1,208 matches
-
mărturisesc ca la un frate. Îmi place munca, Îmi place să muncesc, nu Însă riscându-mi libertatea ori chiar viața...!! Înțeleg, acest sistem e generalizat pe Întreaga economie a țării noastre la cel mai Înalt nivel dar, uneori - pentru a camufla realitatea - poliția are ordin să mai arate Întregului mapamond câte un Țap ispășitor...! Și...te rog să crezi, nu doresc să fiu eu acela...!” Gică Popescu Îl bătu pe umăr prietenește. „De acord, la rândul meu cunosc toate matrapaslâcurile, uneori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi vorba de așa ceva. Arareori găsești În realitate deznodăminte ca-n romanele polițiste. Dacă ar fi vorba de un joc Într-o cameră sigilată, atunci misteriosul ar sta exact pe scaunul de lîngă mine; dar, În lumea reală, el se camuflează și se ascunde undeva dincolo de linia orizontului. Așa cum stăteau lucrurile Însă, se pare că va trebui să-mi pierd din nou o mulțime de timp ca să mă refamiliarizez cu chipul lui văzut prin lupă. Chiar dacă-i prea tîrziu, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
centru cu un lanț care îi susținea greutatea; lanțuri mai mici ieșeau radial ca spițele unei biciclete, ținând-o pe loc, să nu se balanseze de la briza aerului condiționat care ținea locul unui climat normal la Mowbray Steiner. Efectul era camuflat doar cu o bucată verde de pâslă care acoperea instalația, ascunzându-i formele. Sunt înăuntru, prin toată sala, spuse Bill, arătând cu degetul. Mi-am dat seama că sunt ciudat de reticentă în a merge și a da ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am gândit, de ce nu? Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de modă la Mode. Va fi norocoasă, am spus, fără să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și una alteia ochii ca să le obțină. A, nu, e totul aranjat. Suki era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu cine ai tot vorbit? Am ridicat din umeri. —Cu diferite persoane. —Sam, ai grijă. Ce vrei să spui cu asta? Sebastian bău puțină bere. — Până la urmă, cineva l-a ucis pe Charles. Sau era destul de disperat încât să-i camufleze moartea. Ce crezi că a fost de fapt? — Nu știu. Și nici șeful meu nu vrea să știe. Așa că nu mă voi mai gândi la asta. Acum nu se mai uita la mine. Este adevărat că unele documente ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
caldarîm. Sperasem s-o găsesc pe Nuria Monfort În compania cărții sale, Însă piața era pustie. Am traversat caldarîmul sub atenta supraveghere a mai multor duzini de porumbei și am aruncat o privire În jur, căutînd zadarnic prezența lui Fermín camuflat În Dumnezeu știe ce, căci refuzase să-mi dezvăluie șiretlicul pe care-l avea În minte. Am Început să urc scara și am constatat că numele lui Miquel Moliner rămăsese pe cutia poștală. M-am Întrebat dacă nu cumva aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Cohen și Johnny Stompanato, plus o altă gorilă, stăteau într-un separeu circular. Un al treilea bodyguard ședea singur la o masă din apropiere, cerceta permanent cu privirea restul clientelei și avea un ziar împăturit pe scaunul de lângă el - evident, camuflând o armă monstruoasă. Buzz păși spre separeu. Al treilea tip își vârî mâna sub ziarul Herald. Mickey se ridică în picioare, zâmbind. Johnny Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
replică: — Mai comandă o felie de plăcintă, flăcău. Fac eu cinste. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI CINCI Fereastra de pe hol scârțâi. Trei pași ușori pe podeaua dormitorului. Buzz se foi, se rostogoli de lângă Audrey, băgă mâna sub pernă și apucă pistolul, camuflându-și mișcarea cu un căscat de om adormit. Alți doi pași. Audrey sforăia ușor, iar printr-o crăpătură dintre perdele răzbătea lumina. O siluetă apăru dinspre partea lui de pat. Se auzi cum se armează un pistol. — Mickey, ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ăsta într-un tribunal? — Nu. — Și cu ce crezi că încerca Danny Upshaw să-l încalțe pe Loftis? — Nu știu! Un fel de trădare, dar nu crime sexuale! Mal nu era sigur dacă nu cumva femeia ridicase vocea ca să-și camufleze minciuna. De ce nu i-ai arătat lui Upshaw registrul adevărat? Riscai foarte mult dacă își dădea seama că e un fals. Nu puteam să i-l arăt. Probabil că un polițist ar considera că procesele noastre verbale autentice sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pierdeam pe străzile stropite proaspăt după ora două. Așa am descoperit un fel de complicitate a noctambulilor. Bătrânul care lăsase mașina să stropească singură peluza șade la rigolă, gol până la brâu, sorbind dintr-o sticlă de vin, atât de bine camuflat în întuneric, că era să dau peste el. În conul de lumină al felinarului, florăresele își stropesc marfa din gălețile uriașe, cu culorile denaturate de luminația electrică. Florăreasa mea Mihaela, atât de ochioasă, că globii rotunzi îi îngustează fruntea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din belșug. — Luke? Simt o izbitură puternică în stomac. Adică, Luke e în Londra? — Îhm. — De cât timp? De vreo trei zile. Michael îmi aruncă o privire rapidă. Înțeleg că nu te‑a sunat. — Nu, zic, străduindu‑mă să‑mi camuflez dezamăgirea. Nu, nu m‑a sunat. Îmi iau paharul și iau o înghițitură mare. Cumva, cât era încă la New York, îmi spuneam că nu vorbim și din motive geografice. Dar acum că e iar la Londra - și nici măcar nu m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vreo privire lui Deborah. Și asta din două motive, a decis Julia. Primul era că Deborah fusese undeva la coada listei atunci când Dumnezeu împărțise darurile de natură estetică. Deși avea o siluetă destul de plăcută, Deborah avea tendința să și-o camufleze în haine demodate și fără formă, în vreme ce picioarele erau încălțate cu genul acela de pantofi solizi și confortabili, preferat de stewardese. Părul șaten și fără volum, lung până în dreptul umerilor, nu era deloc coafat, așa că avea un aspect fără viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe nisip. — Dar ei? Patru cămile și doi bărbați... Unde se ascund? — Haide, domnule căpitan! exclamă, deschizând brațele. Dumneavoastră survolați în fiecare zi dunele astea. Sute, mii, poate milioane de dune. Vreți să mă convingeți că nu s-ar putea camufla acolo o întreagă armată? O adâncitură în teren, o pânză de culoare deschisă, un pic de nisip deasupra, și salutare... — De acord, recunoscu pilotul care vorbise primul. Perfect de acord... Dar ce vreți, atunci? Să ne întoarcem și să continuăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de-am avut timp să mă gândesc la o replică Înainte să Întoarcă cheia În contact. — Unde suntem? La zdup? M-am uitat pe fereastră și am văzut că nu eram la secție. Asta dacă nu cumva fațada Îi era camuflată după cea a unui local numit The King’s Head and Artichoke. Hawkins cobora deja din mașină. M-am gândit să mai scap o vorbă de duh, dar m-a copleșit dintr-o dată un sentiment de oboseală, așa că l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fusese contestată, iar acum era pe cale să devină neutră și universală, o opțiune de libertate. Barba a fost Întotdeauna o mască (Îți pui o barbă falsă ca să nu fii recunoscut), dar În acea răsturnare de la Începutul anilor ’70 te puteai camufla În spatele unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și lunecos, pentru că În fața unei bărbi nu se mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de doamnă milaneză, cu pulover gri pe gât și un șirag de perle, de cultură sau nu, cum or fi fost. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În clandestinitate, iar pentru a o putea face trebuie ca În ochii Întregii lumi ordinul să dispară. Se sacrifică, iată ce fac, inclusiv marele maestru. Unii se lasă omorâți, probabil că au fost trași la sorți. Alții se supun, se camuflează. Unde sfârșesc cei cu grade mai mici În ierarhie, frații laici, meșterii dulgheri, sticlarii? Ia naștere corporația zidarilor liberi, care se răspândește prin lume, asta-i o poveste cunoscută. Dar ce se petrece În Anglia? Regele rezistă presiunilor papei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Nu, nu, au, Încetează. Oricum, rozacruceeni, cum se Înmulțesc, hotărăsc să se răspândească În cele patru zări ale lumii, cu misiunea de a Îngriji gratuit bolnavii, de a nu purta veșminte prin care să poată fi recunoscuți, de a se camufla Întotdeauna după obiceiurile fiecărei țări, de a se Întâlni o dată pe an și de a rămâne În secret timp de o sută de ani.” „Scuză-mă, dar ce reformă voiau să facă, dacă abia fusese una? Iar Luther ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să luptăm cu elementele criminale, suspecte și certate cu legea, care dau acum târcoale sediului. Amin! Amin! rostește Îngerul. Dă drumul la gaze, Boss! zice nea Sandu. În mai puțin de trei minute, cu toții sunt afară, la o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
laba și lingîndu-se pe bot cu ochii mijiți către noi. Mi-era dragă Gigi deși, în afară de obiceiul spălatului, nu era altul de virtute. Am ieșit pe stradă și-am luat-o peste câmp. Am regăsit repede groapa, pe care o camuflaserăm ieri cum ne pricepuserăm, și-am coborât treptele spre marea sală albastră. Scheletul gigantic o ocupa în întregime. Oasele sale iliace erau largi, cam prea largi pentru un bărbat. Dar și umerii, lângă claviculele groase cât piciorul meu și omoplații
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu mai vreau decât să mă duc acasă și să mă culc, să nu te mai văd niciodată. Ești moale, epuizată, ai cearcăne cât toată fața, părul îți stă zbârlit, tenul tău are pori nenumărați, pe care seara îi mai camuflezi tu cumva, dar acum... Și e al dracului de frig în camera asta. Hai, femeie, distracția s-a terminat. M-ai uitat, iubit cetitor? Sânt eu, naratorul. E drept că nu mi-am mai scos căpșorul gingaș la vedere, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Imposibil să mi-l reamintesc! Zadarnic L-a identificat la recepție, zadarnic mi-a spus numărul camerei. Au dispărut. Probabil că au dispărut în timp ce mă aflam în ascensor. Evident, n-au dispărut propriu-zis, ci s-au ascuns doar, s-au camuflat. Au ajuns irecognoscibile... - Atunci nu poate să fie la 21, îl întrerupse femeia. Poate la anexă? se întoarse întrebătoare către tovarășa ei. Se întoarse și Adrian și o privi mai bine. Era înaltă, cu o față oarecare, fără vârstă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a voit să detașeze problema libertății din contextele în care a fost dezbătută până acum - iudeo-creștin, existențialist, marxist - și s-o plaseze într-o altă perspectivă, într-o perspectivă nouă. Și ca să nu spună de la început că este nouă, a camuflat-o sub un termen exotic: Boddhisattva... Așa este, Ieronim? - Cam așa, răspunse Ieronim, zâmbind melancolic. Pentru că, Doamnă, continuă întorcîndu-se către Marina, noi, câțiva, am ajuns mai demult la concluzia că numai prin teatru, adică prin spectacol (incluzînd, evident, mimul, coregrafia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
identitatea. Va fi deci recunoscut ca un Boddhisattva. - Și ce vă răspundea? - Nu prea știa ce să răspundă. Teza lui era că poate - recunosc că spunea întotdeauna: poate - poate una din filozofiile, gnozele sau sectele religioase, sau creațiile artistice contemporane, camuflează noua versiune a salvării, formulată pentru epoca noastră și în termeni accesibili culturii noastre, formulată, proclamată, spunea, de un Boddhisattva. - Foarte interesant, spuse Lorinț, căzând pe gânduri. Dar ești sigur că menționa, alături de filozofii și gnoze religioase, creațiile artistice contemporane
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
miturile gnostice, la concepțiile indiene despre Spirit și Materie. - Evident, evident. Asta a remarcat și Procopie. - Și, cu toate acestea, ceva era adevărat în comparația dumitale, dar numai dacă privim lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Spiritul e întotdeauna camuflat în Materie, dar rostul lui acolo - dacă e prizonier, sau se află acolo provizoriu, pentru că e activ, și câte altele - rostul lui ai să-l afli mai târziu. Asta e de altfel Enigma - Enigma cu majusculă - care ne confruntă pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]