222,545 matches
-
fac parte din rețelele de distribuire a drogurilor? Popularitatea poliției e cu atât mai uimitoare cu cât, iată, însuși șeful statului, cel mai .tolerant. fiu al națiunii, tuna și fulgeră împotriva gradaților. S-a făcut mult caz că destituirea câtorva capete ale poliției s-a produs sub presiunea lui Ion Iliescu. Nu știm ce fel de pârghii a acționat prezidentul și e greu de spus cu câți milimetri a depășit prerogativele funcției. Să ne bucurăm că în felul acesta s-au
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
tarziu, toate aceste .nimicuri. vor fi de folos în reconstruirea imaginii unei vieți și a unei epoci. Un puternic sentiment al destinului le traversează că Gulfstreamul apele Atlanticului. Astfel de jurnale trebuie citite, dacă pot spune așa, de la coadă la cap: abia o dată încheiate, devine posibilă perspectiva corectă asupra conținutului lor. Destinul e o viață asupra căreia se proiectează moartea. Trebuie să citești însemnările din iulie 1943 ca sa simti adevărata valoare a tuturor celor care le preced. E. Lovinescu devenise conștient
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
având 875 de lei ca normator. Fața bisericească i-a transmis ce a spus Constantinescu-Iași, iar tata a replicat: "E un prost!" Fața bisericească a trebuit să pară ușor scandalizată și a reacționat:"Cum puteți spune asta despre tovarășul ministru?". "Capul meu face doar 600 de lei pe lună?", a răspuns tata. - Dar cum a scăpat de destinul nefericit al atâtor prieteni, colegi? - Numai prin ajutor Dumnezeesc! O spun fără să mă sclifosesc. De ce n-a fost închis tata? Presupun (e
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
vieții intelectuale românești dinainte și de după căderea regimului comunist. În ceea ce privește jurnalul din decembrie 1989 lucrurile sînt clare. Stoiciu gîndește așa cum gîndeau mulți la vremea respectivă, dar spre deosebire de alții are curajul să spună cu voce tare tot ce-i trece prin cap. Se opune cu seninătate inițiativei PCR de a decreta duminicile zile lucrătoare, cu un argument perfect logic astăzi, dar niciodată analizat la modul serios în epocă: "Nu sînt membru PCR, nu mă interesează inițiativele lui de muncă patriotică duminica, să
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
GRIȘENKA deschise ochii, se ridică cu greu din patul de fier aflat În birou și ieși afară. O sete cumplită Îi ardea gâtlejul, iar capul și-l simțea de mărimea unui tanc mijlociu. Nu putea face alte comparații deoarece el, toată viața fusese tanchist, iar În dimineața asta, În fața ochilor, avea tot tancuri. Unele grele, din acelea cu care era dotată divizia pe care o
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
urmează să vedem. Răsfoiesc programele și găsesc mai multe "definiții": acțiune, suspans, thriller, thriller comedie, dramă, comedie, comedie neagră, comedie romantică, dragoste, polițist, fantezie, aventuri, S.F., acțiune S.F., romantic, horror, erotic, război, muzical etc. Trei observații se pot face din capul locului. Una: definițiile nu... definesc, toate, același lucru, unele referindu-se la genul filmului, altele la temă, altele la factură ș.a.m.d. A doua: lipsesc unele genuri, cum ar fi tragedia, deși nu și filmele menite a le ilustra
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
dacă aceste "definiții" ne sînt de folos. Cele care apelează la sigle, nu la cuvinte, mi se par mai simple și mai eficiente. Sigla n-are capacitatea multiplă și nici ambiguitățile cuvîntului: e clar că un pistol indică polițistul, un cap cu părul sculat indică genul horror, o grenadă, acțiunea iar o inimă, dragostea. Mai greu e cu cuvintele. N-ar trebui atîtea: acțiune, suspans, thriller e cam același lucru. Definirea genului (și încă atît de...precis: comedie neagră, comedie romantică
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
cele unsprezece nașteri, petrecuse aproape zece ani însărcinată și cel puțin tot atîția alăptîndu-și copiii. Încărunțise de tot înainte de vreme, ochii îi erau mai mari și uimiți în spatele primilor săi ochelari cu lentile bifocale, și purta un doliu sever, din cap pînă-n picioare, după moartea mamei sale, dar mai păstra frumusețea romană din portretul ei de nuntă, înnobilată acum de o aură autumnală. Înainte de orice, chiar înainte de a mă îmbrățișa, îmi spuse cu felu-i ceremonios obișnuit: - Am venit să te rog
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
cu alt client, chiar lîngă scaunul mamei. Am crezut că n-o văzuse. Dar cînd intră și ieși a patra sau a cincea oară în mai puțin de un ceas, o urmări cu o privire plină de compătimire pînă în capul coridorului. - Sărmanele fete, oftă, ce trebuie ele să facă pentru a-și duce traiul e mai rău decît munca. Stătu așa pînă la miezul nopții, cînd eu am obosit să mai citesc cu scuturăturile acelea de nesuportat și luminile nenorocite
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
tenacitatea cu care a izbutit să forțeze împotrivirea familiei sale pentru a se mărita, i-am spus rîzînd: - Îndrăznește să te uiți la mine. Dar ea își feri privirea cu seriozitate, pentru că știa prea bine ce-mi trecea mie prin cap. - Nu m-am măritat pînă n-am avut binecuvîntarea părinților mei, spuse. Cu de-a sila, e drept, dar am avut-o. Prezentare și traducere de Tudora Șandru Mehedinți
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
le prețuia foarte tare, ca și mine de altfel. Am simțit. O privire, un gest. Cît de minunat este cînd acestea sosesc la vreme. Răsfoiesc odată cu amintirile și volumele de teatru, recitesc frînturi din piese, mi se amestecă toate în cap ca și stările mele legate de vreo întîmplare sau alta. "N-am vrut să scriu teatru. Interferența teatrului cu orbita mea de filolog, un filolog liniștit, calm, fără ambiții, a fost un accident." Un accident care s-a transformat în
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
drept profund echilibrată și artistic manieristă. În cel de al doilea sens, revizuirea este deliberată și, cîteodată, nemijlocit determinată de fenomene sociale ori culturale majore. Acest al doilea sens ne interesează de fapt și despre el a fost vorba din capul locului, după 1989. Am fost cu toți conștienți că o schimbare de regim politic, antrenînd abolirea ideologiei dominante și a cenzurii, nu poate rămîne fără consecințe asupra modului în care va fi citită literatura. Era inevitabil ca generațiile noi, dar
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
idee de drepturi de autor. Luptându-mă cu vântul, ajung cu chiu cu vai în fine pe Fifth Avenue, în centru, inima Cetății, artera marilor bijutieri cu vitrine scăpărătoare și unde siluete de inși cu pălării largi, negre, ținute pe cap cu amândouă mâinile, să nu le ia vântul, cu perciuni, cu anterie lungi de tot se zbat în curentul de aer mai violent parcă. Aflu că știința șlefuirii diamantelor merge de minune cu modelarea milenară a gândirii talmudice la fel de dură
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
flamme, și, dincolo de cunoscutul scandal, aceasta însemnase și pierderea prieteniei lui Romain Rolland. Întors în România, cu gîndul de a se stabili la Baldovinești (lîngă Brăila) - unde voia să-și întemeieze o "gospodărie țărănească" - și-a văzut planurile date peste cap de autorități și de rude. Sentimental, era în pragul prăpastiei: Bilili îl părăsise, după ce îi promisese că vor trăi împreună în casa pe care Istrati tocmai o construise la Brăila, pe terenul unui prieten. Supus interogatoriilor, urmărit de Siguranță, atacat
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
pe linoleum, am discutat despre biata mea soție strivită. De cinci sau șase ori, din pură prietenie. Puteam oare să rămân undeva la înălțime, pe muntele sfânt al experienței, la mare distanță și să aprob printr-o delicată înclinare a capului meu de chinez mica lor iubire? Ce rău li se făcuse stelelor? Futalău nenorocit, i-am zis, de câte ori, de cinci sau șase? Ah, zâmbi F., durerea ne face exacți! Deci, ca să se știe, irochezii, frații Catherinei Tekakwitha, și-au primit
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
exclusiv la nivelul artisticității și la cel al adîncimii reflecțiilor. În ceea ce are el mai valoros, volumul Cenușa zilelor este un document de conștiință și un jurnal-eseu care propune cîteva teme de discuție de real interes. Se poate vorbi, din capul locului de două categorii de însemnări. Prima - și cea mai interesantă - o constituie notațiile din solitudinea müncheneză. Scrise de cele mai multe ori într-o stare vizibil depresivă, însemnările din această categorie se rotesc obsedant în jurul unor teme dramatice: singurătatea, bătrînețea, moartea
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
pariului pe care esența umană îl face cu eternitatea însăși. În compensație, imaginea omului de afaceri este plasată exact la polul opus. Robust pînă la revărsare, trădînd la fiecare mișcare o grijă duioasă pentru propriu-i metabolism, el își poartă capul cu acea semeție care invoca mai mult funcții ornamentale decît rosturi active. Învelit în stofe scumpe, subliniindu-și gîtul prin constricția unor impecabile cravate semnate de către creatori de modă celebri, omul cu bani pare a evalua lumea, rumegînd cîte un
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde uiți întoarcerea spre casă.// Și eram numai cu puțin mai prejos decît serafimii,/ împărat al Tyrului, printre pietre scînteietoare luceam/ onixul, sardoniul, iacintul și crisolitul mă îmbrăcau" (Ultima zi de toamnă). Nu
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
au petrecut în satul ăsta. Despre lucrurile ce par să nu aibă nici o explicație. Despre întâmplări, cu stafii, orice vă aduceți aminte în genul ăsta. Oamenii erau cam stânjeniți, dar aveau chef de vorbă. A început Vicenta, care stă în capul satului. Sfiala i se citea în gesturile ușor crispate și în felul de a vorbi, pe un ton mai înalt decât de obicei și parcă smucit. Păi, să vedeți, a început ea. În satul nostru nu sunt lucruri dintr-astea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Un bolovan uriaș a căzut din cer lângă răzorul lui Tasgar. Era negru cum e cărbunele, dar nu strălucea. Era viu. Ramirín a tăcut. Îi observa pe ascultători cu ochișorii lui albicioși de bătrân. Căutătorul de minuni și-a întins capul înainte cu vădită curiozitate. - Viu? a întrebat. Cum adică viu? - Lăsați-mă să vorbesc! a spus Ramirín aproape strigând. Era viu. De jur împrejurul lui se iveau niște rămurele albe cum e conopida care se mișcau întruna. Țipau. Toată noaptea au scos
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul nou în comportamentul său. - Liniștește-te, liniștește-te. Ai mâncat? Eu am dat din cap că nu mâncasem. - Hai să mâncăm ceva și pe urmă o să te culci. A arătat spre casă și a dat din mână. - Pe ea era mai bine să n-o deranjăm. S-o lăsăm cu ale ei. Pesemne că cercetează
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
punea într-o pungă de plastic cu toarte. Când și-a ridicat privirea, a prins să se lumineze de ziuă. Mi-a zâmbit din nou și s-a apropiat. - Îți plac benzile desenate? m-a întrebat. Eu am dat din cap că da, și atunci mi-a întins o grămadă de reviste legate cu șnur. - Ia-le, mi-a spus. Apoi, arătând spre cort: - Spune-i că am plecat. Și a luat-o la vale, îndreptându-se spre hardughia care acum
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
elemente care irită, care subminează lectura. în primul rînd, sînt prea mulți poeți ardeleni... - un reproș cam "necritic", dar cu adevărat deranjant. De altfel, se observă în fiecare rînd un spirit de "zonă", tipic ardelenesc. Apoi, o reală bătaie de cap o dă discursul criticii de poezie, în nici un fel evoluat de cîteva decenii bune. Se observă o federalizare a criticii, întreținută de un discurs puternic tradiționalizant. Ați observat, de exemplu, că mai toți criticii noștri de poezie nu prea mai
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
fermă de două pe an. La fiecare nou echinox, apăreau alte figuri, pe care în primele secunde le descifram cu greu din noaptea amintirii. Cînd, în 1987, la împlinirea unui număr rotund de ani de la absolvire, ne-am dat peste cap pentru a-i strînge la un loc pe toți profesorii (încă în viață) și pe toți colegii, cînd s-a strigat catalogul celor patru clase paralele, adevărul a ieșit la iveală, uluitor: din 96 de școlari ce compuseseră cîndva clasele
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]