765 matches
-
decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care n-ar fi putut niciodată mărturisi accidentul fără a deveni ridicol. Dar mirare! Jack smulge mâinile damei în rochie de seară, declară că el însuși e cast și nu înțelege să sucombe în fața unei femei. A da lovituri, acesta e "idealul" vieții lui. Se presupunea că femeia ședea în pivniță cu Jack multe ore din noapte, în așteptarea veștilor de la soț (piesa nu avea decât un decor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În fundul sălii spectacolului se auzea un zgomot, lumea întorcea capetele, și unii strigau: "Liniște!", însă un reflector descoperea locul. Acolo, soțul, în frac, înconjurat de câțiva bandiți mascați, arăta cu mâna spre scenă, unde Jack, în fine biruit de grațiile caste ale femeii, capitula într-o îmbrățișare. "Trădare!" strigau G. Călinescu bandiții din fundul sălii, iar soția țipa de pe scenă la soțul ei: "Canalie!" Cortina cădea și urma ultimul act, al judecății. Acum, din fundul sălii, iluminați de reflector, soseau din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
după ce-mi voi scrie memoriile. . - Asta nu te împiedică să iubești. . - Ba da! Idealul înseamnă renunțare. Un călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călugăr n-ar gustaemoțiile ascetismului dacă n-ar măsura imensitatea pierderilor. Chilia lui nu-i atrăgătoare decât fiindcă e amară. Un om cast, fără revolte ale cărnii, e un eunuc, iar eu nu sunt un astfel de infirm. . - Ești oare cast? . - Da, până acum n-am cunoscut femeia. În ziua când amcunoscut o ispită puternică, am intrat într-o biserică și acolo m-am jurat să renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul meu nu mi-amînchipuit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
renunț la dragoste. . - Ce ciudat! Când am plecat în oraș cu soțul meu nu mi-amînchipuit că o să am o noapte așa de originală. Nici nu știi ce aproape ești de mine! . - Dai și tu lovituri? . - Nu asta; și eu sunt castă, din cauză că n-accept pe soțulmeu înainte de a-și îndeplini promisiunea. . - Vrei să mă distrezi. În fine, vorbește, ce promisiune? . - I-am cerut să devină un veritabil bărbat, un om capabilde a fi scutul unei femei. Dacă nu erai tu astă-seară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă are vreunul vehicule la dispoziție. Plutonul bandiților negri, cu Jack la mijloc, străbătu sala, se urcă pe scenă, și procesul începu, figuranții fiind așezați după tipic, cu spatele spre public. . - Jack, recunoști că ai călcat jurământul de a fi cast? - Recunosc, femeia m-a învins. G. Călinescu . - Ai ceva de spus în apărarea ta? . - Nimic. E adevărat că nu mi-am pierdut castitatea fizică,am pierdut-o însă pe cea morală. Dacă aș trăi, nimic nu m-ar putea despărți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are dreptul să doarmă tainică și liniștită în cugetul câtorva nobili visători. A o lua cu brutalitate din casta ei locuință și a o da pe mâna oficialilor este tot atâta ca și cum ai tîrî o vergină în saturnalele curtizanilor. Altă consecință este: de a reprezinta poporul român ca un popor revoluționar, neliniștit, care se uită necontenit peste hotarele vecinilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
un solvent universal. O prinse stângaci de talie pe fată, cum văzuse-n filme, și încercă să-i deschidă gura cu buzele și cu limba, dar fata rezistă, și sărutarea lor fu una tipică pentru deceniul cinci, romantică și aproape castă, așa cum fie-care-și imaginează că s-au sărutat mama și tatăl lui, înainte ca el să vină pe lume. Chiar așa fusese: o sărutare de Hollywood, cu o pasiune mimată și fără strop de erotism. Până și lumina de pe fața Mariei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui J. Wallace, H. Wallace, Oxford University Press, Oxford. Sen A., 1985, Commodities and Capabilities, North-Holland, Amsterdam. Sen A., 1992, Inequality Reexamined, Clarendon Press, Oxford, New York. Settembri P., 2005, "Transparency and the EU Legislator: "Let He Who Is Without Sin Cast The First Stone"", Journal of Common Market Studies, 3, pp. 637-54. Shaw J., 1997, "Citizenship of the Union: Towards Post-National Membership?", Harvard Jean Monnet Working Paper, 6, 61, pp. 78-95. Shaw J., 1999, "Constitutionalism in the European Union", Journal of
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
întîia Ștefan esprimă simțămintele amorului ce-l simte actualminte pentru Mira, nu a celui trecut, cum e-n poezia Statua unui înger - Amorul lui e arabic - E un arab fierbinte, c-un amor de foc față cu statua albă și castă a unui înger de marmură. Scena comparativă cu oglinda. El își pare sieși un demon căzut, vânăt, negru, pe care un înger ce n-a văzut decât pe D[umne]zeu nu-l poate iubi neciodată. Scena cu oglinda. Iese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zeului Shiva și vasele grecești aduse de la Corint. Tu te uiți la vasul acela grecesc și domnul Doctor Îți arată pe fundul lui o zvastică și spune că semnul ăsta Îi ferea de moarte prin otrăvire pe vechii greci și caști gura și iar Îți povestește despre colegul lui de cameră, Lucian Blaga, când au fost studenți la Viena, pe strada Mariahilfenstrasse, și nu știi tu ce mare poet și om a fost Blaga, dar o să apară În revista Contemporanul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o bună dimineață oamenii ar începe să-și poată citi gândurile unul altuia, toți ar umplea pădurile și văgăunile neumblate, pitindu-se fiecare în câte o ascunzătoare nebănuită. Societatea s-ar desființa și rasa omenească ar pieri în curând. Femeile caste, din lipsă de temperament, au mai puțin dezvoltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l trimite în conștiința lor feminitatea lor redusă. Se poate spune că literatura, care aproape în întregime nu-i decât zugrăvirea afacerilor amoroase, nu este
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tocmai contrariul de ceea ce cer de la alții. Realist în observație și idealist în aspirații - este fizionomia sufletelor bine organizate. Nu clădi pe nisip, nu clădi pe ipoteza sentimentelor altora pentru tine, bune sau rele. Nu ofensa nici pe cea mai castă femeie purtîndu-te cu dânsa ca și cum nu ar prezenta nici o primejdie pentru cinstea ta. Prietenia amoroasă - amorul ipocrit cu sine însuși. Nimene nu va putea descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu-i înșele iluziile. Tinerii caști își iubesc mai mult mamele decât ceilalți. Bunătatea e un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ori frumusețea. A ierta prostia ori urâțenia și a condamna răutatea este explicabil, dar nu filozofic. Nu există decât o singură
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Doar mașinile mai GRELE Și femeile UȘOARE! Unui tip “cerebral” Soția lui e ca o zână, E viul lui potir cu rouă Pe stradă-o mângâie cu-o mână, Acasă-o bate cu-amândouă! La volan Visând la o jună castă, Dar privind spre o cadână, Înghiontit și de nevastă Am intrat într-o bătrână! Oftalmologică Aveai ochi ca de scânteie, Ochi căprui, lucind ca aștrii, Mi-ai făcut ochi dulci, femeie, Iar bărbatul tău...albaștri! Unui aviator Pe-acest tip
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
meu Întâmpinase probleme Încercând s-o convingă pe mama să urmeze planul. „La douăzeci și doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care coincisese cu al doilea război mondial, fusese o relație castă. Mama era mândră de felul În care reușise să aprindă și să Înăbușe simultan vâlvătaia din inima tatălui meu, perpelindu-l apoi la foc mic pe durata cataclismului global. Acest lucru nu fusese Însă deloc complicat, având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paharul de cristal vinul ușor, în care se simțea aroma de scorțișoară. Repetiția era posibilă: Gina era din nou fetița alintată pe care o știam, cu ochi galbeni și ten lucios, cu buze pe care nu citeai decât o veselie castă. Am stat de vorbă până s-a întunecat, eu înfășurîndu-mi părul ei pe deget, ea povestind și râzând, jucîndu-se cu degetele de la rnîna mea stângă. Era ca și cum toate prezențele mele în camera aceea, încă din toamnă și până acum, s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi caști și ștrengari în același timp, cu o personalitate a lor proprie, și lor ar fi voit Felix să le comunice printr-un limbaj mut dragostea lui. Altă dată, părul căzut în bucle creștea în visele tânărului și-l inunda. Să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Felix pe un obraz, iar acesta îi sărută mâna și o lipi de obrazul lui. De acum încolo, cei doi se întîlneau adesea noaptea, când într-o odaie, când într-alta, și așa, pe intuneric, se pierdeau în reverii caste. Felix s-ar fi simțit dezonorat să facă un gest îndoielnic, oricât de neînsemnat, și când, prin acea tiranie a subconștientului, o imagine senzuală năvălea în mintea lui și se ținea, chinuit încerca s-o alunge, se simțea mizerabil, josnic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în odaie, închise ușa și întoarse cheia de două ori. De aci încolo, Felix reprimă cu religiozitate orice instinct impur (nu fără oarecare ciudă, uneori, și porniri de gelozie față de Pascalopol) și se mulțumi cu strângerea de mâini și sărutarea castă, alunecată spre ureche. Totuși și așa fură surprinși o dată în chip neplăcut. Otilia cosea un nasture la haina lui Felix, și acesta nu se putuse elibera de ispita de a o săruta, când Stănică intră dezinvolt pe ușă. - Faceți, faceți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi dezmințit mai târziu iluziile, era îndatorat să-i cultive imaginea, în gol, ca o simplă posibilitate a existenței. Trebuia să facă neapărat acest exercițiu de statornicie și devotament, spre a-și controla și exercita puterea sufletească. Trebuia să rămână cast până când fapta cea mare a existenței lui se va împlini. Ajuns acasă, Felix urcă tiptil scările de din dos, blestemând treptele care scârțâiau, și se dezbrăcă numaidecât. În pat își aduse aminte din nou de Georgeta, fiindcă venea din alt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și-o făcea îl bucura lăuntric. Lua deci drept hotărâre ceea ce nu era decât slăbiciune? Și apoi, nu cumva nu mai iubea îndeajuns pe Otilia? Căută să se analizeze sincer și crezu că descoperă această dualitate. Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare soție, Georgeta îi era trebuitoare fiziologicește. Îl tulbura, o dorea, dar nu se temea că ar putea să se îndragostească de-a binelea de ea. Se duse deci la Georgeta, care-l primi cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gât congestionat, ceva de speriat! Mult n-o duce așa. - Crezi? întrebă Stănică mai mult interesat decât speriatsau scandalizat de cinismul fetei. - Dumneata, domnule Felix, zise domnișoara de la pian,îmi faci impresia că nu te simți bine cu noi. Ești cast, nu suferi tovărășia femeilor? - Ba da, ba da! spuse automat Felix. - Ce vorbiți, sări Stănică, vărul meu să nu sufere femeile?! Phii! E un cuceritor de marcă. Dacă v-aș spune eu ce are el la activul lui, v-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcu să deteste numaidecât gândul ne-mărturisit dinainte. "Sunt un păcătos, își zise, auzi la ce mă gîndesc! N-am decât o scuză, că n-am avut parte de ceea ce meritam." 1Tînărul lefter (fr. - n. red.). Stănică lăsă mâna jos, cast, și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu mai aruncați și voi rugina? Tot moară, tot moșie, tot fabrică de zahăr. Numai avere și avere. Mai sunt pe lume și alte bunuri, morale, mă-nțelegi. Lumea evoluează, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]