634 matches
-
să-l fi ținut pe Randall în pat, dar făcusem o greșeală: nimic nu se putea interpune între el și banda de alergare. — Monsieur Cox m-a rugat să vă fac bagajul, pentru c-o să plecați curând, mi-a explicat camerista. Eu am clătinat de cap uluită. Apoi m-am întors pe partea cealaltă și am comandat micul dejun în cameră. În vreme ce formam numărul de la room service pe telefon, m-am holbat la piatra uriașă de pe degetul meu. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
O, Stăpâne Dragon, acestea sunt sticlele goale de la medicamentele pe care ni le-ai recomandat!”. Cea mai celebră - și mai notorie - „Femeie Dragon” din istoria chineză a fost Împărăteasa Wu Tze-tien (624-705 e.n.). Ea și-a început cariera fiind o cameristă drăguță, dar necunoscută, a cărei îndatorire era aceea de a sta lângă împărat ținând un vas cu apă proaspătă parfumată în care acesta să-și clătească degetele după ușurarea vezicii imperiale. Cu o astfel de ocazie, Fiul Cerului i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de dealurile care Înconjurau Florența. Ocupa un apartament foarte plăcut, care dădea spre sud, cu vedere neîntreruptă spre mare, căci drumul care se Întindea În spatele dunelor de nisip era ascuns privirii de marginea peluzei În pantă ușoară a hotelului. O cameristă uriașă, de cel puțin un metru optzeci Înălțime (i-ar fi putut poza lui Du Maurier pentru o ducesă), se Îngrijea ca În camere să fie o ordine desăvârșită și Îi pregătea baia dimineața. Mâncarea era potrivit de bună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu forța la cooperativă!..." se hlizea sătenii, trăgîndu-și zăpăciți capetele dintre găurile prin care se zgâia, crăciți, la oraș, noapte de noapte. Ba câte unii, mai cotoioși, începuse de-și vâra înăuntru și labele păroase, de-și procura, ba cîte-o cameristă nemțească, c-o carne de îl umilea pe șorici, ba cîte-o guvernantă englezească. De-o tracta pîn-acasă și-o zbânțuia... până năruia, cu oarfa, jumătate din făuririle societății noastre socialiste multilateral dezvoltate. Alții se îndrăgostea. Devenea nemâncați, ursuzi, obosiți. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În doliu; se aduna un public de dimensiuni notabile pentru o minoră localnică. Trupurile soților Hollinger și cel al nepoatei lor, Anne, Împreună cu al secretarului, Roger Sansom, fuseseră trimise cu avionul În Anglia și presupuneam că cei adunați la Înmormîntarea cameristei suedeze veniseră să omagieze toate cele cinci victime ale incendiului. Imediat În spatele zidului Înalt Începea cimitirul catolic, un vesel orășel de statui aurite și cripte de familie ca niște vile de vacanță. Un sfert de oră mă preumblasem În jurul mormintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
a Întors la mașină. Îmi dau seama că-ți e dor de ea. — Puțin. Dar niciodată nu-i drept cînd se Întîmplă chestiile astea. — Ceilalți la ce s-au mai deranjat să participe? Doamna Shand, Hennessy, surorile Keswick... pentru o cameristă suedeză? — Charles, tu n-ai cunoscut-o. Bibi era mai mult de-atît. — Chiar și-așa. Incendiul poate să fi fost o tentativă de sinucidere? — A soților Hollinger? De ziua reginei? (Crawford Începu să rîdă, bucuros să scape din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al treilea, am ieșit pe palier și m-am uitat prin ușile de sticlă la rafturile cu bestselleruri uitate și la stativele cu exemplare din Wall Street Journal și Financial Times. În fața apartamentului lui Frank, covorul gros, arat de o cameristă cu aspiratorul În dimineața aceea, purta urme de tocuri. Deschizînd ușa, mi s-a părut că undeva dincolo de dormitor tocmai murea o lumină, slaba lucire remanentă a unui bec abia stins. Apoi raza farului din Marbella mătură peninsula, Înflăcărînd acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
expediase În Spania. Am pipăit În beznă gîturile carafelor de cristal. Un dop nu era bine pus, iar gura carafei era Încă umedă. Am gustat tăria dulce de Orkney și-am Încercat să-mi acordez auzul cu tăcerea din apartament. Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca pentru sosirea lui Frank. Purtată de gîndul la Frank, se odihnise În patul lui, lăsîndu-și capul pe pernă și proiectîndu-și amintirile pe tavanul alb. Mi-am lăsat jos valizele și am netezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că atacatorul se ascundea În Întuneric și se servea liniștit din licoarea de Orkney. Individul ne ascultase cum ne luptam În dormitor, Îmi recunoscuse vocea și apoi, după plecarea Paulei, profitase de ocazie. — Cine altcineva mai are cheia? Întrebă Cabrera. Cameristele, portarul? — Atît. Nu, stați puțin... Am surprins-o pe Paula privindu-mă În oglinda de deasupra căminului din camera de zi. Cu gura ei Învinețită și cu părul În neorînduială, arăta ca un copil vinovat de-o boroboață, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
erau fîșii de pînză pîrjolite; cenușa fusese cernută și studiată cu atenție de criminaliști. Urmărindu-mă Îndeaproape, Cabrera continuă: — Totul e pregătit. Oaspeții sînt ocupați cu petrecerea lor de afară, nerăbdători să bea ultima șampanie. Soții Hollinger, nepoata lor, Anne, camerista suedeză și secretarul, domnul Sansom, s-au retras În camerele lor, unde e mai liniște. Incendiatorul Își ia sticla cu restul de benzină și eter și toarnă pe un covoraș pe care l-a pus În șemineu. Flăcările țîșnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am și imaginat cuplul de bătrîni Întinzîndu-se În jacuzzi Înainte de-a se Îmbrăca pentru cină.) Într-un fel, e chiar emoționant. Cabrera surîse abia ghicit. — Doamna Hollinger nu era aici. Era În alt dormitor. — Atunci, cine era cu el? — Camerista suedeză, Bibi Jansen. Ați fost la Înmormîntarea ei. — Am fost... (Am Încercat să mi-i Închipui pe bătrînul milionar și pe tînăra suedeză Împreună În apă.) SÎnteți sigur că era Hollinger? — Categoric, spuse Cabrera, răsfoindu-și agenda. Chirurgul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bușilea și tot alunecam pe sub el. Dedesubt Îmi apăru În sfîrșit șirul de vile construite printre eucalipți, dincolo de limita inferioară a proprietății Hollinger. Grădinile și curțile lor din spate erau protejate de ziduri Înalte, iar din expresia Îngrijorată a unei cameriste care mă urmărea cu privirea dintr-un balcon de la etajul al doilea mi-am dat seama că niciun locuitor n-avea să-mi sară În ajutor, darămite să-mi dea voie să mă adăpostesc În grădinile lor. Plin de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din magazine. O fi fost o coincidență, dar În dimineața următoare avea deja doi cursanți la tenis. — Una decurge din cealaltă? Nu cred una ca asta. Dacă-mi sparge cineva casa, bagă un glonț În cîinele meu și-mi violează camerista, n-o să reacționez deschizînd o galerie de artă. — Nu În primul moment, poate. Dar mai tîrziu, pe măsură ce Începeți să problematizați evenimentele și lumea care vă-nconjoară... dintotdeauna artele și criminalitatea au prosperat una lîngă alta. M-a condus pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un ditamai bufetul În stil spaniol. Apucînd cu amîndouă mîinile panourile de stejar sculptat, smulse corpul de rafturi din lemn lustruit și-l răsturnă pe podea. Întinzîndu-se pe jos În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzut sărind poarta laterală care ducea la intrarea servitorilor. L-am așteptat În mașină, ascultînd șuieratul slab al stropitorilor din jur. Poate proprietarii vilei erau plecați În vacanță, iar pe el Îl aștepta vreo iubită Într-un alt dormitor de cameristă. Mi i-am Închipuit jucînd clock-golf pe covor, o formă de curtare asemănătoare cu dansul de Împerechere al păsării-grădinar... — Așa, hai să plecăm. Crawford părea să fi coborît direct din cortina de vegetație care Înconjura palmierul. Ducea sub braț un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles, sînt aici. Vino să vezi - chiar că-i ciudat... Am intrat În camera nemobilată, a cărei baie miniaturală abia dacă depășea dimensiunile unei debarale pentru mături și cîrpe de praf. Crawford stătea la geam, uitîndu-se printre fîșiile jaluzelelor. — Dormitorul cameristei? am Întrebat. Sper că-i drăguță. — Ei... la asta Încă nu ne-am gîndit. Dar priveliștea de-aici e interesantă. A depărtat lamelele ca să mă uit printre ele, ocazie cu care i-am văzut amprentele clare În praful de pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Însă alcătuiesc un Întreg poem pentru privirea artiștilor, a oamenilor de lume deprinși să hoinărească pe străzi! Este vorba despre o perfectă concordanță Între culoarea veșmintelor și desenul lor; despre desăvârșirea detaliilor, care poartă urma mâinii dibace și neobosite a cameristei. Aceste Înalte autorități feminine știu de minune să se supună constrângerilor rolului impus de cel ce se plimbă la pas, deoarece au jubilat de nenumărate ori trăind toate Îndrăznelile permise de mersul cu trăsura; căci numai persoanele deprinse cu luxul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi fost așa), era urmărită mereu de privirile batjocoritoare ale lacheilor și ale cameristelor, În timp ce se furișa cu pas greoi pe lungile coridoare, pentru a piti o jumătate de măr sau niște bucățele de biscuiți Petit-Beurre adunate de pe o farfurioară. Între timp, gospodăria noastră din oraș și cea de la țară, având un personal permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zilele următoare, dacă nu chiar a doua zi. S-a Întâmplat ca fratele meu și cu mine să fim lăsați să ne ocupăm În exclusivitate de persoana nou-venită. Reconstituind acum faptele, Îmi dau seama că mama era probabil plecată, Împreună cu camerista ei și micul Trainy, la St. Petersburg (aflat la vreo șaptezeci și cinci de kilometri), unde tata era adânc implicat În gravele evenimente politice ale acelei ierni. Mama era Însărcinată și foarte nervoasă. Miss Robinson, În loc să rămână acasă ca s-o introducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unsprezece oameni și un câine dachshund. Purtând mănuși și o șapcă de călătorie, tata citea o carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici Îl vor Împușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
părea o stafidă pe fondul acela făinos. În pofida lâncezelii În care-și petrecea de obicei zilele, a rămas o femeie extraordinar de rezistentă, insistând să doarmă lângă o fereastră deschisă tot timpul anului. Într-o dimineață, după ce toată noaptea viscolise, camerista a găsit-o zăcând sub un strat de zăpadă sclipitoare care căzuse peste ea și peste pat, fără a-i tulbura cu nimic somnul sănătos. Iubea o singură ființă pe lume - pe fiica ei cea mai mică, Nadejda Vonliarliarski, de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
verile și le petrecea la Batovo sau Vira, când nu era dus În străinătate de mama lui, excentrica mea mătușă Nina, În plicticoasele stațiuni balneare din Europa Centrală, unde făcea lungi plimbări solitare, lăsându-l În grija curierilor și a cameristelor. La țară, Iuri se scula târziu și nu-l vedeam până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
compensație pentru persecuțiile politice decât În semn de recunoaștere a unor merite intelectuale. Restul familiei mele urma să stea un timp la Londra. Cheltuielile de trai urmau să fie acoperite de o mână de bijuterii, pe care Natașa, o bătrână cameristă prevăzătoare, le luase În grabă dintr-un sertar, chiar Înainte de plecarea mamei din St. Petersburg, În noiembrie 1917, și le vârâse Într-un nécessaire, care pentru scurt timp fusese supus Înhumării sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mai târziu, dacă e sau nu compatibil cu discreția firească pe care o implică munca unui serviciu secret să pună la dispoziția agenților care vin să se instaleze aici o asistentă care să fie, în același timp, administratoare, bucătăreasă și cameristă. Comisarul trase cu brutalitate cearșaful și cuvertura, dădu doi pumni în pernă, rulă cămașa și ciorapii și le puse într-un sertar, aspectul dezolant al camerei se amelioră puțin, dar, evident, orice mână feminină ar fi făcut treabă mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
N-o să uit în viața mea cât au muncit în primăvara aia, prima, ca să fie gata în weekendul de Ziua Eroilor. Totul merge ca pe roate. Lustruiesc la casa aia până lucește ca un pahar. Angajează un bucătar și două cameriste și pe urmă, chiar când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo, în mijlocul bucătăriei, în plină zi. Acum e vie și vorbește cu Stanley și cu bucătarul, și peste o clipă e grămadă la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]