686 matches
-
batjocură a moaștelor și arderea lor în piața publică; cu suprimarea respectului persoanelor consacrate, interzicând uniforma preoțească, silind pe călugări să se căsătorească, sau ucigându-i pur și simplu; cu închiderea altarelor, dându-le apoi destinații contrare cultului divin. Negativismul caricatural al marii Revoluții franceze culminează în acel moment delirant, când autoritățile Comunei din Paris, însoțite de cortegii imense cu muzici, coruri și copile îmbrăcate în alb, au instalat zeița rațiunii pe altarul catedralei Notre Dame. „înlăuntrul catedralei se construise un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
închipuia rațiunea!”(Pierre Gaxotte: Le Revoluțion francaise, p. 368 ) Reeditând acest tipic, bolșevismul din Rusia și din Spania l-a realizat cu orori de o amploare incomparabilă, prea cunoscute ca să mai insistăm asupra lor. E interesant să reținem că negativismul caricatural în Rusia e reprezentat prin cultul mistic al lui Lenin. „Sub pretextul că onorează amintirea mortului, aparatul politic a recurs la artificiile cele mai grosolane ale religiilor fetișiste modernizate prin procedeele reclamei celei mai triviale. Presa ( care la moartea lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și geniul creator, neîmpăcate cu disciplina-i strâmtă”(Ibid. p. 524. ). Urmând tipicul revoluționar francez, bolșevismul a distrus impunătoarea cultură pravoslavnică, dezvoltată din duhul Bisericii; în locul ei se întinde această paragină peste care domină ca o culme a demonicului spirit caricatural! sanctuarul unui ateu divinizat. Negativismul modern, trecut din faza teoretică în faza violenței de stat, atinge o limită extremă dincolo de care nu se mai poate înainta. Monstruoasa caricatură a religiei și culturii se menține în Rusia cu totul artificial, prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
negativismul modern nu s-a mulțumit cu simpla afirmare a autonomiei esteticii, așa cum e liber s-o înțeleagă, ci, falsificând funcția artei, a căutat să facă din ea o uzurpatoare a religiei, o religie a estetismului pur. Față de asemenea simulacre caricaturale, teologia nu poate întârzia să restabilească adevărul. Al cincilea, neputința mărturisită a esteticii moderne de a defini frumosul și esența artei pe cale experimentală face cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
negativismul culturii moderne și am spus că negația, neavând o subzistență proprie, nu poate sta prin sine și atunci e nevoită să creeze simulacre pentru a le substitui concepției și formelor vieții religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural lucrează în lume la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simulacre pentru a le substitui concepției și formelor vieții religioase. Negativismul se rezolvă astfel în caricaturism. Spiritul caricatural e de natură demonică. Întâiul lui efect e degradarea lui Adam din demnitatea paradisiacă. Adam cel căzut e caricatura lui Adam. Spiritul caricatural lucrează în lume la desfigurarea creației lui Dumnezeu, înjosindu-i noblețea și abătând-o de la destinația fericirii, a armoniei și frumuseții. El lucrează deopotrivă în negația filosofică, în negația științifică și în negația politică. Dar e tot așa de prezent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
presus de heruvimi și de serafimi. îngerii slujesc omului, dar omul nu slujește îngerilor, ci lui Dumnezeu. Umilința creștină e calea către această demnitate prin gând și faptă, îndeplinite de om nu după modul omenesc, ci după modul dumnezeiesc. înjosirea caricaturală a negativismului e, dimpotrivă, o înjosire pentru înjosire. Ea nu e un mijloc, ci un scop. Iar înjosirea ca scop e ceea ce se numește cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
om nu după modul omenesc, ci după modul dumnezeiesc. înjosirea caricaturală a negativismului e, dimpotrivă, o înjosire pentru înjosire. Ea nu e un mijloc, ci un scop. Iar înjosirea ca scop e ceea ce se numește cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om din ordinea harică a demnității și l doboară mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se suprapune celei dinamice) are nevoie de spațiu și de subliniere, de raportări la întreg; - caracterizare prin nume (a. nume alegorice sau cvasialegorice; b. nume cu aluzie literară, biblică, etc.; c. nume cu tonalități onomatopeice), cu intenție simbolică, satirică sau caricaturală, etc.; - numele personajelor nu sunt întâmplătoare; asocierea numelui propriu se face cu o imagine sau cu un complex de imagini de la o singură ființă concretă; deci, asocierea nu se face cu o noțiune generală; - numele (chiar prin sonoritate, prin imixtiunea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de intrare în imperiul funcțiilor retribuite, se află în America doar la început. Tînărul american nu are respect pentru nimic și pentru nimeni, pentru nici o tradiție, pentru nici o funcție, în afară de realizările personale ale individului. Asta numește americanul "democrație". Oricît de caricaturală ar fi democrația astfel înțeleasă, acesta este înțelesul pe care i-l dă și despre el e vorba aici. Despre profesorul din fața lui, studentul american are următoarea percepție: el îmi vinde cunoștințele și metodele sale pentru banii tatălui meu. La
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
filosofiei culturii sau a exegezei filosofice care face din estetic și stil binomul seminal al unei opere de valoare. Generația și spiritul timpului Un binom recesiv: opera și omul Poate exagerez într-un fel, dar o fac din rațiuni oarecum caricaturale: la peste șaizeci de ani de la moarte, mi se pare că, și în cazul lui Mircea Vulcănescu, avem de-a face îndeosebi cu o posteritate bibliografică: s-au tipărit, nu în ediții critice, lucrările sale cele mai importante 21, au
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
la origine, "dragostea ariană"384. Cu alte cuvinte, declară criticul, Hitler "extrage o doctrină a războiului dintr-o doctrină a păcii"385, în timp ce incursiunile sale în regim religios fac ca "modelul gândirii lui Hitler să constituie o versiune bastardă sau caricaturală a gândirii religioase"386. În cele ce urmează, Kenneth Burke ne atrage atenția asupra altui "obiectiv obligatoriu de vizitat" în periplul nostru, sub îndrumarea sa, prin Mein Kampf. Ne-am "familiarizat", deja, cu viziunea lui Hitler în ce privește "centrul" materializat al
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ne amintim, era responsabil evreul "viclean" și "arogant"; pe de altă parte, cea a "unității vocii", asumate de Hitler însuși, în numele comunității "ariene", predispusă la "eroism" și "sacrificiu" - îl aduc pe critic în punctul în care observă o nouă exploatare caricaturală întreprinsă de conducătorul fascist a modelului gândirii religioase. De această dată, observă Burke, este vorba despre un abuz mai greu de "digerat". Prin urmare, criticul ne solicită "bunăvoința", și anume, într-o măsură "considerabilă"438, dacă alegem să îl urmăm
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit proprie renașterii, băiatul se simți dintr-o dată atât de stingher în lumea lui eviscerată de coerență încât, ajuns la hainele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
deja dinamismul industrial. Înregistrează un adevărat boom economic, iar producția sa ocupă un loc fruntaș într-un mare număr de sectoare. Ca pentru a-și regăsi încrederea în sine, Franța nutrește așadar față de aceste două țări prejudecăți pronunțate, stereotipuri aproape caricaturale. Francezii admit că englezii sunt primii când vine vorba de comerț, de industrie și de finanțe. Însă această medalie de excelență își are reversul ei: un flagrant deficit cultural, o lipsă evidentă de spirit. Francezii par înclinați să creadă că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Un spițer, care fusese și el prins în capcana flirtului, a fost silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă devine și mai caricaturală. De pildă, Flirtation, o comedioară bufă compusă pe un ton tragicomic, pune în scenă tribulațiile pe care le îndură un tânăr cam nătâng aflat în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau în amorul propriu. Și, de asemenea, că femeia nu poate rezista violenței dorinței masculine, a sexualității, această "patimă depravată hărăzită sexului tare"64... Într-adevăr, reprezentării stereotipe a femeii care flirtează ademenitoarea, perversa îi corespunde o reprezentare stereotipă și caricaturală a bărbatului care practică flirtul: este vorba despre "defloratorul profesionist"65 brutal, călăuzit de un instinct animalic de lubricitate și avid de prospătură. Este masculul care pândește clipa fatidică în care femela, prada sa, va ceda dorințelor acestuia. Este "vânătorul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
epocii. În interval de câțiva ani, societatea franceză este invadată de romane de mâna a doua sau a treia care au drept subiect flirturile domnișoarelor. Toate aceste lucrări seamănă între ele, înfățișând-o pe femeia care flirtează în culori sumbre, caricaturale. Toate simplifică și condamnă flirtul la extrem, dându-i o turnură aproape apocaliptică. Însă în cadrul acestei avalanșe de opere se va evidenția în 1894 o carte anume, care va cunoaște un succes pe măsura scandalului pe care îl provoacă: Les
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirtul, lovituri fatale, deznodăminte apocaliptice... discrepanța dintre gesturile și atitudinile femeilor care flirtează și poveștile care circulă pe seama acestora este surprinzătoare. Reprezentările literare ale flirtului și ale celor care îl practică, semnate de autori bărbați, sunt incredibil de defăimătoare, de caricaturale. Care ar putea fi motivul? Romanele concentrează toți factorii de denaturare, de distorsionare a realității. Ele exprimă temerile care marchează, în perioada Belle Époque, întreg corpul social: teama de femeia modernă, teama de mutațiile sfârșitului de secol, teama de decadență
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hedoniste ale unei minorități aparținînd marilor metropole europene, beneficiare în exclusivitate ale acestor "ani de nebunie", cu masele de oameni simpli expuși vicisitudinilor acestei perioade și ținuți departe de distracțiile de moment? Nimic nu ar putea avea un caracter mai caricatural. Nu toată Europa trăiește în ritmul "jazz-ului" sau a charleston-ului debarasîndu-se de constrîngerile și tabuurile moralei tradiționale. Chiar dacă sînt tunse à la garçonne și își scurtează fustele după ultima modă, nu toate femeile sînt gata să urmeze exemplul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mult pe ascuns, o cheie din buzunarul halatului albastru, o înfige în butucul yalei și o răsucește de două ori, cu oarece răutate, ca pe un cuțit într-o rană sângerândă. Rana noastră cea de toate zilele de după faimoasa și caricaturala ședință, ținută de director! Iată înfăptuirea ,,binefacerilor’’ promise de director! Cadoul directorului cu ocazia sărbătorilor de iarnă! Așa trece timpul, așa trece viața...! A mai trecut încă o zi din tinerețea noastră! Înghit pastilele de seară, beau un pahar de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
așa, ca într-o hipnoză, gâtlejul lui a început să scoată niște urlete aiuritoare. Bunica era în pat, toropită de căldură. Când a văzut că lătratul nu mai contenește, cu baticul căzut pe spate și părul albicios într-o dezordine caricaturală, a pus mâna pe bastonul ei de corn, a ieșit din cămăruță și i-a aplicat bietului animal o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
catolici, confucianiști, ortodocși, anglicani, baptiști, iudaiști, mahomedani etc. Nu. Pentru ei important era să radieze din memoria oamenilor această varietate de zeități supreme, să spele creierul acestor ființe pașnice și nevinovate și să le implanteze o singură și mare zeitate caricaturală și hibridă, de culoare roșie țipătoare: materialismul dialectic și istoric. Asta era! Întregul perimetru ocupat de populația deportată, și care, în final, va purta denumirea de Bumbăcari, devenise un șantier. Oamenii munceau cu îndârjire pe ambele fronturi: și "acasă", și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
absurd”: cel care cerea să se expatrieze era supus unui ritual de umilință În colectivul În care funcționase, locul În care-și arătase competența și În care rezida, de fapt, expresia muncii, dar și a demnității sale! La modul absolut caricatural, grotesc, cum am spus, caragialesc, dacă vreți, nu era acest „ritual” al umilinței publice o „amintire” veche a unei peceți negative care i se aplica celui care era exlus dintr-o comunitate ce se considera - și era! - nucleu și pavăză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și comunitățile. Putem Însă renunța la distincții? Se pare că nu. Și atunci identificăm trăsături deosebitoare, le scoatem În evidență, le punem sub reflector. Și astfel ne construim pe noi Înșine și Îl construim pe „celălalt“. Într-o manieră oarecum caricaturală. Oamenii și comunitățile ajung să se deosebească În mai mare măsură În imaginar decât În realitate. <endnote id="1"/> Fiecare dintre noi are În minte asemenea repere geografice și antropologice simplificate. Nu Întru totul neadevărate, dar nici Întru totul adevărate
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]