811 matches
-
este modalitate de a ajunge la certitudine, precum în Geneză cuvântul "a zis" reprezintă modalitatea divină de a crea lumea. Logos-ul creștin este înlocuit în cazul de față cu dubito-ul. Autoreflexivitatea dubito-ului a fost considerată ca fiind centrul filosofiei carteziene. Dubito ergo cogito este momentul în care dubito-ul își transferă atributele cogito-ului. Prin îndoială Descartes ajunge la certitudine. El găsește tăria pe care își poate sprijini întreaga creație. Primul pas a fost în autoidentificarea dubito-ului ca fiind cert. Cu toate că rolul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este momentul în care dubito-ul își transferă atributele cogito-ului. Prin îndoială Descartes ajunge la certitudine. El găsește tăria pe care își poate sprijini întreaga creație. Primul pas a fost în autoidentificarea dubito-ului ca fiind cert. Cu toate că rolul îndoielii în filosofia carteziană este foarte important el a fost în istoria filosofiei exacerbat. Nu doar îndoiala reprezintă firmamentul cartezian, ci ego-ul prin manifestările sale între care este inclus dubito-ul. Propoziția: "Eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)119 reprezintă punctul din care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
găsește tăria pe care își poate sprijini întreaga creație. Primul pas a fost în autoidentificarea dubito-ului ca fiind cert. Cu toate că rolul îndoielii în filosofia carteziană este foarte important el a fost în istoria filosofiei exacerbat. Nu doar îndoiala reprezintă firmamentul cartezian, ci ego-ul prin manifestările sale între care este inclus dubito-ul. Propoziția: "Eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)119 reprezintă punctul din care începe reconstrucția carteziană. Aceasta de fiecare dată când "e rostită sau concepută cu gândul, este în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
important el a fost în istoria filosofiei exacerbat. Nu doar îndoiala reprezintă firmamentul cartezian, ci ego-ul prin manifestările sale între care este inclus dubito-ul. Propoziția: "Eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)119 reprezintă punctul din care începe reconstrucția carteziană. Aceasta de fiecare dată când "e rostită sau concepută cu gândul, este în chip necesar adevărată"120. Ea este dincolo de îndoială. "Firmamentul" cartezian este dat de existența mea, de propriul meu ego. Identificarea Ego-ului cu punctul de sprijin al universului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dubito-ul. Propoziția: "Eu sunt, eu exist" (Ego sum, ego existo)119 reprezintă punctul din care începe reconstrucția carteziană. Aceasta de fiecare dată când "e rostită sau concepută cu gândul, este în chip necesar adevărată"120. Ea este dincolo de îndoială. "Firmamentul" cartezian este dat de existența mea, de propriul meu ego. Identificarea Ego-ului cu punctul de sprijin al universului transformă omul din creație finală în creație inițială. Omul devine centru a universului punct de sprijin pentru restul creației. Chiar dacă ego-ul este sprijinul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este singurul care își dezvoltă teoria din punct de vedere pragmatic. Descartes dorește o cunoaștere "clară și distinctă" a realității astfel încât să poată urmări adevărul în simplitatea sa, efect pozitiv din punct de vedere practic al cunoașterii. Dar dacă pragmatismul cartezian poate fi urmărit doar în mod implicit, deoarece acesta urmărea doar o cunoaștere mai bună, în cazul științelor practice el este explicit. Lucrările lui Galilei urmăresc partea pragmatică a științei și la fel și cele ale lui Newton. Dincolo de aceste
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diferite în funcție de viziunea asupra materiei. Clasificarea asupra științelor pe care a realizat-o Bacon în De Dignitate et Augmentis scientiorum 3 a reprezentat o formă de orientare a dezvoltării științelor. S-a făcut trecerea de la o știință unică, în viziunea carteziană a unei mathesis universalis, spre diversitatea științei. Acestea s-au dezvoltat în spiritul unei diversități a adevărului, astfel încât au prezentat viziuni diferite asupra realității în funcție de propria paradigmă. Deci o altă caracteristică a perioadei moderne este că se face trecerea de la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ca proces la cea a științei ca obiect, rezultată a procesului, dar în contextul în care această diferențiere proces obiect nu este radicală. Ea va fi accentuată abia odată cu modernitatea când se va face diferența clară între cele două. Termenul cartezian de mathesis, în sensul de știință ca obiect, este cel care va integra noul sens. Atunci când privim știința ca rezultat al cunoașterii, obiectivând sensul acesteia, atitudinea față de integritatea în ansamblu a cunoașterii. Știința își pierde statutul de cunoaștere unică și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ale epoci. În cadrul celebrei Societăți Regale s-a încercat punerea în practică a metodologiei dezvoltate de filosoful englez. Științele naturii și în special direcția empiristă dezvoltată de școala engleză s-au dezvoltat sub impactul acestei metodologii. 3.4.2. Metoda carteziană și rolul matematicii în cadrul științelor Metoda dezvoltată de Descartes este opusă în anumite privințe de cea baconiană pentru că filosoful englez căuta relațiile directe cu natura fără intermedieri teoretice exterioare, pe când în cazul metodologiei carteziene, chiar dacă a dezvoltat o cenzură a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
acestei metodologii. 3.4.2. Metoda carteziană și rolul matematicii în cadrul științelor Metoda dezvoltată de Descartes este opusă în anumite privințe de cea baconiană pentru că filosoful englez căuta relațiile directe cu natura fără intermedieri teoretice exterioare, pe când în cazul metodologiei carteziene, chiar dacă a dezvoltat o cenzură a cunoștințelor celorlalți, cunoașterea nu se dezvoltă prin relație cu natura ci prin rațiune. Metodologia carteziană este în esența sa de natură deductivă și se construiește într-o lume a raționalității pure. Putem urmări în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de cea baconiană pentru că filosoful englez căuta relațiile directe cu natura fără intermedieri teoretice exterioare, pe când în cazul metodologiei carteziene, chiar dacă a dezvoltat o cenzură a cunoștințelor celorlalți, cunoașterea nu se dezvoltă prin relație cu natura ci prin rațiune. Metodologia carteziană este în esența sa de natură deductivă și se construiește într-o lume a raționalității pure. Putem urmări în cazul lui Descartes două etape metodice. În primul rând o etapă a cenzurii dezvoltată deja, în care se încercă atingerea unei
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unei perfecțiuni a simplității și o etapă de construcție în care se caută acele adevăruri certe ce pot fi incluse în noua lume. În cazul construcției sunt dezvoltate reguli după care selecția dintre adevăr și fals poate fi realizată. Cenzura carteziană realizată în mai multe etape nu neagă cunoștințele anterioare ci mai degrabă încearcă să dezvolte o imagine în care adevărul și falsul să fie diferențiate în mod clar. Dar într-o analiză a certitudinii cunoștințelor realizată atât în Meditationes de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trei: intuiția, deducția și inducția. Intuiția poate fi privită ca cel mai controversat dintre instrumente pentru că ea este o formă de "cunoaștere de-a gata". Aici putem vorbi despre o formă de apriorism în sens kantian, dar argumentele și construcția carteziană nu este mulțumitoare. "Înțeleg prin intuiție nu acea impresie nesigură pe care o dau simțurile, nici judecata înșelătoare pe care o alcătuiește, nu întotdeauna în chip fericit, imaginația, ci aflarea de către inteligența pură și adâncită în sine, a unui concept
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de a cugeta la lucruri atât de simple"88. Acest tip de instrument aduce cunoștințe care îndeplinesc două dintre regulile fundamentale dezvoltate de Descartes: cunoștințele sunt simple, clare și precise. În acest context putem vorbi despre o formă de apriorism cartezian. Cunoștințele acestea simple sunt un dat și prin autoanaliză putem ajunge la ele. Ele nu sunt construite pe baza simțurilor sau ale unei rațiuni de ordin deductiv. Care sunt aceste noțiuni intuite? În primul rând intuițiile existențiale simple: eu sunt
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de noutate. În cazul deducției viziunea lui Descartes este apropiată de sensul său clasic: "deducția - prin care înțelegem orice operație de a conclude, în mod necesar, din cunoștințe sigure date anterior"89. Deducția reprezintă instrumentul cel mai important al metodei carteziene căci pe baza lui de dezvoltă întregul "lanț al cunoașterii". Prin intermediul ei cunoștințele se dezvoltă una din alta într-o construcție de ordin matematic, de la simplu spre complex. Dacă în cazul intuiției cunoașterea era directă fără intermediar, și implicit nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
obținându-se un rezultat final complex. Aceste instrumente lucrau într-un context metodic dezvoltat de către regulile enunțate de Descartes. Sinteza acestora este realizată în Discourse prin enunțarea a patru legi fundamentale din punct de vedere metodic. Ele reprezintă firmamentul metodei carteziene, iar dorința autorului era de a se menține pe drumul indicat de acestea, afirmând: "nu cumva să mă abat de la ele"92. Prima dintre el se referă ideea certitudinii cunoașterii: "Prima era să nu admit vreodată ceva ca adevărat, decât
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o imaginea asupra lumii care va domina timp de trei secole imaginarul științific încearcă într-un număr de trei reguli să indice drumul ce trebuie parcurs pentru a cunoaște realitatea. Regulile dezvoltate de Newton sunt o combinație esențializată între regulile carteziene și ideile metodice ale empirismului englez. Astfel prima dintre reguli ne amintește de regula simplității enunțată de Descartes: "Nu trebuie să admitem mai multe cauze pentru lucrurile naturale, decât atâtea câte sunt și adevărate și suficiente pentru explicarea aparențelor lor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a putea fi privită ca formă a certitudinii. În acest context se realizează reconstrucția lumii din perspectiva omului, acesta devenind un demiurg cu puteri nesfârșite. Lucrarea care realizează această primă încercare de reconstrucție este Meditationes de Prima Philosphia (1641). Meditațiile carteziene urmăresc reconstrucția universului din perspectiva omului. Pentru aceasta Descartes alege un model influent în epocă, cel al Genezei. Meditationes de prima philsophia reprezintă primele șapte zile ale Genezei universului prin intermediul cogito-ului. Pas cu pas acțiunea cogito-ului o reia pe cea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu una gnoseologică. Omul devine creatorul lumii prin propriul său "Cogito", Meditațiile devin astfel "Geneza" pentru gnoseologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o gnoseogonie totodată. Lumea născută în urma meditațiilor este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
În meditații se împletesc perfect cele două universuri: cel gnoseologic și cel ontologic fiind de multe ori imposibilă separarea lor. Tot ce se află în cogito există, spune Descartes pe parcursul meditațiilor. Realitatea este lumea ego-ului, o lume a certitudinii. Lumea carteziană este subiectivă pentru ca adevărul la care ajungem în realitate să poată fi considerat obiectiv. Subiectivarea unei lumi duce la schimbarea raporturilor și ceea ce era subiectiv pentru o lume obiectivă devine obiectiv într-o lume a ego-ului. Lumea născută astfel este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
deci este un cogitat. Putem considera ideile ca fiind reale sau că, realitatea pe care o au ideile este obiectivă? În mod normal ideea prezintă o realitate formală, iar obiectul corespondent o realitate obiectivă. Această separație ar fi specifică dualismul cartezian. Între res extensa și res cogitans nu există în mod normal legătură. Totuși putem identifica realitatea din spatele ideii? Argumentele pe care le aduce Descartes sunt de influență aristotelică. La început este subliniată relația dintre formă și realitatea obiectivă. Forma este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realitatea se află în lumea ideilor și în cazul lui Descartes forma nu reprezintă o realitate obiectivă în sine. Ideea poate fi doar o realitate formală, obiectivitatea manifestându-se în lumea sensibilă. Realitatea obiectivă de la nivelul substanței este atribuită filosofiei carteziene lui res extensa. Concluzionând considerăm forma ca manifestare a lumii ideilor, iar realitatea corespunde lumii sensibile. Cum putem transfera obiectivitatea la nivelul ideii, astfel încât lumea ideilor să capete realitate obiectivă? Prin acest transfer cogitatele ar deveni obiective și implicit lumea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să nu mă înșel niciodată; de asemenea, nu încape îndoiala că a vroit întotdeauna aceea ce este cel mai bine pentru mine: atunci, prin urmare, e mai bine ca eu să mă înșel decât să nu mă înșel?"172 Lumea carteziană devine cea mai bună lume posibilă, de aceea el nu își pune întrebarea de ce există eroare, ci cum este posibilă aceasta. "Cum este posibilă eroarea?", aceasta este întrebarea la care dorește să răspundă Descartes. Cum este posibil să existe "noaptea
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
într-o privință să se afle în mine. Eroarea neaparținându-mi, se elimină soluția teologică: eroarea îi aparține omului în urma căderii. Ea nu aparține nici omului, nici lui Dumnezeu, ci unor facultăți specifice omului. Apariția erorii și adevărului în universul cartezian este descrisă aproape astronomic, ele fiind date de raportul care există între intelect (Soare) și voință (Lună). După cum am văzut când intelectul lucrează singur, fără a fi depășit de voință, suntem sub lumina adevărului. Chiar când voința este privită în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
duce la menținerea noastră în sfera adevărului. Apare aici o problemă: de unde știm ce putem cunoaște și că ceea ce dorim a cunoaște nu depășește posibilitățile noastre? Putem cunoaște toate lucrurile ce vor fi găsite ca făcând parte din universul cogito-ului cartezian. Nimic din ce depășește acest univers nu intră în sfera adevărului. Până la urmă acest univers este vast, cuprinzând lucrurile sensibile, dar și pe cele inteligibile. În acest univers lucrurile introduse de cogito, adică de percepția "clară și distinctă" a realității
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]