2,477 matches
-
mine? se Întreba. Mi-am dorit copilul ăsta atât de mult. Milioane de femei au copii. Nu poate fi atât de complicat să crești unul. A pus acest lucru pe seama unei schimbări hormonale și a dat vina pe perioada de captivitate În junglă pentru trepidații. Care ar putea fi motivul pentru care se simte atât de neajutorată acum? Cu toate acestea, nu putea accepta ajutorul atunci când i se oferea. Asta ar fi Însemnat că Își dezamăgea fiul și că va continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse Filip, se referă la ființe private de libertate. într-un mod brutal și total. Acesta este într-adevăr
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chinuiesc". Dar relația poate apărea și altfel: doi oameni care nu pot trăi unul lângă celălalt, și totuși nu se pot despărți. A rămâne înseamnă prelungirea chinului, a pleca înseamnă recunoașterea eșecului, orgoliu înfrînt. Fiecare dintre personaje este temnicerul celuilalt; captivitatea este asumată ca o fatalitate. Mecanismul dublei lucidități funcționează și aici ireproșabil. Eul care povestește îl judecă pe eul care a trăit și gândit într-un anume fel: eul povestirii dublează așadar eul aventurii. Mai mult, conștiința celor scrise dublează
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o agitație bruscă și anormală, o strălucire difuzându-se în întreaga lui ființă. Șterse cu privirea camera mașinilor, întrebător. Mintea i se concentră pentru a găsi semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse Filip, se referă la ființe private de libertate. într-un mod brutal și total. Acesta este într-adevăr
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Întâlnite pe lumea asta sunt legate de formele percepției noastre În spațiu și timp și de formele gândirii noastre. Vedem ce ne stă Înainte, prezentul, obiectivul. Ființa eternă Își face apariția lumească În acest fel. Singura cale de scăpare din captivitate În forme, afară din Îngrădirea În Închisoarea proiecțiilor, singurul contact cu eternul, e prin libertate. Sammler considera că e destul de kantian ca să marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre asta venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
alor noștri, căci știm prea bine câte parale fac tratatele și jurămintele rumilor. N-au făgăduit ei respectarea și cruțarea vieților locuitorilor din Málaga acum patru ani, înainte de a intra în oraș și de a lua femeile și copiii în captivitate? Poți să-mi dai asigurarea, al-Mulih, că nu se va întâmpla la fel la Granada?“ Vizirul răspunse pe un ton enervat: „Nu-ți pot da nici o asigurare, în afară de faptul că voi rămâne eu însumi în acest oraș, că voi împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de urmări, căci majoritatea încercau o anume mândrie de a fi fost aleși astfel, cât și o anume siguranță de a nu se găsi în oraș la ceasul când acesta avea să fie invadat, ceea ce compensa din plin stinghereala unei captivități provizorii. Alții, printre care și tatăl meu, ar fi preferat să se afle alături de soțiile și de copiii lor în clipa cea grea, însă știau că nu vor putea face nimic pentru ei și că voința Celui-de-Sus trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o porni din nou spre Granada, însoțit de data asta de mai mulți ofițeri creștini pe care trebuia să-i introducă în cetate potrivit înțelegerii. Au pătruns acolo noaptea, venind pe drumul pe care merseseră tata și tovarășii săi de captivitate, lucru care avea avantajul că nu trezea prea devreme bănuielile oamenilor din oraș. A doua zi de dimineață, ei se înfățișară la turnul Comarilor, unde Boabdil le-a încredințat cheile fortăreței. Curând sosiră, tot pe același drum ascuns, câteva sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbele sale erau rodul îndelungatei lui legături cu vitregia soartei. Toată viața mea m-am aflat în preajma captivilor care nu visau decât libertatea și nu pot pricepe cum un om liber și cu mintea întreagă poate alege de bună voie captivitatea. Cel dintâi care a răspuns a fost bătrânul Saad: — Dacă vom pleca cu toții, islamul va fi smuls pe veci din acest pământ, iar când vor veni turcii, din mila lui Dumnezeu, ca să-și încrucișeze săbiile cu rumii, noi nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre în legătură cu fiul cel mare al suveranului, prințul Mohamed Portughezul, poreclit astfel pentru că fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus în Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung împreună, vorbind despre poezie și evocând nenorocirile Andaluziei. Când, după două ceasuri, Khâli a amintit de problema lui Mariam, prințul s-a arătat extrem de indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau cu profesorii mei, pentru a verifica nivelul cunoștințelor mele, mai cu seamă la catehism. În mintea lui, într-adevăr, data botezului meu era deja stabilită, la fel ca și numele pe care urma să-l port. * * * Anul meu de captivitate s-a scurs așadar fără trudă pentru trup și extrem de profitabil pentru minte. De la o zi la alta, îmi simțeam cunoștințele sporind, nu doar la materiile studiate, ci și în contact cu profesorii mei, cât și cu elevii mei, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unuia, și celuilalt! Când, a doua zi după această întrevedere, am ieșit pentru prima oară slobod, legănându-mi brațele, din incinta închisorii, când am pășit pe podul Sant’Angelo spre cartierul Ponte, nu mai păstram nici amărăciune, nici resentimente asupra captivității mele. Câteva săptămâni de stat în lanțuri grele, câteva luni de servitute blândă, și iată că redevenisem călător, făptură migratoare, ca în toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ocol prin Tunis? — Mă duc acolo la vară. Am să trec să-i văd pe ai tăi. Să le spun că te simți bine aici? Am fost nevoit să recunosc că, deși nu strânsesem avere, nu suferisem nicicum de chinurile captivității. Și că Roma mă făcuse să gust două fericiri adevărate: aceea a unei cetăți antice care renaște, îmbătată de frumusețe; și cea a unui fiu care dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la ieșirea din biserica San Giovanni dei Fiorentini. Coincidență sau jignire deliberată, când am fost dus la castelul Sant’Angelo, am fost închis în aceeași celulă pe care o ocupasem aproape doi ani. Dar, la vremea aceea, nu riscam decât captivitatea, pe când, de data asta, puteam fi judecat și condamnat să-mi ispășesc pedeapsa într-o închisoare îndepărtată sau chiar pe o galeră. Fără îndoială că n-aș fi fost atât de afectat de acest lucru dacă n-aș fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mesajul În care doica Îi spunea că, după cum aflase, una dintre fetele În casă, Laura, fusese concediată cînd s-a aflat că trimisese, În secret, o scrisoare a Penélopei pentru Julián. Miquel a dedus că singura adresă la care, din captivitatea ei, Penélope ar fi putut expedia misiva era apartamentul părinților lui Julián din Ronda de San Antonio, În speranța că aceștia, la rîndul lor, aveau să i-o transmită fiului lor, la Paris. Prin urmare, s-a hotărît s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au repetat încercarea de a ieși. Simțindu-se captivă în cușcă și neputând să iasă, fetița se sperie și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în luptă cu el, bazându-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-ar fi îngăduit, la nevoie, să scape lesne din orice captivitate. Când mântui de vorbit, Angelica îngenunchie înaintea regelui și-i aștepta răspunsul, în vreme ce toată lumea o privea minunată. Roland mai cu seamă, simțea o irezistibilă atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așteptat. Judecând-o după propria-i josnicie și, știind câte făcuse, se temea să nu se aleagă cu ceea ce merita. Bradamanta, cu toată gravitatea momentului prin care trecea armata sa, nu s-a putut îndura să-și lase iubitul în captivitate și a hotărât să ducă mai întâi la capăt expediția în care pornise. Călăuzită de Pinabel, a ajuns într-o pădure în mijlocul căreia se ridica un munte stâncos. Ne mai având alt gând decât să se depărteze de Bradabanta. Pinabel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am prins cu aceleași mijloace cu care am încercat să pun mâna și pe tine, și, cu care am reușit să adun un mare număr de cavaleri și de tinere doamne în castelul meu. Nu urmăream altceva decât să fac captivitatea protejatului meu cât mai plăcută, dându-i o societate spre a-l distra și a-l împiedica să se mai gândească la războaie și la lupte. Dar vai, toate străduielile mele au fost zadarnice! Acum, ia , te rog, tot ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
abandonând lupta. Fugeau toți ca unul, oameni și cai, cu excepția lui Rabican pe care Astolfo reușise să-l prindă la timp de căpăstru. Îndată ce sunetul cornului se stinse, Rogero a recunoscut-o pe Brdamanta, pe care o întâlnise zilnic în timpul captivității lor, dar fusese împiedicat de farmecele vrăjitorului să-și dea seama cu cine avea 58 deaface. Nu există cuvinte în stare să redea bucuria cu care s-au revăzut și-și povesteau unul altuia toate aventurile prin care trecuseră din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate. Doamna cea tânără a răspzîuns cu glas întretăiat de suspine: “Deși știu că povestea mea nu-mi va aduce decât și mai mari suferințe din partea mârșavului căruia această femeie mă va pârî negreșit, nu-ți voi ascunde nimic. Și de ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea. A văzut în jurul ei diferite siluiete de bărbați și femei fără a recunoaște pe nimeni, după cum nici aceștia nu au recunoscut-o. Căci fiecare îi vedea pe ceilalți sub forma unor uriași, a unor
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]