620 matches
-
nu și fac stânga-mprejur. — Poate reușiți să aduceți pacea în lume, zice. Și eu zic nu și pornesc printre zidurile de dulapuri și cufere. Printre baricadele de cabinete de colecție și tăblii de pat, mă angajez într-un alt canion de mobile. În spatele meu, Helen strigă: — Poate aflați cum să prefaceți țărâna în pâine. Și eu îmi continui drumul, șchiopătând. Și ea strigă: — Unde vă duceți? Ieșirea e pe-aici. În dreptul unei vitrine irlandeze cu frontonul spart cotesc la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
geamurile. În tocurile scâlciate, ușile nu mai au cum să se deschidă. Pe falezele verzi e un du-te-vino de păsări care mănâncă semințe de iederă și le găinățează peste tot. Un cvartal mai încolo, străzile s-au transformat în niște canioane verzi, cu carosabilul și trotuarele îngropate în verde. Ziarele o numesc „Amenințarea verde“. Echivalentul vegetal al albinelor ucigașe. Infernul iederei. Tăcută și de neoprit. Sfârșitul civilizației derulat cu încetinitorul. Chelnerița zice că, de fiecare dată când autoritățile încep să taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înainte de ziua nunții: nu aveam nici un fel de perspectivă romantică, iar cariera părea să-mi fie împotmolită într-un punct din care nu mă mai puteam mișca nici înainte, nici înapoi. Mă aflam pe un făgaș cam de dimensiunile Marelui Canion. * * * Cum am mușcat din cea de-a doua pizza, telefonul a început să sune: era Beatrice, care mă întreba dacă vreau să merg cu ea la deschiderea nu știu cărei noi galerii de artă. Nici gând, mi-am zis - și, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
drumul către bucătărie. Mă durea capul. În seara următoare avea loc petrecerea de lansare pentru În Gură: O Istorie Ilustrată a Sexului Oral. Eu presupusesem că publicarea acestei cărți avea să ne așeze, confortabil, pe cea mai joasă treaptă din canionul prostului gust - dar acum devenise limpede că existau profunzimi și mai mari de descoperit. Ca, de pildă, organizarea petrecerii de lansare la Lucky, cel mai execrabil club de striptease din oraș. Mi-am pus zahăr în cafea și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o postfață de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La nivel omenesc, această carte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se pregăti să se delecteze cu încercările lui Vultur-în-Zbor de a o rezolva. Iată elementele ghicitorii: Un loc numit Abisinia. Caracteristicile lui veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau mantii negre și coliere de smarald. Dar asemănarea cu Deggle se sfârșea aici. îChiar și așa, ea și-a atins scopul: Vultur-în-Zbor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după ce dădu cu banul. — Și atunci, dacă viața este de o parte, moartea trebuie să fie de cealaltă, spuse Khallit. — Numai în cazul de față, spuse Mallit. — De dragul discuției, ziseră cei doi la unison și-și zâmbiră unul altuia. Pereții canionului se mișcară imperceptibil. Dar aici avem un paradox, zise Khallit. Să ne închipuim un om lipsit de moarte. Să presupunem că rătăcește prin eternitate, asemenei unui început fără sfârșit. Absența morții din el înseamnă oare că și viața e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu conștientizase frumusețea discursului, farmecul vorbitului pur și simplu, al argumentației la nesfârșit... Simți cum mintea lui o ia razna și încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla cu canionul. Deoarece rămăsese mult mai puțin spațiu la baza lui decât atunci când ajunsese el aici. Se luptă disperat să-și desfacă frânghiile. în zadar. Strigă la Khallit și Mallit. — Morții pot vorbi? întrebă Khallit. — Mira-m-aș, răspunse Mallit și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămânea decât s-o descopere. Gorful avu bănuiala că Vultur-în-Zbor nu va fi niciodată bun la Jocul Ordonărilor. Și apoi enervarea i se risipi, înlocuită de uimire, căci se întâmplă ceva la care nu se așteptase. La un capăt al canionului se stârni brusc un vârtej. Khallit privi în sus și deveni extrem de agitat. — Mallit, zise el. Mallit, acela nu e cumva un vârtej? Mallit aruncă banul fără să-l mai privească. Nu, spuse. Nu este. — Mallit, strigă Khallit, ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mine gustul dropsurilor din zahăr de ovăz e echivalentul gustului de rău de mașină: punga de hârtie cu conținutul ei odios, plimbările pe marginea drumului, ștersul mâinilor de iarba uscată, maronie. Am intrat de-a binelea În centrul financiar, cucerind canioane de sticlă deasupra cărora căldura atârnă ca o ceață liliachie. Deschid cutia de bomboane. Înăuntru sunt șase joint-uri rulate cu grijă. Îmi dreg vocea și adopt tonul unei prezentatoare de la Radio 4: —Politica firmei spune foarte clar că este strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
suntem bătrâni iar vocea îți este ezitantă? Ai riduri subțiri întinse pe toată fața, te-ai creponat, ai slăbit, însă... ciudat! Ești la fel de frumoasă ca atunci. În ochii tăi blânzi văd marea, văd nesfârșitul. Gura ta nu-i stafidită în canioane scurte, concentrice și cosmetice. Memoria îți este intactă când îmi mângâi trăsăturile și îmi răsfeți privirea oferindu-mi bujorii obrajilor emoționați. Acum, când te întinzi să-mi dai sărutul de bun venit, buzele ți le simt moi pe obrazul meu
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum își privește cu mulțumire de sine propriul abdomen plat. Fusese la sală în acea după-amiază pentru a-și lucra „pătrățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de care aproape uitase. Ca și celelalte, nu avea o vitrină, ci doar grămezi de marfă așezate afară, care se prelungeau până înăuntru. Să intri însemna să stai pe porțiunea îngustă de podea care nu era acoperită cu marfă, un canion cu bunuri pe ambele părți. La nivelul ochilor și mai sus se afla argintăria, în principal sfeșnice, printre care multe exemplare din cele cu opt brațe, menora tradițională folosită de evrei în timpul sărbătorii Hanuka. Întotdeauna l-a izbit pe Guttman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nou, întorcându-se cu nouăzeci de grade de la Zidul de Vest, care fusese până atunci un element de siguranță în dreapta ei. Acum nu mai zărea pietrele elegante, ordonat așezate, părea să fi intrat într-un fel de trecătoare subterană, un canion cu pereți abrupți, înalți cât o catedrală, înconjurând-o din ambele părți. Erau umezi și făcuți din straturi groase, de diferite culori, ca și cum s-ar fi aflat înăuntrul unui tort. — Stai! strigă unul dintre urmăritori. Se uită peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Zoologie comparată din Cambridge, statul Massachusetts (1941-1948). Nu mai puțin fericite au fost numeroasele călătorii pentru completarea colecției, efectuate aproape În fiecare vară, timp de douăzeci de ani, prin majoritatea statelor țării mele adoptive. În Jackson Hole și În Marele Canion, pe versanții munților ce se Înalță În Telluride, Colorado și pe un celebru teren arid cu pini de lângă Albany, New York, sălășluiesc și vor sălășlui, În generații mai numeroase decât edițiile lucrărilor mele, fluturii pe care i-am descris ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-o ratez pentru nimic În lume. De la acel schimb de scrisori cu Tamara, dorul de casă a devenit pentru mine o chestiune personală concretă. În momentul de față, imaginea mentală a covorului de iarbă de pe Iaila sau a unui canion din Urali sau a straturilor de sare din regiunea Aral mă afectează la fel de puțin, la nivel nostalgic sau patriotic, ca, de pildă, statul Utah; dar arată-mi orice, pe orice continent, care să semene cu Împrejurimile St. Petersburg-ului, și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să cunoască și interpretarea alternativă, în loc să se limiteze la Darwin !”. Am făcut ochii mari : ceva nu e în regulă în Danemarca asta !... Bernard-Henri Lévy povestește și el explicațiile pe care le-a primit de la pilotul care-l plimba peste Marele Canion din Colorado : „Există două teorii” - îi arată tînărul pilot relieful frămîntat de sub ei. „Cea care susține că tot ceea ce vedeți s-a născut încetul cu încetul, în cursul a milioane sau chiar miliarde de ani, pe măsura eroziunii. Și cealaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase. Prea mulți au făcut scuipătoare din candela iubirii. Din arc voltaic, iubirea poate degenera într-o banală posesie, ori chiar în cerșetorie. Infernul înseamnă intoleranță la iubire. Ne alergăm printre canioanele iubirii. Iubirea noastră e tot mai suprarealistă. Tineretul de azi nu mai poate suporta aluviunile lirice nici în iubire. Să nu ne lăsăm conduși de femei nemângâiate. Nici un om nu e de prisos pe harta iubirii. Iubirea ar putea fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă nene"! Economia ascultă de principiul bicicletei. Dacă nu înaintezi, te răstorni. Boala te execută fără să-ți citească drepturile. Oamenii sunt cenzurați de destin. Și de imbecili. Viața e făcută din canioane. Unele, ce-i drept, superbe. Celibatarii sunt niște bărbați ori prea timizi, ori prea inteligenți. Între artiști, consensul este, mai degrabă, simulat. Sublimul există. Dar nu-și găsește întotdeauna limbajul potrivit. În absența prietenilor, timpul se transformă în pustiu. Prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de ani Statele Unite și cea pe care a îndurat-o înainte Europa. Ca întotdeauna, la noi, lucrurile ajung cu întârziere, dar ajung... Și, aici, nu avem un Muir sau un Pinchot care să se lupte să conserve Yellowstone, Yosemite sau Canionul din Colorado. Aici, neguțătorii „care se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luminii“, l-a rugat mama pe tata, apoi, Întorcându-se către mine, mi-a ordonat: „Pune-ți centura!“ Tata a ambreiat, Începând să accelereze. Mă așteptam să parcurgem peisaje fabuloase, În care să ni se dezvăluie zări nesfârșite de cobalt, canioane căscate Între spațiu și timp sau măcar niște structuri disciplinate de hidrocarburi. Ți-ai găsit! Întinsă pe lungimea a douăzeci și șapte de kilometri, autostrada era o simplă conductă cenușie În cerc, pe alocuri ruginită, cu câteva semne de circulație
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Stradă plină de clădiri mînjite de mizeria caldă și plăcută a negoțului... stradă năpădită de mii de picioare ce se grăbesc veșnic dimineața În aceeași direcție... stradă mîndră a speranței, a bucuriei și a dimineții, Între zidurile tale abrupte, de canion, ne vom cîștiga averea, faima, puterea și respectul pe care le merită viețile și Însușirile noastre! — Stradă a nopții! au strigat ei. Măreață stradă a misterului și Încordării, a groazei și bucuriei, a dorinței și speranței, a fericirii necunoscute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întunecos chiar și În timpul zilei, un loc plin de obiecte aducătoare de moarte. Femeile mai tinere nu priveau decât cu dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului, Încercați să păreți ceva mai curajoși decât cei de lângă voi și făceați bancuri pe seama timpului urât sau a modului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]