2,858 matches
-
în mișcarea intitulată Charity Organization Societies și dezvoltată în secolul al XIX-lea, în Statele Unite ale Americii. Încă de atunci a existat o preocupare pentru consecințele posibile ale acordării nediscriminatorii de beneficii, fapt care a condus la o organizare a carității pe baze raționale. Astfel, agențiile acordau asistență financiară după o investigație riguroasă, însă acest ajutor era numai unul dintre serviciile oferite. Cea mai importantă componentă a ajutorului era oferită de friendly visitors („vizitatorii prietenoși”), inițial voluntari, care deveneau responsabili de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
considerați predecesorii supervizorului modern. Fiecare agent plătit era responsabil de un anumit număr de vizitatori. Atunci când o familie solicita ajutor, investigația inițială era realizată de agent, care prezenta apoi un raport în ședința săptămânală a comitetului local al organizației de caritate, unde cazul respectiv era discutat și se luau deciziile. Supervizarea a fost modelată în primul rând de profesionalizarea asistenței sociale și de transformările mediului în care această profesie este practicată. Se poate spune că, prin atestarea calității actului de asistență
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
timp. De la originile sale în secolul al XIX-lea, instituția probațiunii a avut ca elemente esențiale „salvarea sufletelor” infractorilor nepericuloși prin încredințarea acestora de către o instanță judecătorească unor persoane de încredere (John Augustus - 1785-1859, în SUA) sau unor organizații de caritate (Church of England Temperance Society, în Marea Britanie) spre a fi aduși pe calea cea dreaptă. Tradițional, probațiunea a reprezentat, deci, o alternativă la pedeapsa cu închisoarea și o modalitate de a supraveghea și reabilita infractorii viciați prin clasicul „advice, assist
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
pentru a da asigurările necesare că nu va săvârși noi fapte penale. O altă preocupare majoră a timpului a fost asistarea foștilor deținuți pentru a se reintegra în societate. În Finlanda și Danemarca au existat, încă din 1850, organizații de caritate finanțate de biserici care lucrau cu deținuții înainte și după liberare cu scopul de „a-i trata” prin instrucție religioasă și educație. Supravegherea exercitată asupra foștilor deținuți și eforturile de reintegrare socială a acestora, sunt considerate de către unii autori (Halmthout
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
nicăieri în romanele lui Dostoievski (conversația lui Ivan Karamazov cu diavolul este dată de autor ca un efect halucinatoriu al febrei). Spiritul profund creștin al operei lui Dostoievski nu are nimic habotnic sau miracular și constă în puterea irezistibilă a carității, care la el e în directă proporție cu una dintre cele mai penetrante lucidități de care a dat vreodată dovadă mintea unui scriitor. E de remarcat, de altfel, că din cele trei virtuți zise „teologale”, la Dostoievski numai caritatea e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a carității, care la el e în directă proporție cu una dintre cele mai penetrante lucidități de care a dat vreodată dovadă mintea unui scriitor. E de remarcat, de altfel, că din cele trei virtuți zise „teologale”, la Dostoievski numai caritatea e intens și esențial prezentă; celelalte două, credința și nădejdea, sunt lăsate în suspensie. S-ar putea eventual înțelege că pentru el caritatea ar fi suficientă: creștinismul lui are în definitiv un caracter cât se poate de laic. Arta nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
unui scriitor. E de remarcat, de altfel, că din cele trei virtuți zise „teologale”, la Dostoievski numai caritatea e intens și esențial prezentă; celelalte două, credința și nădejdea, sunt lăsate în suspensie. S-ar putea eventual înțelege că pentru el caritatea ar fi suficientă: creștinismul lui are în definitiv un caracter cât se poate de laic. Arta nu înseamnă câtuși de puțin că s-ar putea seculariza prin niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
niște precepte la îndemâna oricui. Într-un fel e, în adevăr, la îndemâna oricui, dar prin asumarea unor probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt, cum știe toată lumea, elementele cele mai caracteristic dostoievskiene. De aici, adică din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
avansat decât ceea ce a trăit la nivel conștient. În plus, masa femeilor poate să se mai afle încă sub dominația vechiului pragmatism ecleziastic (la nivel practic, nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea căsătoriei). Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 1tc "Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură \: un limbaj fără origini1" Cât timp Biserica, lumea rurală, burghezia paleoindustrială erau un întreg, Religia putea fi recunoscută în toate aceste trei momente ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să se mai afle încă sub dominația vechiului pragmatism ecleziastic (la nivel practic, nu liturgic, o „femeie simplă” se agață de indisolubilitatea căsătoriei). Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 1tc "Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură \: un limbaj fără origini1" Cât timp Biserica, lumea rurală, burghezia paleoindustrială erau un întreg, Religia putea fi recunoscută în toate aceste trei momente ale aceleiași culturi. Inclusiv - și cu asta am spus totul - în Biserică: în Vatican
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă de ordin cultural decât moral. În primul rând, absența totală a oricărei forme de Caritate. La Credință și la Speranță mai există câte o vagă referire pur formală și verbală: de fapt, ele sunt luate în considerare numai în formulările standard, care sunt de altfel ciudat de expeditive și de laconice. Aerul sacerdotal al acestor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de altfel ciudat de expeditive și de laconice. Aerul sacerdotal al acestor referiri rapide și pripite plasează aceste sentințe alături de cele mai obtuze și mai oficiale scripte ale oricărei clase sacerdotale aflate la putere. Foarte bine. Dar absența totală a Carității, în examinarea unor cazuri în care aceasta ar fi prin definiție esențială, nu poate fi considerată drept previzibilă și normală. Ci este o ofensă brutală adusă acelei demnități umane care nici măcar nu e luată în considerare. Experiența umană pe care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
laolaltă într-un mod cu totul irelevant. Din aceste sentințe nu se poate extrage nici un citat. N-ar fi posibilă nici măcar o exegeză a lor. Par că s-au născut din ele însele. În concluzie, interpretarea pur pragmatică (lipsită de Caritate) a acțiunilor omenești derivă din această absență a culturii sau, cel puțin, din această cultură formală și practică. La rândul său, o astfel de absență a culturii devine o ofensă la adresa demnității omenești, atunci când ea se manifestă în mod explicit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
gândire liberă, oricât de timidă; Biserica nu poate decât să fie contrară oricărei inovații antirepresive (ceea ce nu înseamnă că nu poate să accepte forme, programate de sus, de toleranță: practicată, în realitate, de secole, în mod anideologic, potrivit preceptelor unei „carități” disociate - repet, în mod anideologic - de Credință); Biserica nu poate decât să acționeze complet în afara învățăturii Evangheliei; Biserica nu poate decât să ia decizii practice, referindu-se doar formal la numele lui Dumnezeu, iar uneori uitând chiar s-o facă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista. Dar ceea ce frapează (și scandalizează) cel mai mult citind aceste sentințe sacre este degenerarea Carității. M-am întrebat cum se face că aceia care au redactat aceste texte se referă sincer, sau măcar cu o anumită pasiune, la Dumnezeu și la judecățile sale: pentru Credință și Speranță este loc doar în măsura în care servesc drept fundamente unor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
niciodată în miezul chestiunii. Este adevărat că planul pur practic în baza căruia acționează ar putea să le permită o justificare în această privință: dar, dacă în baza acestuia pot ignora Credința și Speranța, nu pot să ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
chestiunii. Este adevărat că planul pur practic în baza căruia acționează ar putea să le permită o justificare în această privință: dar, dacă în baza acestuia pot ignora Credința și Speranța, nu pot să ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
putea să le permită o justificare în această privință: dar, dacă în baza acestuia pot ignora Credința și Speranța, nu pot să ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
această privință: dar, dacă în baza acestuia pot ignora Credința și Speranța, nu pot să ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva decât să-i descopere pe oameni în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva decât să-i descopere pe oameni în cea mai ștearsă și mai înfiorătoare goliciune de ființe: fără să-i ierte și fără să-i înțeleagă, după ce i-a descoperit cu atâta cruzime. Pesimismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1973. Aculturație și aculturație 33 Martie 1974. Intelectualii de la ’68: maniheism și ortodoxie a „Revoluției zilei de mâine” 36 28 martie 1974. Previziunea victoriei la „referendum” 39 Martie 1974. Altă previziune a victoriei la „referendum” 42 Martie 1974. Gol de Caritate, gol de Cultură: un limbaj fără origini 44 10 iunie 1974. Studiu asupra revoluției antropologice în Italia 49 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 54 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești 59 11
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
zece secțiuni ale sale, filosofie, filosofia istoriei și cultură, literatură, arte, etnologie, morfologia culturii, istoria religiilor, teologie, drept, economie și științe sociale. La rîndul lor, cele două biserici românești de la Paris au coagulat În jurul lor personalități implicate În acțiuni de caritate sau culturale. În acest sens, poate fi aminitită Asociația femeilor ortodoxe din România, creată la 1 februarie 1953, care a Încercat constituirea unei școli speciale pentru copiii români care se aflau la Paris. La rîndul său, parohia greco-catolică, constituită la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Distrugerea relațiilor sociale a fost o cauză aproape la fel de importantă a foametei ca și recoltele sărace, datorate proastei planificări și necunoașterii noilor condiții din agricultură. Relațiile din cadrul așezărilor și cele cu rudele și prietenii, rețelele de reciprocitate și de cooperare, caritatea și sprijinul de la nivel local fuseseră principalele mijloace prin care sătenii reușiseră să supraviețuiască până atunci perioadelor de lipsuri. Privați de aceste resurse sociale din cauza deportărilor făcute fără discernământ, despărțiți În multe cazuri de membrii apropiați ai familiei și neavând
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
prințesă Minnie va intra automat În posesia primului gold card din viața ei! Așteptăm cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră. Cu stimă, Ally Edwards, Director de Marketing Magazin care vinde diverse articole tip second-hand, În special Îmbrăcăminte, În beneficiul unei organizații de caritate. Marcă de cereale integrale. Personaj al unei serii de cărți pentru copii, de Beatrix Potter. A apărut pentru prima oară În The Tale of Peter Rabbit (Povestea iepurașului Peter), În 1902. Cumpărarea sau vînzarea de active (devize, acțiuni, alte titluri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
1918-1919) se pronunță pentru alianța cu germanii. Ovid Densusianu, care tocmai propusese candidatura lui M. la Academie, își retrage propunerea. Este pensionat de la Comisia Monumentelor Istorice, unde fusese numit în 1906; pensia fiind una de mizerie, va face apel la caritatea publică. Îi atacă pe Ovid Densusianu, E. Lovinescu, O. Tăslăuanu în pamfletul Zacherlina în continuare (1918). Este prezent în presa literară cu noi cicluri de rondeluri (strânse postum în volumul Poema rondelurilor. 1916-1920, 1927). Din ce în ce mai bolnav, se stinge, făcând un
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]