915 matches
-
ce înseamnă strălucire și de tot ce nu înseamnă plictiseală, rutină, familii certărețe, ore fierbinți în mijlocul deșertului sau adolescenți batjocoritori care nu te lasă în pace doar pentru că ești slăbănog și retras și ai căror pumni sunt la fel de tari precum carapacele scorpionilor... „Strip” era refugiul său, alături de celelalte magazine de articole de magie din oraș. Și erau destul de multe; Las Vegas este cunoscut de artiștii din toată lumea drept Capitala Magiei. Băiatul află curând că aceste magazine nu sunt doar prăvălii de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el când doarme - departe de a semăna cu figurile pașnice și angelice ale copiilor când erau mici, Charlie, cel puțin după ce trecuse cam de treizeci de ani, mi-a părut dintotdeauna că își părăsește fața și lasă în urmă o carapace nefamiliară după ce adoarme. Doarme cu gura și ochii ușor întredeschiși și cu părul răsfirat sălbatic pe pernă, semănând cu o casă nelocuită, în stare deplorabilă. Esența lui pare că nu mai locuiește acolo până a doua zi dimineața și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vânt etc. Am rezistat impulsului de a urla la ea: nu prea era corect să mă acuze că i-am dat cu piciorul soțului meu care tocmai mă părăsise fără să mă fi anunțat, dar ceva din ceea ce spusese perforase carapacea mea revoltată și mă lovise într-un punct extrem de vulnerabil, inocent și, cum crezusem eu, ascuns. Așa am făcut, Sally? Eram obosită? Și iritabilă? Aveam grijă de voi cum o făcusem dintotdeauna, nu? Cu ce-am greșit? De ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
broasca țestoasă a lui Kimura. Bătrîna creatură conținea cel puțin o jumătate de kilogram de carne și era aproape sigur că Basie știa o rețetă specială pentru a o prepara. Jim și-l imagina pe Basie tentînd-o să iasă din carapacea ei cu o omidă vie, tăindu-i apoi capul cu briceagul... În fața lui Jim era lagărul Lunghua, căminul și universul lui din ultimii trei ani și Închisoarea sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o dăduse soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ronnie. Cele două ferestre uriașe făceau ca locul să fie scăldat În lumină toată ziua. Ronnie purta salopeta-i caracteristică acoperită cu vopsea. Părul ei lung și roșcat era prins la spate cu o agrafă cu zimți cu model de carapace de broască țestoasă. Câteva șuvițe rebele Îi atârnau pe față făcând-o să pară o fetișcană cochetă. Lui Ruby nu prea-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că-și vopsea părul din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
duc În noaptea asta, Își mai turnă puțin coniac și se Îndulci cu Încă o bomboană de ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
puterea magică a cuvîntului 4.” Dar imbecilul stă întrun colt, se uită la noi și rîde. N-a reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul originar. Oare de unde izvorăște în mine imaginea aceasta? Dintr-un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă a firescului, când genele iubirii își înseraseră peste vederea simțită de atâta apropiereă Și-n cele din urmă simt putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ar fi trebuit să o am. De aceea aveam o fereastră de vise și mă strecuram să nu mă observe cum fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fete pe care le întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o clipă se lovesc de mine cioburi de sticlă, care îmi străpung brațele și umerii și înăuntru pătrunde un val puternic de aer, azvârlindu-mă jos cu o viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus pe cer... Mă prăbușesc, mă prăbușesc, mă prăbușesc. În noaptea aceasta, când soldații noștri luptă și pomenim familiile lor în rugăciunile noastre. Vâslește, vâslește, blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l urmări cum Își filează cărțile delicat. Clătină din cap. De parcă te-ai prinde În joc cu moartea, zise ea. El Îi susținu privirea, Întinse o mînă și arătă cu degetul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pieririi. Într-un an sau doi, oamenii or să Înceapă să uite că au existat. Deschise ochii și Înghiți, apoi Își schimbă poziția mîinii din nou. Duncan observă picături de sudoare pe degetele lui; vedea semnele lăsate pe mînerul din carapace de broască țestoasă. Nu vroia ca Alec s-o facă În acel moment. Toată afacerea o luase prea repede la vale, și iarăși Își dori ca taică-său să se trezească și să-i oprească. Ce rost mai avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care privesc calm prin ochelarii cu ramă de culoarea carapacei de broască țestoasă și o siguranță de sine de pisică, Momo Gumeratne este atât de drăguță, Încât ar trebui să intre În Square Mile1 numai Însoțită de o gardă de corp Înarmată. Stagiarii mă privesc la rândul lor cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebuie mai multe griji. Tot călătoritul ăsta e doar o scuză ca să nu prind rădăcini nicăieri. Părinții nefericiți Îți dau o lecție pe viață. Frank a reușit cumva să treacă peste asta, dar eu am rămas prins În Riyadh, În carapacea vîrstei de doisprezece ani. Și-acum ești În Estrella de Mar. Aici o fi primul tău cămin adevărat? Cred că da... Aici am Început să nu mă mai simt deprimat. A zîmbit ca un copil satisfăcut cînd am Întors-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i sculăm? Ar putea deveni o pacoste pe capul nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]