690 matches
-
apoi cu mare grijă, că zice că celula e pentru periculoși. Și după câteva luni, văzând că nu sunt așa tulburat, am cerut și am fost trecut pe cameră mare. N-am rezistat acolo. Tot timpul e zgomot, miros, țigare. Casetofonul, televizorul merge nonstop, fără oprire. Nu te poți relaxa. Nu știi cum să dormi, trebuie mereu să ai grijă de lucrurile tale. Am zis nu, mulțumesc, mai bine periculos. tunsul Înainte la Gherla mă tundea mama, făceam cerere ca, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
proprie - și atunci m-am dezlănțuit, să spun așa. Am dat de ură, din mânie. Am luat cam o sută de milioane în ’97, în total a fost estimată captura (eu cred că doar cincizeci de milioane - ei pun un casetofon la preț de shop). Trebuia să discutăm, nu puteam unele lucruri să le împarțim în cinci câți eram. Dar n-am mai apucat. A venit poliția peste noi în casă. Dacă apucam, nu mai luau nimic în concluzie și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de baseball. L-am așteptat, a plecat, a început să înjure de mama focului. El a crezut că am plecat. Am ieșit și eu, am făcut treaba și am plecat. Ce-i prin mașină? De toate, începând de la cuțite, brichete, casetofoane, bani, țigări. Prețioase erau țigările, înainte de ’89 nu se găseau decât la bișniță: Camel, Pall Mall, Dunhill - dacă găseai era eveniment, erau numai la shop. Într-o zi mă plimbam pe la bunica prin Batiștei și am văzut într-o dubiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în oraș, și până la unșpe-douășpe noaptea să-i și cheltui - ce mai făceam după aia, nu mai aveam motivație să mai fac rost de bani. Era să mă înfieze niște țigani, prin Giurgiu. M-am dus să le vând niște casetofoane și ei făceau covrigi și m-au chemat să muncesc la ei. Îmi plăteau, aveam unde să dorm, să mănânc, țigări. Am stat o vreme la covrigărie. Dormeam pe jos pe pături, bani nu prea te întâlneai cu ei, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu prea te întâlneai cu ei, doar un pachet de țigări. Nu mi-a convenit salarizarea și mediul. Am stat o săptămână, dar nu era de mine, era o bătaie de joc. I-am spart mașina țiganilor, i-am luat casetofonul, ce-am găsit pe acolo, bicicleta din curte, și am venit în București cu bicicleta. Era noaptea, apoi nu m-am mai dus pe acolo. Eram copil. Cu furate, am trecut cu bine de un incident, când am stat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e tineretul. Se mai bat la baluri, la discoteci, ce mi-a căzut, n-am iertat nimic. Nu eram căsătorit, frații mei erau. Casa îmi rămăsese mie, dar îmi plăcea la aventură, la discoteci, la din astea, unde era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne strângeam și noi, dansam, mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fugă, dar n-am fugit. Asta a fost greșeala. L-au văzut și-au intrat peste el. Au forțat, au împins ușa și-au intrat peste el. Și l-au bătut și, dup-aia, au luat ce-au găsit acolo. Casetofonul era mai de valoare, dar nici ăla. Li s-au băgat pe gât tot soiul de electrocasnice. Dacă ei le furaseră, unde sunt acum, s-au găsit la ei? Nu. Unde sunt? Asta e povești pentru copii. Au fost puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bucuriile simple. Am făcut o pauză de o jumătate de ceas pe care mi-am petrecut-o în cadă. E duminica dinainte de săptămâna Crăciunului. Mi-am umplut camera cu crengi de brad și fundițe roșii. Mi-am repus în funcțiune casetofonul cu muzica pe care am iubit-o în diferite etape în secolul XX, care, iată, se încheie. Cred că a fost una din cele mai plăcute scalde de apartament. Apa avea miresme de esențe naturale, m-am uns cu balsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
multe povești, abia așteaptă să-l asculte cineva. A lucrat și pe la ziare, are relații... tu nu prea ai. — Ba am, uite că am, bombănea domn’ Tolea, meșterind la casetele alea noi și holbându-se la ochiul roșu de pe ecranul casetofonului. Apoi timpul se încâlcise, doctorul se evaporase, cândva, muzica agoniza, tot mai puține lămpi și pendula bătuse, iar și iar, cine să audă. ...Vezi că noi avem treabă, dom’ Bazil. Noaptea asta... șoptește dom’ Tolea la urechea lui Vasile, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe prostu’ de Vasile încremenit în rama ușii. Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Să-l privească, plictisit, pe nătărăul de Vasile. Nu putea, nu se putea roti, paralizase. De frică, de frică să fi înlemnit, poate. Nu mai era aprins decât becul mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic, micuț, de la casetofon. În toată casa, doar ochiul roșu al casetofonului. Ușile scârțâiau. Noaptea șuiera lung, între mlaștini și peșteri. Geamătul și șuierele mici, întrerupte n-ar fi trebuit să-l sperie,doar mai exista lumina aceea mică, de la casetofon. Tolea s-ar fi putut roti, nu era nici o primejdie, n-ar fi avut de ce să-i fie frică de Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oprise, se simțea. Tolea stătea întors cu spatele, să nu-l vadă, dar a simțit când musafirul avusese o ultimă ezitare și se oprise. Nu mai scârțâiau nici ușile, totul se oprise. Ușile iarăși scârțâiau, rămăsese aprinsă lampa mică de la casetofon, pașii solemni ai străinului se apropiau din nou. Da, umbra ajunsese din nou în spatele său, lipită de spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
răcit? întrebă nervoasă o femei. Parcă tușește? — Nu tușește, spuse o altă voce. Hagar aruncă o privire peste umăr. Un bărbat solid, din spate, care se chinuise să țină pasul cu ceilalți, cu fața roșie și gâfâind, ținea acum un casetofon în mână, îndreptându-l spre urangutan. Avea pe față o expresie hotărâtă. — E un truc de-al tău? îl întrebă el pe Hagar. Nu, răspunse acesta. Bărbatul arătă spre urangutan. — Asta e olandeză, zise el. Sumatra a fost colonie olandeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tine, spuse Gerard, imitând vocea soțului ei. — Gerard, începu ea. O voce de femeie: — Oh, Richard, a trecut atât de mult ... Tăcere. Sunetul unui sărut. Gail încremeni, uitându-se la Gerard. Papagalul continuă, abia mișcându-și ciocul. Era ca un casetofon. Vocea de femeie: — Suntem singuri? Da, spuse soțul ei. Copilul se întoarce abia la trei. — Și ... ăă ... — Gail este la o conferință în Geneva. — Oh, deci avem toată ziua la dispoziție. Oh, Dumnezeule! Alte săruturi. Două sunete de pași. Traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
am treabă, zice, tu ce faci dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat. Când m-am întors, peste vreo trei ore, măi, fato, am ascultat caseta, că Vichi plecase, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă eu nu merg?, păi, mă duc la facultate, prin oraș, mi s-a părut suspectă graba ei, neliniștea, nesiguranța, se vedea că minte, era ciudată, i-am zis că plec, dar am deschis casetofonul, fără să mă vadă, un casetofon care era așezat în spatele canapeli din sufragerie, jos, l-am lăsat să înregistreze și... am plecat. Când m-am întors, peste vreo trei ore, măi, fato, am ascultat caseta, că Vichi plecase, nu mai era acasă. Ce faci tu, Ioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repetă a mia oară Octavă, fata e tot cu spatele, merge târâindu-și picioarele frumoase, lungi, sandalele ușoare nu o ajută deloc, astăzi n-o vede plângând, umerii nu-i tresar deloc, astăzi nu plânge Anita lui... Deschide din nou casetofonul mașinii, se aude muzică, Heitor Villa-Lobos, Bachianas Brasileiras nr. 5, ce voce are femeia asta de cântă, Doamne, ce jale!, își spune Maestrul, e ca și cum ar plânge Anita, alunecând pe vârfurile copacilor, iar și iar cumplita asta de melodie dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
camera mea confortabilî și tixitî de cârți, cârora Ema, femeie cu o inteligențî practicî, aproape masculinî nu le prea dâdea importanțî, pregâtisem deci, ca de fiecare datî micile trucuri ale veșnicului ăndrâgostit: o muzicî bunî pusî ăn surdinî la un casetofon, și douî pahare ăn care apa mineralî și feliile de lâmăie așteptau sî ne râcoreascî stetea. Trecuse mai mult de o orî și Ema nu apâruse. Eram nervos și panicat, mî găndeam la tot felul de grozâvii, cu atăt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lipit pe ușa camerei mele: două trupuri de fete bronzate, mușchi exersați, zâmbete albe, fără carii. Imagine you’re in Spain. After a delicious breakfast served in your hotel room you’re deciding how to spend the morning. Am stins casetofonul și m-am Întins În pat, n-aveam stare. Am luat din biblioteca Dana cartea preferată a lui, Odiseea, recitase din ea În casa de la Cărbunești, ce să mai fie și asta? Cartea s-a deschis chiar la citatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrei acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi... E drept, dura atât și pentru că din geamantanele celor de dinaintea mea ieșeau căciuli de blană, În plină vară, pături, casetofoane, pachete de cafea și țigări Kent. Numai și numai Kent par să fumeze oamenii cu ceva stare din țara aceea, mi-e greu să vă explic de ce... Geamantane burdușite, oameni transpirați, polițiști crunți, cu figuri de bătăuși, Înjurături cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne giugiulim în nisip, cu strigăte de încurajare venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să le facă pe amândouă. Ceea ce e probabil parțial adevărat. Dar nouă nu ne intra nicicum în cap treaba asta. Și foloseam ora aia de tehnologie la ce ne tăia capul: băieții se uitau la reviste porno, puneau la un casetofon amărât Led Zeppelin sau Pink Floyd înregistrați la Europa Liberă, iar noi, fetele, le ceream să ne ajute. Adică, sub o acoperire perfect valabilă, aceea de a contribui cu modestele noastre mijloace la bunăstarea boborului, induceam apropierea fizică dorită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Americii ofensează sau sperie? Că eu, european, și, pe deasupra, intelectual de modă veche, mă trezesc, aici, deseori, în dificultate? Bineînțeles, îmi place tot ce ține de confort. Nu mă mai pot imagina fără telefon, fără mașină de scris, fără un casetofon bun la care să ascult muzică de câte ori am chef. Sunt o mulțime de "nimicuri" moderne, datorate progresului material, de care nu m-aș lipsi decât forțat de împrejurări. Idealismul meu e unul "domesticit", corupt de facilitățile tehnice. Chiar dacă n-am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Neguțătorul din Veneția e plasat în Los Angeles și împrejurimi. — Foarte interesant, Veronica sau Enid sau Serendipity, repeta întruna Fielding. Acum, te-am ruga să-ți dai jos hainele de pe tine. — Pe muzică? — Sigur, spunea el și se ducea la casetofon. — De fapt, nu prea sunt îmbrăcată pentru așa ceva. — Hai, Maureen sau Euphoria sau Accidia. Doar ești actriță, nu-i așa? Și, dezvăluindu-și mai întîi dinții, fetele treceau prin proba de foc. Am urmărit totul prin perdeaua strălucitoare a jenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]