KorAP: Find »[drukola/base=carnețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...32 >

783 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

afla la examenul preliminar post-mortem. Ceva mai târziu voi face niște analize toxicologice și voi avea mai multe date. Acoperi ambele jumătăți ale lui Elizabeth Ann Short și întrebă: — Aveți întrebări? Călugărița se îndreptă spre ușă, cu degetele încleștate pe carnețel. — Ne puteți oferi o reconstituire? ceru Millard. — În funcție de analize, da, bineînțeles. Iată ce știu sigur: nu era însărcinată, nu a fost violată, dar a avut contact sexual liber consimțit în ultima săptămână sau cam așa ceva. I s-a administrat ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
M-am așezat pe o canapea jerpelită și m-am uitat în jur. Pereții erau plini din podea până-n tavan cu rafturi ce gemeau de romane ieftine. Mai era canapeaua, un scaun de lemn și nimic altceva. Lee își scoase carnețelul. — De vreme ce sunteți atât de nerăbdător să ne spuneți, dați-i drumul. Short se trânti pe scaun și-și înfipse picioarele în podea, ca un animal care bătucește praful. — Am lucrat două ture încheiate, începând de marți, paisprezece, de la orele două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
de Cleo Short și spălau putina de urgență, cu Betty după ei. Mai mult de-atât nu știu. Căutați niște tipi care n-arată foarte rău în uniformă și sunteți pe calea cea bună. Am început o pagină nouă în carnețel. — Dar o slujbă avea? Cât a stat aici, Betty a avut vreo slujbă? Bătrânul țipă: — Betty ar fi trebuit să lucreze pentru mine! Zicea că-și caută o slujbă în industria filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
care stătea pe gazon și se scobea pe furiș în nas. — Caută indicii, am lămurit-o eu. Femeia pufni: — N-o să le găsească în trompa aia a lui. Cine a omorât-o pe Beth Short, domnule polițist? Mi-am scos carnețelul și stiloul. — De aceea suntem aici, ca să aflăm. Cum vă numiți, vă rog? — Sunt domnișoara Loretta Janeway. Eu am sunat la poliție când am auzit la radio numele lui Beth. — Domnișoară Janeway, în ce perioadă a locuit Elizabeth Short la adresa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Betty a pomenit-o de câteva ori pe Linda Martin. Avea o cameră la fosta locuință a lui Betty, cea de pe De Longpre, colț cu Orange. Și aveți nevoie de dovezi ca să arestați pe cineva. Mi-am scos stiloul și carnețelul. — Ce-mi poți spune despre dușmanii lui Betty? Ai auzit pe cineva amenințând-o? — Problema lui Betty nu erau dușmanii, ci amicii prea numeroși, dacă mă-nțelegi. Vreau să zic nu amicii, ci amanții. — Fată isteață. A amenințat-o vreunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și Harold? Amândoi au fost prietenii lui Betty. Harold v-a sunat fiindcă știa că sunteți în căutare de indicii. Cine-i tipul care țipă la ei? Am ignorat întrebarea. M-am așezat lângă Marjorie Graham și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor, date concrete? Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia tresări. Mi-am dat seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
nouăsprezece ani, dar e deja un artist publicitar bine plătit. Maddy e frumușica mea, dar Martha e un geniu în toată regula. Martha se strâmbă. Își puse farfuria vizavi de mine, luă loc și își pregăti un creion și un carnețel de schițe lângă șervet. Ramona Sprague se așeză lângă ea și o bătu ușurel pe braț. Emmett, care stătea în picioare lângă scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
pas larg înaintea noastră. Asistentele sociale și polițiștii de la tribunal ne făcură loc să intrăm. Millard deschise o ușă pe care scria SALA DE INTEROGATORII. I-am scos cătușele Lornei. Sears intră în cameră, trase scaunele și aranjă scrumierele și carnețelele de notițe de pe masă. Millard ordonă: — Johnny, du-te înapoi la secția University și răspunde la telefoane. Grăsanu’ începu să protesteze, apoi se uită la taică-său. Fritzie îi făcu semn cu capul să execute ordinul și Johnny ieși, afișând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
și cum întoarce situația pe toate fețele. Într-un târziu oftă: — Spuneți-mi Lorna. Dacă mă întorc în Iowa, va trebui să mă obișnuiesc cu numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste carnețel. Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă Millard. Lorna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
suprafața sa complet albă. Iată ce scria acolo: CĂTRE HERALD ȘI ALTE COTIDIENE DIN L.A. IATĂ BUNURILE DALIEI URMEAZĂ O SCRISOARE Un băiat de la laborator își puse o pereche de mănuși de cauciuc, deschise plicul și scoase afară conținutul - un carnețel negru, un card de asigurări sociale plastifiat și un teanc subțire de fotografii. Mi-am mijit ochii, am citit numele de pe card - Elizabeth Ann Short - și mi-am dat seama că dosarul Dalia tocmai primise un nou impuls. Un tip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
auzi un fluierat strident, iar Russ Millard strigă: — La naiba, dați-vă la o parte și lăsați-i să-și facă treaba! Și păstrați liniștea. Ne-am executat. Tehnicienii se aplecară asupra plicului, îl presărară cu praf de amprente, răsfoiră carnețelul cu adrese, examinară fotografiile și anunțară cu voce tare fiecare nouă descoperire, ca niște chirurgi aplecați deasupra mesei de operație: — Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Două amprente parțiale, neclare pe interiorul clapetei, nu mai mult de unul sau două puncte de comparație, insuficiente pentru o identificare clară, totuși poate îndeajuns pentru a le compara cu suspecții potențiali... Nici o amprentă pe cardul de asigurări sociale... — Paginile carnețelului sunt lizibile, dar sunt îmbibate cu benzină. Nici o șansă să prelevăm amprente. Conține nume și numere de telefon, majoritatea bărbați. Nu sunt în ordine alfabetică, câteva pagini sunt smulse... În fotografiile apare Short cu diverși bărbați în uniformă. Fețele bărbaților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ca să-l analizeze. După aceea vor fotografia paginile și ne vor pune la dispoziție o listă cu persoanele pe care va trebui să le interogăm. — Russ, tipul se joacă cu noi, interveni Dick Cavanaugh. Cîteva pagini au fost smulse din carnețel și fac pariu cu tine că numele lui era pe una dintre ele. Millard zâmbi. — Poate că da, poate că nu. Poate că e nebun și vrea să fie prins. Poate că unele persoane din agendă îl cunosc. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul negru a lui Elizabeth Short aveau două lucruri în comun - s-au văzut cu numele publicat în cotidienele din L.A. și ne-au oferit alibiuri care-i eliminau de pe lista suspecților. Prin secție se zvonea că publicitatea i-a eliminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Investigația lui Fritzie prin hoteluri nu i-a adus decât răspunsuri negative, iar faptul că alte femei - confirmate la Moravuri drept prostituate - n-au putut fi localizate l-a opărit rău de tot. Numele lui Madeleine Sprague nu apărea în carnețel și nici nu s-a ivit în discuție cu ocazia interogatoriilor. După investigarea ceor 243 de nume, n-a apărut nicăieri nici o limbistă și nici o pistă spre un local pentru lesbiene, iar eu verificam în fiecare seară avizierele de la secția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ca să văd dacă nu cumva vreuna din celelalte echipe s-a prins de existența sosiei Daliei. Dar nu, nici una nu aflase nimic, așa că am început să mă simt în siguranță în ceea ce privește angaraua mea cu suprimarea dovezilor. În timp ce interogatoriile celor din carnețel țineau prima pagină a ziarelor, restul circului mergea înainte: ponturi, ponturi și iar ponturi care iroseau mii de ore de lucru ale polițiștilor. Telefoanele acuzatoare și plîngerile ranchiunoase i-au determinat pe polițaii locali să-i salte pe diverși nebuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a trecut prin minte că Issler e pește, iar Betty Short era un fel de prostituată liber profesionistă și m-am întrebat dacă nu cumva o fi vreo legătură între ei. Apoi mi-am amintit că la interogatoriu fufele din carnețelul negru au spus că Dalia n-avea pește. L-am întrebat: — Ai cunoscut-o pe Betty Short? — Nu. — Ai auzit de ea? — Nu. De ce-ai mărturisit c-ai omorât-o? — Ea... părea atât de dulce și de drăgălașă și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
spre canapea. Haideți s-o rezolvăm rapid. Zgândărirea vechilor răni este împotriva religiei mele. M-am așezat. Umplutura canapelei și vârful unui arc ieșiră brusc la câțiva centimetri de piciorul meu. Russ luă loc pe un fotoliu și își scoase carnețelul de notițe. Sally se cocoță pe maldărul de valize cu spatele, la perete și ochii la ușă, ca o specialistă a evadărilor unsă cu toate alifiile. Începu cu cea mai des auzită replică introductivă la cazul Short: — Nu știu cine a omorât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar acesta e polițistul John Charles Vogel. I-am întins locotenentului declarația și i-am făcut cu ochiul. — Arestați-l! La prânz, am mâncat pe îndelete o friptură imensă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
iar singura mea consolare era că nu puteam să mă cobor mai jos de-atât, că mai curând mi-aș băga în gură țeava pistolului meu de calibrul 38. Avionul ateriză la 7.35. Am fost primul la debarcare, cu carnețelul și servieta în mână. În aerogară era un centru pentru închirieri de mașini. Am luat un Chevy decapotabil și m-am îndreptat spre metropola Boston, nerăbdător să profit de ora de lumină a zilei care mai rămăsese. Itinerarul includea opriri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ananghie, iar Bucky duru’ venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe etajera de lângă telefon și mi-am golit buzunarele de toate monedele adunate în ultimele patru zile: aproape doi dolari, suficient pentru patruzeci de apeluri. Mai întâi am sunat-o pe funcționara de noapte de la Pacific Coast Bell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt Bucky Bleichert. — Chiar omul cu care doream să vorbesc. Am găsit lista. Ai ceva de scris? Am scos carnețelul din buzunar. — Dă-i drumul. — OK. Am o listă cu doctori cărora li s-a retras dreptul de liberă practică. Harry mi-a spus că în ’47 își aveau cabinetele în centru. Unu: Gerald Constanzo, Breakwater, numărul 1841 bis, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short. Așadar, vă rog să aveți încredere în memoria mea. Mi-am scos stiloul și carnețelul de notițe. — Dă-i drumul, Willis. — În anul 1947, pe lângă activitatea mea de bază, aveam și o mică afacere lucrativă: comercializarea unor produse farmaceutice. Le vindeam în special prin baruri și mai ales soldaților care descoperiseră plăcerea drogurilor peste hotare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
rău. Tata și Maddy sunt niște oameni îngrozitori. Eu însămi am riscat foarte mult încercând să-i rănesc. — Te referi la faptul că ai expediat lucrurile lui Betty? De data asta ochii Marthei aruncară săgeți. — Da. Am rupt pagina din carnețel pe care era scris numărul nostru, dar m-am gândit că mai sunt și alte numere care să-i conducă pe polițiști la tata și la Maddy. N-am avut curajul să trimit numărul nostru. Ar fi trebuit. Eu... Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

cu măruntaie. — Ce crezi? Întrebă Watson, Înfundându-și mâinile adânc În buzunare și Încercând să se Încălzească. Logan ridică din umeri, privind cum apa dădea pe dinafară din cupa unui excavator de jucărie. — Casa a fost percheziționată? Watson Își scoase carnețelul. — Am fost sunați la unșpe și cinci. Mama era isterică. Centrul a trimis aici o patrulă de la secția de aici, din Torry. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să pieptene locul temeinic. Nu se ascunde În dulapul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]