1,947 matches
-
înaltă, clară și melodioasă - a convins-o că fiică-sa era o viitoare cântăreață de operă. La mai puțin de o săptămână după asta, pe fondul unor mari așteptări, am fost făcută pachet și trimisă la o profesoară particulară de canto. Care s-a străduit cu mine vreo câteva lecții. Până când a simțit că nu mai poate să-i amăgească pe părinții mei și să le ia banii în virtutea unor false pretenții. Ar merge dacă fata ar cânta numai în bucătării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trecută a Chinei. Oamenii se păcălesc singuri. La școală, Yunhe se dovedește a fi o elevă plină de elan. Cămașa îi este mereu udă de transpirație. Pe genunchi și coate are vânătăi vizibile de la practicarea artelor marțiale. În timpul orelor de canto, petrece ore în șir studiind o arie și nu se dă bătută până nu-i iese perfect. Profesorii sunt încântați de standardele înalte pe care și le fixează singură și este foarte iubită. După ore, i se aude râsul. Răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se mai ducea pe la profesorul lui de canto, un om posomorât, un compozitor ratat, pe vremuri cântăreț de operă, care locuia pe lângă magazinul Harrods și de la care continua să ia lecții, ascunzându-i cât de puține exerciții făcea. La școală, Emma își însușise unele noțiuni de contrapunct de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și o să-și pună speranța în iubire și credință. Mai făcuse ea lucrul ăsta, dar fără nici un rezultat. Emma își spuse: „Trebuie să mă duc să o văd pe mama. Trebuie să mă duc să-l vizitez pe profesorul de canto, și trebuie... într-un fel... să încerc să devin... mai puțin imposibil“.Tom își spuse: „Sunt inocent, sunt bun. Eu îi iubesc pe toți. Voi continua să fiu inocent și bun, și să-i iubesc pe toți, o să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că Linda Brent se mărită cu John Robert Rozanov. Iubirea pe care nu o putea dărui nimănui se dilata dureros în inima ei. Cântă-mi! — Nu. — Haide, zău, Emmanuel! — Nu. — Ai de gând să-l vizitezi pe profesorul tău de canto? — Am amânat vizita. — Iarăși? — Iarăși. Tu te duci s-o vizitezi pe maică-ta? — Nu mă sâcâi. — Ce naiba-i în sticla asta? — Apă de Ennistone. — Dumnezeule! Și-am turnat-o în paharul de whisky. Ce-i zgomotul ăsta? — Bufnițe. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
roșie pe care i-l lăsase podul de sârmă pe nas. Renunțând în cele din urmă, se vârâse în pat și reluase lectura: Originile puterii militare în Spania între 1800-1854. Acum închisese cartea și se gândea la profesorul lui de canto, domnul Hanway. Emma studia de mai mulți ani cu domnul Hanway, dar relațiile lor rămăseseră oficiale. Emma îi spunea „Domnule“, iar domnul Hanway îi spunea „Scarlett-Taylor“. Muzica crease o lume sacră între Emma și domnul Hanway. Când Emma îi cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se putea întoarce cu plăcere acasă. Se mai gândi la mama lui, căreia îi făcuse o vizită scurtă, la repezeală, doar cu două zile înainte de reînceperea cursurilor, grabă pentru care se simțea vinovat. Se gândi și la profesorul lui de canto, domnul Hanway, căruia nu reușise să-i spună că are de gând să renunțe la lecții. „Dar cum să nu mai cânt niciodată?“ se întreba Emma. Uită-te la George cum stă acolo și clocește. Mă întreb la ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care abia de și-l putea aminti, un alcoolic? Să fi fost o chestiune de ereditate? Și acum trebuia să-i spună domnului Hanway că renunță la cântat și că nu va mai veni pe la el. Sfârșitul lecțiilor lui de canto va fi și sfârșitul relațiilor cu domnul Hanway. Unica legătură dintre ei, unicul plan comun era muzica. Și era necesar să nu-l mai vadă niciodată pe domnul Hanway? Da. Nu-și mai putea împărți viața și timpul. Se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului Hanway, dar se strecura pieziș pe fereastră iluminând pervazurile albe și perdelele de voal care nu erau nicicând date într-o parte. Cei de peste drum, nu cunoșteau nimic din viața profesorului de canto. Lumina de acum îi amintea lui Emma de răsăriturile din Bruxelles. Se gândi: „Și chiar n-o să-i mai cânt mamei niciodată? Îi place atât de mult să mă asculte cântând. Oare m-aș putea obișnui să cânt mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sufletul, un cărturar, un erudit. În calitate de bun istoric, va trebui să știe de toate, să-și lărgească necontenit sfera cunoștințelor. Spre acest domeniu se îndreptau impulsurile lui competitive, nevoia de a străluci. Și o viață dedicată în acest sens excludea canto-ul profesionist; pentru cântatul de plăcere era incapabil, așa fusese educat. Și deci... să nu mai cânte niciodată? Niciodată? Emma intenționase să vină la Ennistone ca să-l caute pe Tom, să-i facă o scenă de indignare, dar de cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timpul studiind cu pasiune pentru examene. Locuiește într-un apartament din nordul Londrei, unde Emma, Tom și Hattie sunt vizitatori foarte frecvenți. Una dintre problemele majore ale lui Emma s-a soluționat de la sine prin dispariția domnului Hanway, profesorul de canto, care a fugit în Italia cu una dintre elevele sale. Emma a primit cu mare ușurare scrisoarea lui de scuze. (Din scrisoare reiese că domnul Hanway își imagina că Emma este profund și inconsolabil dependent de el; iată ce greșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
regula benedictină acorda spațiu larg cântului coral); devenit diacon și trimis la Constantinopol, a luat contact cu liturgia bizantină în toată splendoarea ei; reîntors la Roma și făcut arhidiacon, i-a fost încredințat cubicularium (locul unde copiii erau educați la canto). Ca papă, a știut să accepte situația liturgică diferențiată a diferitelor biserici (pluralismul liturgic) și s-a dovedit a fi un om de acțiune în toate sectoarele vieții bisericești, dedicându-se, îndeosebi, reformei Sf. Liturghii. Toate aceste elemente însă, după cum
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
țelul pe care cele două părți doreau să-l atingă împreună - abolirea cântului galic și substituirea lui cu cel vetero-roman - obiectiv vorbind, ar fi rămas imposibil. Operația s-a încheiat, așadar, în mod inevitabil, cu crearea unui nou tip de canto, obținut prin amestecul celor două repertorii, care poate fi considerat ca fiind cântul franco-roman. Pentru a obține scopul politic propus - cimentarea unității imperiului și prin intermediul muzicii -, suveranii carolingieni au impus tuturor teritoriilor supuse lor adoptarea acestui nou cântec liturgic oficial
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în limba latină a preotului. Pentru a înțelege mai bine cum se desfășura o misă în secolele de care ne ocupăm, prezentăm o mărturie din timpul respectiv: Am fost la Bologna să ascult ceea ce este numită o misă solemnă in canto. Când am intrat în biserică, mai întâi am crezut că mă aflu la operă. Într-un cuvânt, aici se găsea reunit tot ceea ce face parte din teatru: entrée, simfonii, minuete, rigaudons, arii pentru o singură voce, duete, coruri, acompaniamente de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
odinioară. Tânărul celor douăzeci de ani ai săi, recrutul, campionul de judo și apoi agentul de poliție, care o Însoțea Îmbrăcat În uniformă când ea făcea practică Într-o școală elementară, iar seara o aștepta să iasă de la cursurile de canto pe care le frecventa fără știrea părinților. Antonio era singurul pe lume care știa că ea nu avea să devină niciodată Învățătoare, studiase doar ca să satisfacă ambiția mamei care Își dorea să facă din fiica ei o mică burgheză respectabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Madonna de' Ricci, după imaginea profanata de Rinaldeschi. Imaginea a fost inițial situată într-un tabernacul comandat de Rosso de' Ricci pentru mult mai vechea biserică S. Maria degli Alberighi [Figură 22] și colțul de stradă a devenit cunoscut drept canto de'Ricci 34. Odată cu construirea rapidă a noului oratoriu, operă a căutat să ofere un cămin potrivit noii devoțiuni pentru Madonna. Pictorul proiectului, Filippo Dolciati, a primit 12 lire în monedă obișnuită pe 24 februarie 1502 pentru culori și pictarea
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
atenția neobișnuită și în final devoțiunea religioasă ce a înconjurat un episod care altfel ar părea oarecum banal, daca nu sordid. Pentru enoriașii de la S. Maria degli Alberighi, si de asemenea, pentru ceilalți oameni de rând din Florența, "miracolul" de la "canto de' Ricci" a fost în esență o mișcare de inaugurare. Fecioara de la Annunziata, în mod normal inaccesibila în acea biserică, acum devenea vizibilă și își făcea simțită prezența printre ei prin intermediul coltului de stradă Madonna de' Ricci. Senzitivitatea față de imagini
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
I. del Bădia (Florența, 1883), 233-234]. E a dì 21 di luglio 1501, fu preso uno che à nome Rinaldo, fiorentino, ch'era giucatore; el quale, perchè aveva perduto, gittò sterco di cavallo a una Vergine Maria ch'è dal Canto de' Ricci în uno chiassolino da quella Chiesa ch'è în șu una piazzuola di dietro alle case; e dettegli nella diadema. E vedendolo un fanciullo disse come egli era stato un uomo; e fugli andato dietro e codiato, e
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
și vedrà col tempo. *** Și pe 21 iulie 1501 a fost arestat un om pe nume Rinaldo, un florentin, care era jucător de noroc. Acest bărbat, pentru că a pierdut, a aruncat bălegar de cal spre Fecioara Maria care este în Canto de' Ricci pe o mică alee lângă acea biserică ce se află în mica piața din spatele caselor, si a lovit-o în diadema. Iar un copil l-a văzut și a spus că era un bărbat, si a fost urmărit
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
202 per essere quivi intorno le case di quella famiglia, hebbe principio da questo caso l'anno 1501. Un Rinaldo...203, giocatore, haveva perso buona somma di danaro, e, passando da quel luogo, dove allora era una stradella în sul canto della quale era un inmagine della Madonna, gettò sterco di cavallo alla detta inmagine, e colpilla nella diadema. Et essendo da uno fanciullo stato visto, fu codiato e corsoli dreto e raggiunto all'Osservanza di Sân Miniato. Et egli, quando
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
jurist, 55 Boutillier, Jean, jurist, 51 Brozzi, 70 Brunelleschi, Filippo, arhitect, 79 Bună Vestire, 86 Buonsignori, Stefano, 80 Caballo, Pietro, jurist, 56 Caesarius din Heisterbach, 50 Cantigas de Santa Maria (Alfonso cel Înțelept), 14, 45, 46, 47, 105, 106, 107 canto de'Ricci, 31 Carnaval, 71 Carol VIII, rege al Franței, 64 Catalonia, 47 catast, 36 Căpitanul Poporului, 40 ceară, ofrande sub formă de, 86, 127, 129 Cei Opt pentru Siguranța, 39 Cellini, Benvenuto, 27 Ciompi, revoltă, 39 Citerna, 69 Civitavecchia
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
65, 68, 69, 139; Mercanzia, 38; Monte, 144, 148, 149; Podestà, 13, 24, 38, 40, 41, 56, 68, 123, 125, 126; Purtător al Stindardului Justiției, 67; Purtător pe Viață al Stindardului Justiției, 69; Ruota, 41; Signoria, 65 Florența străzi, piețe: canto de'Ricci, 31, 86, 126; Piața S. Maria Novella, 45; Via de'Malcontenti, 34; Via del Corso, 80, 112; Via dell'Alloro, 37, 143, 144, 148; Via di Porta Sân Piero, 121 focul sfanțului Anton, 60 Foggia, 46 Fortuna, 45
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Mi-ar fi plăcut, de pildă, să fiu studentă la medicină. Dar aș înnebuni să stau prea multă vreme fără să ies, fără zgomot, lumină, mese fine. Nici noaptea nu pot să dorm. M-am dus la Conservator, să studiez canto. N-am stat însă mult, fiindcă prea era serios. Muncă, muncă și iar muncă. Viața mondenă mi-a intrat în sânge ca un vițiu, și asta din cauza iubitei mele mame vitrege. Și totuși, cum mi-ar plăcea să am un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste Operă. L-a numit șeful unei comisii ce îi atesta pe cântăreții de la Operă. Îi striga, bătea ei un soi de pas de defilare și, când pătrundea în birou, la director, nimerea peste trei profesori: unu îi purica despre canto, altul le măsura contrapunctul... Iar meșterul Calistrat îi întreba despre strung... Și cum sopranele era toate bâtă la strung, se ruga, pe viață și pe moarte, de meșterul Calistrat să se îndure de ele și să le lase să vie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
specchio della mente, Milano, 1999. Possibili errori, Roma, 2000. Papaciòmme, Venezia, 2000. Canzoni d'amore, di passione e di gelosia, Roma, 2002. La biblioteca d'Alessandria, Roma, 2003. Di Rosa e di rose, Firenze, 2004. Viaggio a Francoforte, Francoforte, 2004. Canto dell'usignolo e della rana, Ragusa, 2005. Diario Andaluz. Siviglia, 2005. Il corpo della parola, Faloppio, 2006. Al macero dell'invisibile, Antella-Firenze, 2006. NARRATIVA Proză) Corradino, Napoli, 1990. La danza del adios, Buenos Aires, 1991. Le donne di Courbet, Roma, 1996
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]