808 matches
-
cunoaștere și acțiune relativ simple. În schimb, ea devine chiar nocivă pentru situațiile de complexitate. Or, cunoașterea din secolul al XX-lea, de la un capăt la altul al spectrului disciplinelor, pune în evidență dominanța complexității, făcând tot mai inactual discursul cartezian al metodei 643. Faptul cel mai semnificativ este manifestarea complexității în interiorul "fortăreței simplității", care este fizica fundamentală 644. În aceste condiții, logica terțului exclus este contraproductivă. Ea acționează ca o logică de excludere, acolo unde este nevoie de coexistență și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a antinomicului întâmpină gândirea contemporană. Cum bine observă un comentator, Blaga venea în direcția unui curent de gândire ce cuprindea toate domeniile și în care "investigația căuta un nivel de profunzime și de complexitate pentru care logica aristotelică și rațiunea carteziană Blaga consideră că și transcendentalismul kantian deveniseră insuficiente, improprii chiar. Noua problematică științifică, artistică, larg filosofică, avea nevoie de structurile gândirii antinomice"722. Din acest punct de vedere, filosoful din Lancrăm este considerat "unul dintre principalii defrișători ai căilor spirituale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noțiunile de bază pot fi oarecum dedublate; ele pot fi mărginite de noțiuni complementare. De acum orice intuiție va purcede dintr-o alegere; va exista deci un soi de ambiguitate esențială la baza descrierii științifice, iar caracterul imediat al evidenței carteziene va fi tulburat"773. Știința nouă se hrănește din idei care nu mai sunt evidente imediat și nu mai pot fi intuite în mod primitiv. Ea pune în fața epistemologiei carteziene un ideal de complexitate 774. Sub simplitate, ea urmărește complexitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
esențială la baza descrierii științifice, iar caracterul imediat al evidenței carteziene va fi tulburat"773. Știința nouă se hrănește din idei care nu mai sunt evidente imediat și nu mai pot fi intuite în mod primitiv. Ea pune în fața epistemologiei carteziene un ideal de complexitate 774. Sub simplitate, ea urmărește complexitatea, sub claritate, ambiguitatea, sub identitate, variația, opoziția, mișcarea dialectică. Filosofia acestui nou spirit științific este caracterizată de Gaston Bachelard drept "filosofia lui nu". Însă, ea nu înseamnă "o atitudine de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îl numește "marea paradigmă a Occidentului"833. Prin ce se caracterizează "marea paradigmă a Occidentului"? După Morin 834, aceasta a fost formulată de către Descartes și impusă prin dezvoltarea istoriei europene după secolul al XVII-lea. Ea stă sub semnul disocierii carteziene dintre subiect și obiect și al metamorfozelor acesteia, traversând întregul univers: suflet corp, spirit materie, calitate cantitate, finalitate cauzalitate, sentiment rațiune, libertate determinism, existență esență etc. Relația logică pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
celor cinci milioane de români din Principatele Unite. Evident, sugerează preopinenții, că greutatea de pe un talerul cu 80 de milioane este strivitoare comparativ aceea de pe talerul cu doar 5 milioane! În materie de drept însă, replică Eminescu, răsturnând conceptul raționalist cartezian al dreptului și al "diplomației" rusești, cu precădere, trebuie înlocuită balanța/cumpăna cu cântarul, singurul îndrituit să nu introducă abuzul dreptului forței în locul forței dreptului. Și asta fiindcă nu întâmplător cei vechi au imaginat-o pe Themis legată la ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Cantacuzino, căci se lasă ispitit de meseria lui de avocat, pactizând, din acest punct de vedere, cu profitorii din rândurile "aliatului"-ocupant! Subliniez, de aceea, o diferență esențială dintre geniul politic eminescian și strălucitoarea inteligență maioresciană, care, în raționalismul ei cartezian, a decis în favoarea pragmatismului imediat, chit că filosofia lui de viață coincidea cu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian, cinism pe care tocmai îl dezvăluia geniul lui Dostoievski concepând, în acei ani, romanul Frații Karamazov. Altfel spus, calea adevărului, urmată de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asupra sistemului imunitar și, prin urmare, asupra sănătății noastre fizice. Din nefericire, nu toată lumea știe aceasta. Occidentalii tind să se preocupe de aspectul fizic, palpabil al vieții, neglijând adesea semnificația gândirii. În mod caracteristic, știința occidentală se bazează pe dihotomia carteziană dintre corp și minte. Această dihotomie este atât de adânc Înrădăcinată, Încât cei mai mulți occidentali o consideră de la sine Înțeleasă. Se presupune adesea În societatea occidentală că starea psihică a pacientului nu contează; că mintea este subiectivă, iresponsabilă și reprezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
al rațiunii, nota Vladimir Streinu - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania" . În demersul critic Șerban Cioculescu pune la contribuție latura erudită a personalității sale, simțul estetic și filologic, raționalismul de tip cartezian. Totdeauna ferme - scrie Constantin Ciopraga - judecățile de valoare au la el un suport obiectiv, ridicându-se deasupra tranzitoriului prin surprinderea a ceea ce este realmente fundamental. Mai puțin sau rareori înclinat spre metafora critică, suspectată poate de "literatură", Șerban Cioculescu se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Lucian Raicu - stratul prim al personalității criticului comentat; cel deal doilea strat, mai adânc, al criticii streiniene îl reprezintă "obsesia demnității profesionale". Opunânduse confuziei de valori proprie anilor "-", Vladimir Streinu a imprimat acțiunii lui critice "o anume linie hotărât raționalistă, carteziană în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cineva pădurea, unitatea cunoașterii, sau măcar un pîlc rotund. Nu îi lăsăm. Avem și noi faliții noștri. Avem tăria conștienței falsității propriilor prezumții. Era să scriu conștiință, dar nu e cazul. Asta a făcut din noi modernitatea și spiritul său cartezian. Filosoful Ștefan Afloroaie spunea că, la limită, el nici nu are nevoie de discipline și cred că avea dreptate. Gîndirea trebuie să fie liberă, eliberată de canoane și de citatele unor defuncți din epoci mai mult sau mai puțin victoriene
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cunoașterii. Wu-wei, un fel de acțiune prin non-acțiune. Numele lucrurilor le determină natura. Numele determină întreaga realitate. Fiecare își caută calea (dao), de la care încearcă să nu se abată. Gîndirea lor e una procesuală, cultivînd armonia. Nu există model cauzal, cartezian, dualist. Totul curge și se schimbă firesc, legic, de la sine. Realitatea e un continuum ce evoluează ciclic. Timpul deschide nu închide. China ne oferă astăzi un model inedit în istorie, dar unul care pare să funcționeze. Se va vorbi, cred
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pe care existențialismul o identifică sub termenii inautenticului. Dar a numi ceea ce este propriu umanului, calitatea specifică de a fi om, s-a dovedit o chestiune dificilă până la imposibilitate. A căzut întregul eșafodaj explicativ ce a funcționat din perspectiva inspirației carteziene și în nici un caz găsirea în om a umanului ca esență neutră, obiectivă și peste tot la fel prezentă nu mai putea însemna o soluție explicativă. În acest orizont ne găsim astăzi și suntem siliți să ne aplecăm iarăși și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
călătoria pentru dimineața următoare, în vreme ce slujitorul, cu orgoliul satisfăcut, se oferă să-i frece stăpânului harnașamentul cu usturoi, ca mijloc defensiv împotriva duhurilor necurate. După cum se poate observa, prozatorul român încearcă să ofere o explicație rațională elementului aparent supranatural, îndepărtarea carteziană a misterului generându-i lectorului aceeași senzație de frustrare ca și justificările lui Ann Radcliffe, plasate la capătul unei tulburătoare aventuri gotice. Din păcate, restul operei lui Gane nu se ridică la nivelul celor două nuvele prezentate de mine. * * * Probabil
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acesteia, În mod preponderent. Când și cum s-a ajuns la conceptualizarea metodei de instruire? Desigur, incomparabil mai târziu decât o arată existența ei În cursul unei Îndelungate practici a instrucției. Și anume, ideea de metodă a venit dinspre paradigma carteziană, dinspre știință; dinspre Înțelesurile atribuite acesteia de René Descartes (1569-l650) În al său Discurs asupra metodei, utilizată pentru „o bună conducere a rațiunii și căutare a adevărului În științe”. Dar, Începând din secolul al XVIII-lea, ideea de metodă vine
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
interesantă (devenită experiment imaginar pentru neurologi), a "creierului din vas", adică a unei ființări exclusiv raționale, eliberate de orice constrîngere trupească și, concomitent, instinctuală. "Ființa superioară" din individ își înghite, prin urmare, simbolic, "extensia" materială ("ființa inferioară", corpul), anihilînd-o. Mitul cartezian a avut, să recunoaștem, un impact extraordinar asupra cîtorva sisteme filozofice, perpetuîndu-se, în diverse formule ideologice, pînă în actualitate. Efortul lui Damasio de a-l deconstrui, fie și cu argumente științifice, nu reprezintă o întreprindere ușoară. Punctul forte al neurobiologului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
disoluție. Caracterul și întreaga lui ființă își schimbaseră formele de expresie și mijloacele de inteligibilitate. Antonio Damasio are, de aceea, convingerea că nu numai emoția și rațiunea, corporalitatea și identitatea, trupul și sufletul reflectă unități perfecte, ci, revenind la mitul cartezian, însuși organismul uman și mintea care îl coordonează se află într-o stare de organicitate insepara bilă. Mintea se construiește, postnatal, în integralitatea ei, pe rețeaua infinită a stimulilor furnizați empiric de către organism. Cele două formează un tot profund, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
am liniștit/ Borfaș, vagabond, băiat rău/ Dar cum sînt eu sînt al tău/ Cît am fost eu de nebun/ Tu m-ai făcut băiat bun/ Eram vai de steaua mea". Uneori, regăsim și un subtil demers filosofic, în sensul sentințelor carteziene: "Cum a fost a fost/ Ce va fi va fi/ Cum va fi vom ști/ Sau poate nu vom ști"; Cu ce m-am ales în viață/ Ce-am băut și ce-am mîncat/ Și cu ce am strîns în
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
miile cu putință: "propriile-i tribulații biografice, o, cît de multilaterale! o, cît de bolșeviurîtoare!"; "Mic laborator diabolectic"; "fiecare îndeletnicindu-se cu gîndemele, praxele și Carmencitele sale"; "prefațatorul, personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl interpelează pe Senatorul
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc să fie așa: după ce ani de zile s-a cufundat în studiul mitologiei grecești și în cercetarea filozofiei carteziene, nu se poate să nu fi împrumutat ceva din armătura discursivă a acestui gen de texte. Și chiar acesta e cazul autorului nostru. Iar bizareria manierei sale nu se oprește la sintaxă, ci o regăsim în topică și în preferințele
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
a clasicismului psihologic și nici să atenteze la integritatea bunurilor sale. Unicul ei deziderat este să navigheze mai departe în explorarea spațiilor lăuntrice, încă necunoscute, întru spiritualizarea și dezmărginirea ființei umane. Iată pentru ce, iubitorii împătimiți ai psihologiei de tip cartezian, dacă nu doresc să slujească o «știință western», cum o denumea R. Frager, trebuie să manifeste, dacă nu mai multă deschidere, măcar mai multă toleranță față de psihologia transpersonală“. Contradicție sau nu? În mod firesc, una dintre întrebările pe care le-
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
mai mare măsură instanței video, ce nu încetează a-și spori autoritatea? Ea se bucură de primatul imaginii, care e mai acaparantă decît cuvîntul, ducînd la diminuarea capacității de abstractizare, la o capotare a intelectului în concret, conform unui dicton cartezian adaptat: non vidi, ergo non est. Reducția reacției raționale duce nu numai la sărăcirea vieții interioare, dar și la pasivitate civică, la o nătîngă sumisiune față de trompele de breaking news, care se substituie cunoașterii. Caracterele sînt expuse corupției prin versatilitate
Un telesceptic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4372_a_5697]
-
o comparație cu pictura lor, mult mai bine cunoscută. De-a lungul unei cariere care a durat doar 10 ani, Seurat pictorul și Seurat desenatorul au fost două personalități artistice aproape distincte. Pe de o parte, inventatorul pointilism-ului, spiritul cartezian, artistul preocupat de "stricta aplicare a teoriilor științifice" în descompunerea luminii în elementele ei constitutive, pictorul ce scaldă suprafețe de mari dimensiuni într-o lumină de soare artificial... Pe de alta, desenatorul romantic, moștenitor al tradiției lui Rembrandt și Goya
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
Bach... Cred că la Enescu o astfel de retorică nu poate face decât rău. Din fericire este în scădere. Cei mai tineri și valoroși interpreți o refuză. D.P.: ...fiindcă, dincolo de aparențe, Enescu era un spirit abstract, avea o gândire abstractă, carteziană... A.S.: ...ei, aici este totul! în aceasta constă bogăția lui, care duce la o situație destul de dificilă în a-i pune exact diagnosticul. Și, probabil că de acest ,zid" se lovesc mulți dintre aceia care-l refuză pe Enescu, deși
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
la grădiniță etc. I love New York! Oricum, Spiderman face inutilă intervenția pompierilor, ceea ce este regretabil cu atîtea filme pe această temă. Învățămintele se transmit și la final ca o boală de piele, nemailăsînd loc pentru nici o îndoială, fie ea și carteziană, iar impresia pe care ți-o lasă lecția de morală este cea a hamburgherului al cărui singur ingredient natural este propria ta salivă cînd muști din el. Partea proastă este amestecul de psihologie cu cartoon network, care dăunează grav sănătății
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]