KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

furie, de la regrete la răzbunare. Crede că e În siguranță, se gândi ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună telefonul În cabină, era deja aproape calmă. Janet n-are decât să flirteze cu Savory, iar Coral cu evreul ei. Pentru moment pe Mabel Warren n-o interesa. Când avea de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe bilet. — Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost fata de colo... Myatt se Întoarse, văzu femeia cea subțire, În blănurile ei, și fu prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii ei calmi și luminoși. Ești mai drăguță, spuse el deschis și nesincer, Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
să pândească pe gaura cheii și să vadă dacă ne transmitem ceva de la unul la altul. Coral Musker se așeză pe una din băncile de lemn și Își Întinse picioarele În direcția sobei. Dr. Czinner observă cu uimire: — Ești foarte calmă. Nu are rost să-mi ies din pepeni, spuse ea. Oricum, ei nu pot să Înțeleagă. Prietenul meu va Începe să mă caute curând. — Asta așa e, spuse el cu ușurare, apoi ezită o clipă. Probabil că te minunezi de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

de plasă și pantofi foarte Înalți, roșii. Părul Îi era aranjat În jurul feței, În bucle blonde. Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine, numai calmă nu-i stă În fire lui Marci să fie. —Bună, Sylvie, spuse, fără să-și mute privirea de pe ecran. Crezi că mai pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Lacrimile de mai devreme dispăruseră. Fața era palidă, dar frumoasă Într-un fel straniu, ca Nicole Kidman În The Others. Avea o Înfățișare perfect calmă. Era, În mod evident, pe jumătate ieșită din minți, deoarece atunci când se simte bine, numai calmă nu-i stă În fire lui Marci să fie. —Bună, Sylvie, spuse, fără să-și mute privirea de pe ecran. Crezi că mai pot să merg vreodată la o petrecere În centru după ce mi-a făcut copilul ăla? M-am așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
recunosc - am spus: —Mă Întâlnesc cu Lauren acolo, pentru un meci de polo pe zăpadă. E pe cale să se amorezeze de un tip acolo. —Zău? —Un oarecare domn Giles Monterey. În clipa următoare, ceva extraordinar se petrecu. Sophia, cea mereu calmă, cea pe a cărei față scria „eu-cunosc-pe-toatălumea-pe-pământ-și-pe-toată-lumeachiar-și-pe-lună“, rămase, deodată, fără cuvinte. —Giles Monterey? Îl cunoaște pe Giles Monterey, șopti ea Într-un sfârșit, cuprinsă de uimire. Dumnezeule, Întotdeauna am vrut să... Îl cunosc. Judecând după cum roșise, putea la fel de bine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care este Încă foarte la modă În Megève. —Sophia! Viens nous voir!1 o chemară ei când o văzură. Sophia le făcu cu mâna și se Îndreptă spre ei. —O, Doamne, o ia prin partea asta, am spus eu. Stai calmă, salut-o. De fapt, hai să fim super-prietenoase, ordonă Lauren. Bună, Sophia! o strigă ea tare, În timp ce Sophia Înainta de-a latul terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
făcu Prince Angus, cu oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În celălalt capăt al Încăperii, cu un braț sprijinit de polița de deasupra șemineului. Era Îmbrăcată din cap până În picioare În cașmir alb și cu o vestă crem din blană. Părea să se amuze copios cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

cineva vreodată mai mult decât suferă Helen Hoover Boyle. Și zic: Poate că și eu am pierdut totul, ca și ea. Și răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

convingă, scapără un surîs nervos în colțul gurii, hotărîndu-se să ridice privirea, să-l întrebe ce vrea, ori să-l poftească să nu mai stea ca un stîlp lîngă umărul ei. Îmi permiteți să trec? întreabă Iulian pe un ton calm, politicos, arătînd cu privirea spre locul de la fereastră. Femeia își înghite indignarea și se ridică să-i facă loc. Ori poate vreți să stați dumneavoastră la fereastră arată Iulian cu un gest scurt. De parcă nici n-ar fi auzit, femeia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dumneata să taci! i-o retează șoferul. Ești obraznic! spune scurt profesorul. "Ne-am adunat din tîrguri și din sate/Să făurim Republicii un drum de fier" cîntă încet Lazăr, spre hazul fetei de alături. Ce-ai zis? întreabă țăranul calm, aruncîndu-și sumanul printr-o zvîcnire a umerilor, săltîndu-se domol de pe scaun. "Nimeni pe lume nu ne va abate,/ Ești brigadier, ori nu ești brigadier" continuă Lazăr vorbele țăranului. Stai, bărbate îi spune nevasta, făcînd un gest de lehamite. Dar bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final, că ușa e deschisă. O femeie nu poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ciulind urechea spre sală. Deși, cu vreo săptămînă în urmă, și-a promis să nu vadă nimic din spectacol pînă la vizionare, bagă totuși capul printre ușile batante, ferind puțin draperia plușată. Pe scenă, regizorul execută în liniște cîțiva pași calmi, explicînd, prin gesturi, cum ar vrea să iasă mișcarea, în timp ce actorii îl privesc cu atenție. Mihai se retrage încet, să nu facă zgomot. Dă colțul și urcă cele cîteva trepte spre secretariatul literar. Vine, sigur că vine spune secretarul literar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu prea am ce face. Bine, dacă ții neapărat surîde secretarul literar. M-aștepți aici, în birou, că termin repede. Rămas singur, după ce secretarul literar pleacă spre director, Mihai formează numărul de telefon al Doinei. În receptor se aude vocea calmă a Măriei Săteanu: Da, vă rog! Sărut mîinile! spune Mihai politicos. Mihai Vlădeanu vă deranjează... Bună ziua! vine prompt răspunsul femeii. Spuneți, v-ascult. Voiam să vorbesc cu Doina. A plecat la teatru, să vă caute. Domnul Săteanu? Soțul meu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Înainte de a schița vreun gest, Mihai ezită: "La naiba! Poate fi și o coincidență, sau..." Vrea să se retragă, dar o rafală de vînt izbește fereastra mare, din spatele lui, făcîndu-i pe cei prezenți să-și întoarcă privirile. Ochii femeii revin calmi la borcanele cu dulceață, dar în indiferența lor percep imaginea revistei din coșul bărbatului de alături și coboară brusc într-acolo. Poftiți, n-aveți loc să treceți?! se înfurie ea din senin, tocmai cînd Mihai face primul pas de retragere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cum doriți strînge din umeri chelnerul, plecînd. Tovarășe chelner! i se adresează studenta, închizînd cu zgomot caietul de curs. Vreau două porții de ochiuri proaspete, evident, două sute de cașcaval și două cafele. Chelnerul ar vrea să spună ceva, dar privirea calmă a fetei îl dezarmează. Înclină din cap, semn că a înțeles, și pleacă. Alo! strigă șoferul în telefon. Alo, garajul? Tu ești, Antoane? Da, de la "Sălcii". Vreau să știu ce-i cu mașinile de întreținere. Cuuum?! Dar ce, ați dormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cristina, recunoscîndu-l. Am adus banii și-am venit să-mi dați revista spune Mihai șăgalnic, încurajat de rîsul fetei. Cristina devine gravă, se uită fix în ochii lui Mihai, apoi, după un timp destul de lung, șase-șapte secunde, înfrîntă de privirea calmă a tînărului, surîde molcom, căutînd în jur: Uite cum m-ai găsit... Tocmai s-a spart un sac... Se retrage doi pași, pînă lîngă o masă și ia prosopul aflat acolo, să se șteargă pe mîini. Cu ce vă pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o adică, puteți să plătiți orele pontate aici, eu, nu, că am o mie șapte sute, abia venit din facultate, fără bani, fără haine, cu mobilier împrumutat de la uzină. Cornea se uită lung la tînărul din fața sa, măsurîndu-l cu o privire calmă, întrebîndu-se dacă e bine ori nu să-l înfrunte. Nu știu nimic de Bogdan. Cînd va sosi tovarășul inginer Stanciu am să-l întreb. Ce doriți să spun oamenilor să facă? Stau în atelier degeaba. Pe vremea asta, nimic răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Las' că te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus, cerîndu-mi bani, pînă în ziua cînd, după ce-i dădusem mia, a răspuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai -, ți-o spun prietenește, și mie îmi plac femeile, dar obișnuiesc să gîndesc mai..., mai curat! Apropo de asistenta medicală conchide Mihai. Te mai obsedează? Ori poate că viscolul ăsta ți-a spulberat-o, lăsîndu-te... curat? Dezumflat de tonul calm cu care i se dau replicile, Vlad se reașază: Ieri, cînd i-am telefonat, mi-a zis vreo două de m-a lecuit. Mihai rămîne prăbușit pe bancă, răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-mi scape. Pînă în Crăciun, sînt și însurat și transferat la vreun institut în Iași" În birou, în picioare lîngă fereastră, îl așteaptă un tînăr înalt cît și el, dar mai subțire, cu o față albă și niște ochi calmi, puțin nedumeriți, parcă ar fi o fată mare. Singurul atribut bărbătesc e gestul sigur cu care își aranjează cînd și cînd șuvița ce-i cade pe frunte. Dinu Zaharia întinde tînărul mîna. Am fost trimis să preiau lucrările de montaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intenția cu care sînt făcute și modul de receptare a lor. Mintea noastră vulgarizează gesturile din jocul dragostei; ele, în sine, nu au nimic vulgar, ba dimpotrivă! exclamă Mihai furios. Vă rog, să vă dau haina adaugă pe un ton calm, întinzînd mîna spre blană. Nu! hotărăște Maria. Nici măcar nu ți-am spus pentru ce am venit. M-ai văzut făcînd ochi dulci unei vînzătoare și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hotărăște Pavel ieșind din cameră. Intră furios în sală, rotindu-și privirea, căutînd-o pe Letiția; o zărește tocmai lîngă fereastră, singură la o masă. Ascultă, îi spune venind lîngă ea vreau să mă ajuți; vino puțin. Aveți neveste răspunde fata calm, continuînd să mănînce. Vreau să discutăm... Ia loc. Nu aici. Fata ridică privirea, uitîndu-se țintă în ochii lui Pavel: Ce-ați hotărît? Dacă umbli cu alde astea... încearcă bărbatul s-o amenințe, dar un gest scurt al fetei îl oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]