664 matches
-
palpabil al acestor inițiative, a fost înființarea Vicariatului greco-catolic maghiar de Hajdu-Dorogh, în 1873. El a fost înființat în detrimentul episcopiei de Muncaciu, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice. Pentru a spori propaganda pentru introducerea
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
din partea credincioșilor. Aceștia și-ar impune punctul de vedere dureros de clar”, a declarat Arinze în cadrul unui documentar, intitulat "„The Da Vinci Code: A Masterful Deception”" (Codul lui Da Vinci: O Decepție Despotică"). Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, subordonată canonic Patriarhului Moscovei, a făcut un apel către credincioși să boicoteze filmul „Codul lui Da Vinci”, pe care l-a calificat drept instigare la ură față de creștinii ortodocși. Într-un comunicat de presă difuzat pe 16 mai 2006, Mitropolia Basarabiei le
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
-și glosele începute la Laon și ajungând o autoritate respectată atât în teologie cât și în filosofie. Acesta este momentul în care intervine celebra sa relație cu Heloise, ce-i întrerupe din nou cariera. Heloise era fiica nelegitimă a unui canonic, trăind sub îngrijirea unchiului său, tot canonic, Fulbert din Paris. Fire foarte studioasă, Heloise este încredințată de către unchiul său lui Abélard, pentru continuarea educației . O pasiune incurabilă izbucnește între cei doi, care își găsesc refugiu în casa surorii lui Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
o autoritate respectată atât în teologie cât și în filosofie. Acesta este momentul în care intervine celebra sa relație cu Heloise, ce-i întrerupe din nou cariera. Heloise era fiica nelegitimă a unui canonic, trăind sub îngrijirea unchiului său, tot canonic, Fulbert din Paris. Fire foarte studioasă, Heloise este încredințată de către unchiul său lui Abélard, pentru continuarea educației . O pasiune incurabilă izbucnește între cei doi, care își găsesc refugiu în casa surorii lui Abélard. Aici Heloise naște un fiu, Astralabius. Abélard
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
cu celelalte naționalități. Această hotărîre a sinodului de la Sibiu a fost susținută de episcopul ortodox și la Viena, și în celelalte împrejurări. După moartea episcopului Ioan Bob (2 octombrie 1830) a fost ales vicar capitular (administrator interimar la conducerea BRU) canonicul Demetriu Căian junior. Starea precară a sănătății acestuia a împiedicat convocarea unui sinod electoral bisericesc. În cele din urmă vicarul capitular Căian jr. a decedat la 3 martie 1832, iar în locul său a fost ales preotul celib Ioan Lemeni, fost
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
12 decembrie 1870, Blaj, comitatul Alba de Jos), cunoscut și ca Vasile Rațiu, Baziliu Rațiu cu predicatul de Nagylak (Noșlac), în ungurește Vazul Rácz sau Ratz în germană , a fost preot greco-catolic, protopop, profesor, rector al Seminarului Diecesan din Blaj, canonic și primul prepozit capitular mitropolitan al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică. S-a născut la 25 decembrie 1783 în Turda, pe atunci capitala comitatului Turda, azi în județul Cluj și a decedat la 12 decembrie 1870 în Blaj, Comitatul
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
3/15 Mai 1848, la Marea Adunare de pe „Câmpul Libertății” de la Blaj, așa cum profetic l-a numit Simion Bărnuțiu. Atunci a propus să se așeze acolo un altar național, cu numele „Piatra Libertății”, cunoscută până în ziua de azi ca „Piatra Canonicului Rațiu”. Colaborator apropiat al primului mitropolit al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Alexandru Sterca-Șuluțiu, a fost unul dintre semnatarii Pronunciamentului de la Blaj, din 3/15 mai 1868, declarația de protest a fruntașilor intelectuali români transilvăneni față de anularea autonomiei Transilvaniei
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
Fecioare, situată în apropierea bisericii mai vechi, cu hramul "Sf. Ioan Botezătorul". Primul abate al mănăstirii Sf. Fecioare a fost călugărul Filip de la Mănăstirea Pannonhalma. În cursul mării invazii tătare din 1241 a fost distrus și Cenadul. Călugărul italian Rogerius, canonic de Oradea, a descris evenimetul: În 1514 Gheorghe Doja cu răsculații săi români și maghiari a cucerit cetatea, a dispus masacrarea preoților, a dărâmat biserică și ars casele. În 1551 Cenadul este ocupat de turci, până în 1698. În această perioadă
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
a fost sfințit preot romano-catolic la 15 iulie 1916. A activat în diferite parohii: paroh de Popești Leordeni (1919-1924) etc. Pr. Joseph Schubert a îndeplinit în perioada 1932-1951 funcția de preot-paroh al Catedralei „Sf. Iosif” din București. Ulterior este numit canonic mitropolitan. S-a remarcat ca un preot înțelept și sfânt, extrem de activ în "Acțiunea Catolică" și în centrele de instrucție catehetică din București. Tot la București, a fondat centre de asistență socială pentru săraci, precum și revista „Buletinul Parohial”. A fost
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
teologie la 26 iunie 1943. Teza sa de doctorat a avut titlul „Apocaliptica sinoptică”. Reîntors în România, în anul 1944, a fost numit profesor la Gimnaziul Catolic „Szent József” din Oradea. În aprilie 1947 a fost ridicat la rangul de canonic al Catedralei Episcopale din Oradea și numit vicar episcopal. A fost consacrat în clandestinitate ca episcop-auxiliar de Satu Mare și Oradea la 14 februarie 1949, la vârsta de 38 ani, în Capela Nunțiaturii Apostolice din București, de către episcopul Gerald Patrick O
Szilárd Bogdánffy () [Corola-website/Science/304703_a_306032]
-
pentru dicționar n.n.), ci ca de la tot neamul." Pregătirea tipografică a "lexiconului colossian" s-a complicat pe parcurs prin moartea lui Vasile Coloși în 1814, apoi a lui Ioan Piuariu-Molnar în 1816, în fine, prin imixtiunea în redactarea lexiconului a canonicului orădean Ioan Corneli, impusă de Locotenența Regească a Ungariei. În anul 1819 Ioan Corneli abandonează lexiconul, care în acel moment părea că se află într-o situație fără ieșire. În același an 1819, Petru Maior scoate de sub tipar "Orthographia Romana
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
plecat într-o cruciadă în Țara Sfântă, el a fost considerat spion, capturat la Stockerau, în apropiere de Viena, și spânzurat). La 21 martie 1089, Leopold al II-lea a chemat la Melk călugării benedictini de la Lambach, înlocuindu-i pe canonicii Capitlului care erau acolo de mai multe decenii. Mai târziu, Leopold al III-lea a atribuit mănăstirii, printr-o scrisoare de donație din 1113, teritoriile situate la granițele fostei Mărci din Est, printre care și castelul familiei Babenberg de la Melk
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]
-
din Baia Mare predici critice la adresa regimului comunist, fapt consemnat în rapoartele serviciilor secrete (Arhiva SRI, fond D, dosar 2325). În 29 octombrie 1948 a fost ridicat din reședința sa episcopală împreună cu vicarul general Ludovic Vida, protopopul Vasile Câmpeanu și cu canonicii Titus Berinde și Gheorghe Bob. Cei cinci au fost arestați și trimiși la București. În anul 1948, odată cu desființarea BRU, reședința episcopală greco-catolică din Baia Mare a fost transformată de autoritățile comuniste în întreprindere de tricotaje, iar catedrala a fost atribuită
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
publicității scrisoarea prin care academicianul Nicolae Breban, cetățean de onoare al municipiului Baia Mare, a protestat față de încercarea Bisericii Ortodoxe Române de a falsifica istoria respectivului lăcaș de cult, inclusiv prin îndepărtarea plăcii de marmură de la intrare care îl amintea pe canonicul greco-catolic Alexandru Breban, nașul său de botez, drept ctitor al bisericii. În interviul din 14 ianuarie 2012, acordat de arhiepiscopul Lucian Mureșan cu ocazia ridicării sale în rangul de cardinal, acesta a deplâns în mod special nerestituirea Catedralei din Baia Mare
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare () [Corola-website/Science/303637_a_304966]
-
hirotonit preot la 12 august 1893. Datorită priceperii și seriozității sale el va deveni, pe rând, actuar al episcopului Sándor Dessewffy (1900), capelan la Mezökovácsháza, asesor al tribunalului diecezan, secretar episcopal, fiind numit deja la vârsta de 36 de ani canonic onorific și decorat cu ordinul pontifical "Pro Ecclesia et Pontifice". Din anul 1911 primește titlul de "Canonicus a latere", ocupând totodată funcția de cancelar episcopal. În urma împărțirii Banatului și implicit a teritoriului aproape milenarei Dieceze de Cenad, în anul 1918
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
februarie 1923 într-o Administratură Apostolică, cu sediul la Timișoara. Astfel, în urma retragerii ultimului episcop de Cenad, Julius Glattfelder, la Szeged, a fost numit la 12 martie 1923 ca administrator apostolic al părții revenite României din vechea Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha. La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
Dieceză de Cenad, canonicul dr. Augustin Pacha. La 3 aprilie 1927, Mons. Augustin Pacha este numit de către Sf. Scaun ca episcop titular de Lebedus și administrator apostolic al Episcopiei de Timișoara. La 15/27 mai 1927, situația politică neschimbându-se, canonicul dr. Augustin Pacha este consacrat episcop titular de Lebedus în Domul din Timișoara de către arhiepiscopul Angelo Maria Dolci, nunțiul apostolic în România. În anul 1928, PS Augustin Pacha a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Münster (Germania
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
episcopului și Bisericii Catolice din Banat, o dată cu instaurarea regimului totalitar comunist, l-a reprezentat arestarea la 18 iulie 1950, în casa parohială din Carașova, a bătrânului episcop diecezan. A urmat arestarea în noaptea de 9 spre 10 martie 1951 a canonicilor, arhidiaconilor și decanilor. În timpul anchetelor dure și al procesului, episcopul Pacha a recunoscut acuzațiile absurde care i s-au adus. „Recunosc, așa cum am arătat în declarațiile de la dosar, activitatea mea de spionaj în dauna statului român și în folosul Vaticanului
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
aluzii la faptul că Giacinto Orsini, în momentul alegerii sale ca papă nu era decțt un simplu diacon. Giovanni Loterio dei conti di Tuscolo da Segni, numele lui de mirean. Mottoul pare destul de evident. Cencio Savelli, în momentul alegerii era canonic în Lateran. Aceasta pare să fie unica semnificație plauzibilă atribuită lui de profeția lui Malachia. Ugolino dei Conti di Segni, cardinal de Ostia (ostiensis), după alegera sa a adoptat în propria stemă pontificală stema familiei sale: un scut pe care
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
trona o rosă (un trandafir). PROFEȚIA Îl mai desemnează și "compositus" făcând în felul acesta trimitere la truda sa neobosită și la încercările sale repetate de a pune capăt Marii Schisme și a reface unitatea Creștinismului. Martinii Simone di Brion, canonic și trezorier de Saint Martin du Toursin, Franța. În stema lui erau reprezentați câțiva crini, la care că mottoul face vag aluzie. În complex însă, acestei fraze nu-i este atribuită nici o semnificație precisă, clară. Jacopo Savelli avea în stema
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
ocupa scaunul episcopal și titlul de cardinal de Santa Maria in Cosmedin. mottoul este destul de obscur. În plus, nici nu este clar la cine se referă. După opinia unora profeția s-ar referi la Clement al VIII-lea, antipapă și canonic la Barcellona (barcinonicum), care ar fi fost înfăptuitorul unei politici menită să consolideze schisma. Această opinie însă nu prea are susținere: în primul rând pentru faptul că acest personaj nici nu este considerat antipapă în listele oficiale ca și pentru
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
coloană împodobită cu o coroană de aur. Chiar dacă nu în mod cu totul explicit, spun interpreții, mottoul face trimitere la blazonul papei Martin al V-lea. După opinia unor istorici, chiar dacă pe stema pontificală nu apare, simbolul lui Gabriele Condulmer, canonic al Societății Celestine (coelestina), era era o lupoaică. Amedeo di Savoia, principe al casei de Savoia, care avea emblemă o cruce roșie pe un fundal alb. Expresia “amator”, dificilă de interpretat, foarte probabil se referă atât la zbuciumul interior cât
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
a fost fost trimis la perfecționarea studiilor la Torino, unde a obținut licența în teologie cu o lucrare asupra toleranței și libertății religioase. A continuat mai apoi studiile la Roma, la Ateneul Salezian, unde a obținut licența și doctoratul în dreptul canonic cu un studiu asupra „Guvernării Bisericii în gândirea papei Benedict la XIV-lea (1740 - 1758)”. Din 1967 a predat Teologia Morală Specială la Ateneul Salezian, devenit mai apoi Universitatea Pontificală Saleziană (în 1973). Timp de zece ani a predat tratatele
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]
-
apoi de Studii biblice la Seminar. Între 1854 și 1875 a fost director al Gimnaziului și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866 a fost director al Tipografiei Diecezane. În 1827 a devenit preot, din 1842 fiind canonic, iar mai târziu prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.<br> Personalitate reprezentativă a culturii românești, cunoscător a numeroase limbi (greacă, latină, ebraică, arabă, siriacă, turcă, persană, spaniolă, italiană, germană, engleză, maghiară), a fost posesorul uneia din cele
Timotei Cipariu () [Corola-website/Science/304342_a_305671]
-
liceul din Beiuș, unde rămâne până la 1 septembrie 1924, când e mutat la "Academia de Teologie din Oradea". În 7 ianuarie 1915 a fost hirotonit preot, iar în 1923 a fost numit protopop, iar în 1928 arhidiacon și în 1938 canonic onorar. A fost un iscusit dirijor. Știa să fie stăpân pe ansamblu și se impunea cu mare autoritate în fața coriștilor săi. Profesorul Ioan Georgescu îl caracterizează astfel: „Parcă era un zeu al vânturilor, un alt Eol, care, cu magica lui
Francisc Hubic () [Corola-website/Science/312642_a_313971]