizii au ajuns dintr-un simplu trib nomad conducătorii lumii islamice. În 1063 a ajuns sultan Alp Arslan,nepotul lui Tughril.El a cucerit Siria și Armenia și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
integral Anatolia,au pus bazele formării Sultanatului de la Rum,în apropierea Constantinopolului.La moartea lui Malik Șah,Imperiul Selgiucid s-a dezembrat în mai multe stătulețe,în secolul XII continuând să existe diverse sultanate selgiucide,mameluce și kurde,sub supravegherea califului abbasid de la Bagdad. În 1220,regiune a fost cotropita de mongoli,care în cele din urmă,au ocupat Bagdadul în 1258.Ceea ce i-a împins pe turci să se extindă spre vest. Osman I(1299-1326) ,fondatorul dinastiei căreia i-a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
subjugat Kurdistanul,obținând controlul asupra rutelor comerciale către Persia.A ocupat Siria în 1516 și a cucerit Egiptul în 1517,profitând de cererea de ajutor a mamelucilor egipteni împotriva portughezilor și dublând teritoriul Imperului Otoman.L-a detronat pe ultimul calif al orașului Cairo,asumându-și acest titlu,si a preluat protectoratul asupra așezărilor sfinte din Mecca și Medina.Pe plan intern,ca să poată asigura poziția sultanului în fața rivalilor și pentru a evita luptele pentru succesiune,a introdus practică prin care
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
se află în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție. În chestiunea libertății și cetățeniei, o noutate în peisajul politic otoman și mai general islamic, merita să-i dăm cuvântul lui B. Lewis: Sultanul otoman însă, care era și califul lumii islamice în același timp, a găsit util să critice valorile vehiculate de Franța post-revoluționară, declarând cu termeni ai unei retorici familiare și azi în acest colț de lume, ca "acestea sunt șoptite de către Satan", și că "musulmanii nu trebuie
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Murad I a fost primul otoman care s-a proclamat "sultan" (rege). După cucerirea Constantinopolelui în 1453, statul a devenit un mare imperiu, Mehmed al II-lea fiind proclamat împărat sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat - stat islamic. Sultanul avea numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al Hanilor, Calif - cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra tuturor conducătorilor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sau padișah. Din 1517, sultanul otoman a fost proclamat și Calif al Islamului, Imperiul Otoman fiind de la această dată până în 1922 un Califat - stat islamic. Sultanul avea numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al Hanilor, Calif - cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra tuturor conducătorilor musulmani din întreaga lume, iar din 1517 până la dispariția statului otoman, si Credincios și Succesor al Profetului Stăpânului Universului, etc. Deși statul otoman a fost reorganizat de mai multe ori
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de a se supune agenților puterii centrale. Atitudinea comunității
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
dinastiei abbaside cel mai mare centru meșteșugăresc, comercial și cultural al Orientului Mijlociu. A fost ocupat în mod succesiv de selgiucizi (1055), de mongoli (1258) și de otomani (1534). După Primul Război Mondial, a devenit capitala Irakului. În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie a noii sale capitale, Bagdad, scena poveștilor Șeherezadei din "O mie și una de nopți". În acel loc se afla o așezare veche sasanidă cu același nume. După ce s-a gândit și la alte
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
patru porți de acces dinspre principalele regiuni ale imperiului: Khorasan, Siria, Basra și Kufa. În numai câțiva ani, orașul devine un important centru comercial și politic și câștigă un prestigiu neegalat în Evul Mediu decât de Constantinopol. În anul 830, califul al-Ma’mūn inițiază la Bagdad una dintre cele mai importante instituții culturale din istoria civilizațiilor: celebra „Casă a înțelepciunii” (ar: "baytu-l-hikma" بيت الحكمة), care îndeplinea mai multe funcții: bibliotecă, instituție de învățământ, oficiu de traduceri. Aici se desfășoară o
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
singular: "tirăz", ar.: طراز) pentru producerea veșmintelor somptuoase ale demnitarilor și ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se țesea un semn distinctiv al suveranului. De aceea, administrarea "tirăz"-urilor era o prerogativă a califului. Chiar dacă a cunoscut perioade de stagnare din cauza conflictelor interne din Califat, a mutării capitalei la Samarra (între 808-819 și 836-892), a pierderii unor provincii, a dominației politice exercitate de buwayhizi (945-1055) și de selgiucizi (1055-1135), între anii 750 și 1050
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
de invazia lui Hulagu (1258), ca și asediilor ulterioare ale tătarilor. La doi ani după ce Timur Lenk a cucerit Bagdadul, al-Nidhamīya a fuzionat cu o instituție similară, al-Madrasa al-Mustansirīya. Al-Madrasa al-Mustansirīya (ar.: المدرسة المستنصرية) a fost întemeiată în 1233 de califul abbasid, al-Mustansir (1226-1242). Potrivit relatărilor lui Ibn Battūta (1304-1368), care a vizitat Bagdadul în 1327, în clădirea al-Mustansirīyei se aflau, pe lângă săli de curs, băi, bucătării, un spital și o bibliotecă. Unul dintre puținele monumente păstrate din perioada abbasidă, al-Mustansirīya
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, stă la baza textului coranic întocmit în vremea celui de-al treilea calif, Osman ibn Affan, între anii 650 și 656, care a poruncit alcătuirea unui exemplar model, care să înlăture toate diferențele survenite cu timpul între versiuni, acest exemplar rămând fundamental până acum. El a trimis copii ale acestui exemplar în toate
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
y le corespundea grafic un singur semn, ceea ce îngreuna lectura și chiar înțelegerea textului. De aceea, ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali (m. [[688]]) a introdus un sistem constituit din puncte colorate, prin care se indicau [[vocală|vocalele]] scurte. Către anul [[700]], califul ’umayyad ‘Abdu-l-Malik, sub influența guvernatorului al-Hallağ bin Yūsuf poruncește să fie făcută diferențierea consoanelor în scris. Al-Halil bin ’Ahmad al-Farahidi (m. [[786]]) a înlocuit sistemul de notare a vocalelor scurte folosit de ’Abu-l-’Aswad ad-Du‘ali printr-un alt sistem
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
regate efemere, Peninsula Arabică este unificată pentru prima dată, între 630 și 635, de Muhammad (Mahomed), întemeietorul Islamului. De aici pornesc cavalerii arabi care vor răspândi noua religie prin Africa de Nord până în Spania, iar în Asia până în inima Indiei. O dată cu decăderea Califului Abbasid, în Peninsula Arabică iau naștere, în secolele 9 - 10, mici principate feudale, care ajung, în secolul xvi SUB suzeranitatea Imperiului Otoman, situație menținută, cu întreruperi, până în 1918. Muhammad Ibn al-Wahhab pune în Nejd, după 1740, bazele unei secte islamice
Arabia Saudită () [Corola-website/Science/298071_a_299400]
-
Mongolia și Transoxiana, au venit în contact cu popoarele musulmane și au adoptat treptat islamismul. Totuși, au fost și mai sunt încă popoare turcice de alte religii, cum sunt: creștinism, iudaism (vezi khazarii), budism și zoroastrism. Soldații turcici din armata califilor Abbasizi au ajuns conducătorii "de facto" ai Orientului Mijlociu musulman (exceptând Siria și Egiptul), în mod deosebit după secolul al X-lea. Oghuzii și alte triburi au ocupat diferite țări sub conducerea dinastiei turcilor selgiucizi și până în cele din urmă
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
a fost creată de însăși situația politică din Orientul Apropiat. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, turcii selgiucizi, după ce au cucerit Bagdadul în 1055, au înaintat în Asia Mică, în Siria și Palestina, pe atunci stăpânite de Califul din Egipt, iar în anul 1070 a fost cucerit Ierusalimul. Formarea emiratului de Damasc și a celor trei sultanate, Cappadocia, Rum și Smirna reprezentau o mare primejdie pentru Bizanț, într-un moment în care cumanii, pecenegii, maghiarii și normanzii atacau
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]