1,594 matches
-
unei bănci private putea fi o sursă de profituri mai mare decât funcționarea ei în condiții normale. În general, băncile private urmăreau mai degrabă acumularea de fonduri publice decât de fonduri de la populație, pe care apoi le redistribuiau în favoarea unor capitaliști, străini sau autohtoni, care fie făceau parte din acționariatul semnificativ al băncii, fie se relaționau cu acesta prin diferite metode, inclusiv prin intermediul relațiilor politice, cum a fost cazul Dacia Felix sau al Băncii Internaționale a Religiilor. Dar după 1995, s-
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în condițiile grupurilor mici, făceau apel la veniturile populației și aveau o răspândire semnificativă cu decenii înainte prăbușirea comunismului politic. Băncile populare au reluat această tradiție, au concentrat sume semnificative prin cotizațiile și depunerile membrilor, le-au redistribuit în favoarea unor capitaliști autohtoni de dimensiuni medii și au dispărut așa cum au apărut. În 2000, falimentele băncilor populare au fost atât de evidente și efectele sociale ale acestora atât de grave, încât în cele din urmă au fost interzise. Jocurile piramidale, fondurile deschise
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
diferenția esențial prin mărimea capitalurilor redistribuite concentrat. În vreme ce micii întreprinzători au avut o contribuție minoră la producerea marelui capital autohton, aceste mecanisme de colectare a fondurilor de la populație au avut, dimpotrivă, o contribuție majoră la formarea unei noi clase de capitaliști români. Într-o măsură mai mare sau mai mică, toți „marii capitaliști” români de la începutul secolului al XXI-lea își datorează cel puțin o parte din capitalul pe care îl dețin participării, într-o formă directă sau indirectă, la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o contribuție minoră la producerea marelui capital autohton, aceste mecanisme de colectare a fondurilor de la populație au avut, dimpotrivă, o contribuție majoră la formarea unei noi clase de capitaliști români. Într-o măsură mai mare sau mai mică, toți „marii capitaliști” români de la începutul secolului al XXI-lea își datorează cel puțin o parte din capitalul pe care îl dețin participării, într-o formă directă sau indirectă, la aceste mecanisme de redistribuire create prin concentrarea banilor populației în forme la fel de. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ca obiectiv construirea unor instituții private românești puternice ale pieței de capital sau ale pieței financiar-bancare. Ele au fost utilizate mai ales pentru finanațarea pătrunderii capitalului privat autohton în domenii industriale, în special manufacturiere. Cu excepția notabilă a FNI și a capitalistului romantic din spatele acestuia, a cărui țintă finală a fost construirea unui imperiu autohton al finanțelor și al pieței de capital, întreprindere în care a eșuat, însă, de îndată ce integrarea europeană a țării și dimensiunile deja semnificative la care ajunsese l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
o sursă majoră de bani privați: banii capitalului străin care își căutau un debușeu în România. Din motive ideologice, confruntarea dintre capitalul străin în general, în cadrul căruia capitalul occidental joacă un rol cu totul special, și noua clasă socială a capitaliștilor autohtoni a fost total ignorată în analiza economică și politică românească. În realitate, această competiție a guvernat tranziția românească într-o măsură aproape la fel de importantă ca și aceea dintre cele două tendințe dominatorii ale capitalului autohton: cea a reprezentanților capitalurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
să le utilizeze „în numele” proprietarului legal. Ca urmare, mai toate privatizările importante negociate cu statul ca urmare a preeminenței politice de care se putea bucura o mare corporație occidentală aveau ca efect secundar o tranzacție de acțiuni realizată cu acei capitaliști autohtoni care excelau în colectarea certificatelor și cupoanelor de la populație și care și-au înființat rapid Societățile de Valori Mobiliare (SVM) necesare pentru a îndeplini condițiile legale ale tranzacționării pe nou-înființata piață de capital - Rasdaq. Investitorii de portofoliu se aflau
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
În această competiție, capitalul străin putea pune în valoare o serie de avantaje care îi asiguraseră dominația de-a lungul întregului proces de expansiune, pe parcursul mai multor secole. În primul rând, dispunea de un capital net superior oricăruia dintre noii capitaliști români în ascensiune și oricărei combinații sau asocieri posibile între noii capitaliști români. În plus, trebuie ținut seama de faptul că noii capitaliști români nu aveau deloc tendința să se asocieze sau să coopereze (Dochia, 1999). În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
avantaje care îi asiguraseră dominația de-a lungul întregului proces de expansiune, pe parcursul mai multor secole. În primul rând, dispunea de un capital net superior oricăruia dintre noii capitaliști români în ascensiune și oricărei combinații sau asocieri posibile între noii capitaliști români. În plus, trebuie ținut seama de faptul că noii capitaliști români nu aveau deloc tendința să se asocieze sau să coopereze (Dochia, 1999). În al doilea rând, controla piețele internaționale. Acest avantaj era zdrobitor. Practic, nici o firmă semnificativă românească
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
expansiune, pe parcursul mai multor secole. În primul rând, dispunea de un capital net superior oricăruia dintre noii capitaliști români în ascensiune și oricărei combinații sau asocieri posibile între noii capitaliști români. În plus, trebuie ținut seama de faptul că noii capitaliști români nu aveau deloc tendința să se asocieze sau să coopereze (Dochia, 1999). În al doilea rând, controla piețele internaționale. Acest avantaj era zdrobitor. Practic, nici o firmă semnificativă românească nu avea acces la piețele internaționale de materii prime și de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
publică și putea legitima superior guvernanții. Ca urmare a ideologiei cotidiene la formarea căreia au contribuit atât de mult intelectualii români, condiția de legitimitate a capitalului diferenția radical între capitalul autohton și cel străin, mai ales cel occidental. Căci în vreme ce capitaliștii români erau considerați din capul locului ca fiind „răi”, capitalul străin era considerat „dezirabil” în general, iar cel occidental, chiar „benefic”. Această viziune cu privire la capitalul străin era puternic susținută și de factorii de legitimare externi - instituțiile financiare internaționale (BIRD, FMI
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
legitimărilor în societatea românească, la cancelariile statelor occidentale și mass-media occidentală, de asemenea cu un puternic impact legitimator în opinia publică românească. În al patrulea rând, capitalul occidental dispunea de un know-how tehnologic și organizatoric, inclusiv managerial, la care noii capitaliști români nu aveau acces și care a reprezentat un handicap dintre cele mai serioase în confruntarea dintre aceștia. Când, după aproape un deceniu de tranziție, specialiștii occidentali au fost nevoiți să găsească o explicație a eșecului trecerii la noua economie
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
trecerii la noua economie de piață a fostelor economii socialiste, ei au identificat-o în particularitățile managementului marilor companii (corporate governance), în raport cu cele proprii managementului standard al capitalului occidental (Stiglitz, 1999). Ce puteau opune acestui cumul de avantaje comparative noii capitaliști români, aflați în situația dificilă de a nu dispune de capitaluri comparabile ca mărime cu cele străine, de a fi cu totul începători într-ale managementului de tip capitalist, de a avea cunoștințe limitate despre mecanismele pieței de capital și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
atitudinea naționalistă atât de clar formulată în primele luni de după revoluție prin lozinca „Nu ne vindem țara!”. În măsura în care a putut influența politicile guvernamentale, s-a străduit să inventeze obstacole legale și administrative în calea pătrunderii capitalului străin. Motivul pentru care capitaliștii autohtoni nu s-au grăbit să-i privească pe reprezentanții capitalului străin ca pe niște potențiali parteneri era bine întemeiat. O potențială dominație a capitalului străin în economia românească ar fi condus la dominația unui sistem de reguli și relații
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
au grăbit să-i privească pe reprezentanții capitalului străin ca pe niște potențiali parteneri era bine întemeiat. O potențială dominație a capitalului străin în economia românească ar fi condus la dominația unui sistem de reguli și relații economice pe care capitaliștii autohtoni nu numai că nu le cunoșteau și nu aveau experiența utilizării lor, dar, chiar dacă le-ar fi învățat, nu le-ar fi folosit la nimic, căci tot acest sistem de reguli și relații avea ca efect direct valorificarea avantajelor
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
valorificarea avantajelor competitive ale capitalismului occidental în dauna oricăror alte avantaje competitive pe care le-ar fi putut opune capitalul autohton. Un capitalism de tip occidental introdus în economia și societatea românească ar fi condus repede și sigur la eliminarea capitaliștilor autohtoni. Singura șansă de succes a capitalului autohton era să construiască un capitalism ad-hoc, definit prin reguli și mecanisme ale pieței pe care le puteau controla în avantajul lor. Puține domenii au ilustrat acest efort mai bine decât piața de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
cea mai mare „sifonare” de bani privați prin intermediul fondurilor de investiții - a trebuit deja să se supună unei legislații de tip occidental și a putut să-și atingă obiectivul de a redirecționa banii populației în slujba unui număr mic de capitaliști autohtoni prin intermediul unor încălcări grosolane ale legii, precum raportări fictive și falsuri în acte contabile. În realitate, ilegalitățile care au dus la prăbușirea FNI au fost, probabil, mai puțin necesare, iar utilizarea lor s-a datorat unui fals sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de asemenea un sector privat al economiei așa încât jefuirea lor cu prilejul împroprietării țăranilor nu a provocat nici o reacție din partea statului. Băncile populare și, în paralel, fondurile sindicatelor au reprezentat și ele aceleași nișe de non-reglementare utilizate masiv pentru finanțarea capitaliștilor autohtoni. În același fel, piața de capital - a cărei instituționalizare și reglementare după model occidental a fost în sfârșit realizată în 1996 - a început să funcționeze, în realitate, încă din 1991, odată cu emiterea de către autorități a certificatelor de proprietate. Instituțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai târziu a fost denumită „crimă organizată” și din populația de romi, care avea propria sa organizare informală. Iată o resursă pe care capitalul străin nu ar fi putut-o utiliza niciodată, dar care s-a dovedit extrem de eficientă pentru capitaliștii autohtoni. Ceea ce merită notat este faptul că, într-un fel sau altul, un număr mic de capitaliști autohtoni au dispus de fondurile necesare acestor achiziții pe scară largă. Iar în al doilea rând, o asemenea organizare a circuitelor financiare și
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
informală. Iată o resursă pe care capitalul străin nu ar fi putut-o utiliza niciodată, dar care s-a dovedit extrem de eficientă pentru capitaliștii autohtoni. Ceea ce merită notat este faptul că, într-un fel sau altul, un număr mic de capitaliști autohtoni au dispus de fondurile necesare acestor achiziții pe scară largă. Iar în al doilea rând, o asemenea organizare a circuitelor financiare și de capital nu ar fi fost posibilă dacă, cu mult timp înainte, piața „gri” a socialismului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
privatizarea: mai întâi prin metoda MEBO, iar apoi prin implicarea capitalului străin, fie în forma investiției strategice, fie în forma capitalului de portofoliu. Rezultatul a fost apariția pe piața de capital privat a unor mari sume de bani pe care capitaliștii autohtoni le-au privit ca pe o oportunitate. În perioada 1995-1996, procesul a înregistrat o creștere accelerată, datorită intensificării privatizărilor tip MEBO, utilizate deopotrivă de capitalul autohton, dar și de cel străin, pentru preluarea unor societăți comerciale aflate în proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de capital străin, direct și de portofoliu, pe piețele românești. Din punctul de vedere al capitalului autohton, capitalul străin intrat pe piața de capital privată - care, deci, nu presupunea o relație specială cu statul - a fost privit ca resursă. Problema capitaliștilor români a fost relativ simplă: transferarea acestor bani, din proprietatea corporațiilor și a fondurilor de investiții occidentale, în proprietatea lor. Au fost sprijiniți în această întreprindere de o atitudine standardizată a capitalului occidental. Capitalul occidental are propriile sale superstiții, întemeiate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
piețe precum cea japoneză, rusă sau, la dimensiuni mult mai mici, cea românească nu au clintit această convingere, care reprezintă una dintre principalele vulnerabilități ale capitalului occidental în momentul în care pătrunde pe o piață nouă. Pentru primul val de capitaliști și brokeri occidentali care pătrundeau pe piața românească, nici prețurile companiilor românești - care erau oricum foarte mici în raport cu piețele occidentale -, nici costurile de achiziționare ale acțiunilor acestora (mult mai mari decât o simplă tranzacție la bursă) nu erau importante. Importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Din păcate pentru economia românească și din fericire pentru capitalul autohton, acest al doilea val de investitori occidentali a început să fie cu adevărat interesat de economia românească abia la începutul secolului al XXI-lea. Piața românească era nouă, convingerile capitaliștilor occidentali erau ferme, iar noua clasă de capitaliști români era pregătită să transforme aceste două slăbiciuni ale capitalului străin în costuri pentru acesta și capitalizare pentru ei înșiși. Faptul că au reușit - între 1991 și 2000 - nu a fost decât
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
pentru capitalul autohton, acest al doilea val de investitori occidentali a început să fie cu adevărat interesat de economia românească abia la începutul secolului al XXI-lea. Piața românească era nouă, convingerile capitaliștilor occidentali erau ferme, iar noua clasă de capitaliști români era pregătită să transforme aceste două slăbiciuni ale capitalului străin în costuri pentru acesta și capitalizare pentru ei înșiși. Faptul că au reușit - între 1991 și 2000 - nu a fost decât o victorie á la Pirrhus, căci resursele practic
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]