732 matches
-
pantofii de popice. — Vezi să nu-ți strici perechea aia absurdă de pantofi pe care ai cumpărat-o din banii câștigați prin truda mea. — Cum? Ce vrei să spui, scumpule? Ignatius își scoase creionul din ureche și deschise ușa. Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Părul castaniu al mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți de Santa, Ignatius? — S-ar părea că a fost agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Santa strigă: — Ian privește, Irene, pun pariu cu tine că Debbie o să aib-un copilaș! Un ce? făcu doamna Reilly, rătăcită și izbucni într-un plâns isteric care nu se potoli decât atunci când domnul Robichaux, speriat, îi luă capul cu păr castaniu și i-l puse, cu grijă, pe umărul său. Dragă cititorule, Natura a creat uneori câte un nebun; dar filfizonii sunt întotdeauna creația omului. Addison În timp ce pe străzile pavate cu piatră ale Cartierului Francez mi-am uzat tălpile cizmelor până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Levy văzu bătrânul Plymouth hodorogit care încerca să ancoreze lângă trotuar, zgâriindu-și capacele roților de marginea lui, înainte de a reuși în sfârșit să se oprească. Pe scaunul din spate văzu silueta uriașă a țicnitului. O femeie cu păr castaniu se dădu jos din scaunul șoferului și-i spuse: — Hai, băiete, coboară din mașină. — Nu înainte de a-ți clarifica relația cu pisălogul bătrân, răspunse silueta. Credeam că am scăpat de fascistul ăla degenerat. Se vede că n-am avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oameni ieșiseră pe treptele din fața casei. Ce zi avea să fie și asta! Cu toți oamenii aceia nestăpâniți, domnul Levy risca să fie implicat într-un scandal public. Arsurile de stomac se răspândiseră cuprinzându-i tot pieptul. Femeia cu păr castaniu căzuse în genunchi și întreba cerul: — Cu ce-am greșit, Doamne? Spune-mi! Fii bun cu mine! — Ai îngenuncheat pe mormântul lui Rex! strigă Ignatius. Și acum spune-mi ce învârți tu cu McCarthistul acela desfrânat. Aparțineți probabil unei celule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de ostilitate. Domnul Levy îl dădu ușor la o parte și ieși în hol, unde mama cu păr castaniu aștepta ca un ușier. — Mulțumesc, domnule Reilly, spuse domnul Levy. Trebuia să iasă cât mai repede din casa miniaturală și claustrofobică a acelor inimi sfărâmate. Dacă mai am nevoie de dumneata, te sun. — Fii sigur c-o să ai nevoie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mata Hari cu mine, poate mă las convins... Mi-ar plăcea cu o femeie În uniformă! Watson mârâi și Își scoase din teacă bastonul. Ușa de la toaleta bărbaților fu izbită brusc de perete. O femeie masivă cu un păr bogat, castaniu Închis, dădu buzna În Încăpere, cu mâinile În șolduri și flăcări În priviri. Ce naiba se Întâmplă aici? Întrebă ea, uitându-se Încruntată la Logan și Watson. Jumătate din redacția mea de știri stă afară udă de pișat pe pantaloni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
său copil a fost purtat În pântece Într-un anotimp lânced și a venit pe lume Într-o zi de primăvară, În nouăzeci și șase. La cinci ani, pentru ea Amory era deja un Însoțitor agreabil. Un băiețel cu părul castaniu și ochi mari, frumoși, care, pe măsură ce creștea, Îi stăteau tot mai bine, cu o minte ageră, imaginativă, și o Înclinație spre hainele extravagante. Între patru și zece ani a făcut țara, Împreună cu maică-sa, de la Coronado, unde Beatrice s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cui? — Lui Monsignor Darcy, Amory. Dorește să te vadă. El a fost la Harrow și după aceea la Yale - a devenit catolic. Vreau să vorbească puțin cu tine... simt că te poate ajuta foarte mult... (I-a mângâiat ușor părul castaniu.) Dragul meu Amory, dragă Amory... — Dragă Beatrice... Așa se face că, la Începutul lui septembrie, Amory, Înzestrat cu „șase seturi de lenjerie de corp de vară, șase seturi de lenjerie de iarnă, un tricou sau T-shirt, un jerseu, un palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îl descoperise pe Amory. Așa cum o actriță, chiar și În cea mai puternică manifestare a propriului său magnetism conștient, percepe o imagine bine conturată a spectatorilor din primul rând, și Isabelle reușise să-și cântărească oponentul. Mai Întâi, avea părul castaniu și, după dezamăgirea pe care o simțea, știa că se așteptase să fie brunet și la fel de zvelt ca băieții din reclamele pentru jartiere. În rest, o ușoară Îmbujorare, un profil armonios, romantic, efectul produs de un costum pe corp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Circulație, de unde primi dosarul ei de conducătoare auto, apoi se deplasă în Beverly Hills, unde îi ținu casa sub supraveghere. După două ore de așteptare Claire plecă de acasă. Fotografia ei era profeția împlinită a frumuseții. Era zveltă, cu păr castaniu și doar câteva fire argintii, având un chip de o frumusețe naturală de excepție, dar puternic. Îi urmări Cadillacul până la Villa Frascati. Femeia se întâlni să ia prânzul cu Reynolds Loftis - tipul acela de bărbat doldora de demnitate, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Martorii oculari n-au nici o valoare. Trebuie să fie vii ca să depună mărturie. Înțeles? Detectivul Upshaw se întoarse, cu un pahar cu apă în mână. Mal văzu un tânăr de talie mijlocie, cu trăsături regulate, ochi căprui, păr tuns scurt, castaniu, și câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap și scuipă tot ce știi, Vincent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
echipei de investigație a marelui juriu. Interesul neobișnuit al lui Dudley pentru detaliile privind asasinarea lui José Diaz și activitatea CASL. — Doamnă, e vorba de un accent irlandez? Un bărbat imens, de vreo treizeci de ani, cu fața roșie, păr castaniu și ochi căprui? Delores făcu o serie de gesturi: duse mâinile la piept și apoi la față, ca și cum ar fi jucat într-un vechi film de groază și s-ar fi apărat de vampiri. — Piei, Satană! Simte puterea Bisericii Pătrimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eunucii chinezi. Tumultul oceanului începu să se audă și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea de marginea scrisorii lui Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul tot nu i se liniști. Împreunându-și mâinile și îngenunchind pentru rugăciune, murmură: „O, Doamne, Tu știi care dintre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșiruiau supușii, urmând să primească și ei botezul împreună cu stăpânii lor. La stânga și la dreapta altarului se aflau unchiul și verii lui Velasco care fuseseră aleși drept nași de botez și câte un rând de călugări îmbrăcați în haine monahale castanii și cu brâie legate în jurul mijlocului. Întrucât și mirenilor obișnuiți li se îngăduise să ia parte la slujbă, lumea ocupase toate locurile, înghesuindu-se până aproape de intrare, dar cei mai mulți dintre cei de față erau rude de-ale lui Velasco sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia. Eterna capitală era învăluită în ceață, Tibrul cotea somnoros la vale; în depărtare se zărea colina Pincio îmbrăcată într-o pădure de un verde lin, case castanii se înghesuiau unele în altele și nenumărate turle de biserici străpungeau cerul. Velasco își opri calul și făcându-și datoria, le arătă Colosseumul și Forumul Roman, dar în ziua aceea japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
calul și făcându-și datoria, le arătă Colosseumul și Forumul Roman, dar în ziua aceea japonezii nici măcar nu mai dădură din cap a încuviințare. Acela este Vaticanul unde locuiește Sfinția Sa, Papa. O cupolă albă și rotundă se ițea dintre casele castanii, iar în piața rotundă oamenii mișunau încoace și încolo ca niște furnici. Japonezii tăceau posomorâți de parcă erau la priveghi. Curând intrară în Roma. Cum înaintau pe caldarâmul ud de ploaie, mai întâi se luară după ei niște copii. În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca acelea. Samuraiul rupse foile și iconițele și le aruncă în cenușa din vatră. Sfatul Bătrânilor putea să-l bănuiască până și pentru acele fleacuri și să le folosească drept dovadă. Foile și iconițele se răsuciră pe margini, se făcură castanii și în scurt timp dispărură înghițite de flăcări. Nopțile din vale erau adânci. Cine nu le cunoștea, nu înțelegea nici întunericul și nici tăcerea acelui întuneric. Liniștea nu era lipsa oricărui sunet. Liniștea era foșnetul frunzelor în crângul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. în urma războiului din 1877-1878, studențimea trăia bine în societatea tuturor femeilor pe care invazia rusă le înțolise. Îmi amintesc de o oarecare tinerețe castanie care se întorsese în Capitală după o lungă peregrinație prin Rusia și prin Bulgaria și care acum era plină de poli imperiali. Generația mea studioasă - dacă nu este plină de ingratitudine - ar trebui să-și aducă aminte de această femeie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cuibărit diavolul. Crowhurst scrie un eseu lirico-filosofic cu titlul Dislocatul. Într-o dimineață, povestește, vede pe punte o pasăre care deodată, pe neașteptate, și în mod inexplicabil, și-a schimbat zborul spre est, spre moarte: „Pasărea aceea sunt eu. Era castanie, cu două pete albicioase pe vârful aripilor. Sunt oare o creatură mai slabă decât o pasăre călătoare înfricoșată să zboare singură și să descopere ce se întinde dincolo de apele perfide, despre care cei vechi vorbesc ca de ceva tabu? Pasărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care le vedea în zonă; observarea păsărilor îl liniștea și-l relaxa așa cum nu mai reușea nimic altceva din viața sa înregimentată. Cormorani, berze negre, egrete indiene de baltă, egrete de vite, potârnichi micuțe, granguri, păsări drongo, spărgători-de-nuci cu burta castanie, barbete și păsări-căutătoare-de-miere, peruși și păsări-care-sug-lapte-de-capră, păsări-care-prind-muște și pupeze. Lista continua, dar visul lui, ceea ce-și dorea mai mult decât orice, era acela de a putea trece în jurnalul său de observare a păsărilor porumbelul verde; da, banalul porumbel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu se grăbea, laborantul își cunoștea bine treaba; examina părul, sprâncenele, obrajii, urechile, maxilarele și gura, folosind mai multe substanțe chimice și nu dădu greș. Prizonierul își schimbă înfățișarea sub ochii celor prezenți. Culoarea deschisă a părului se transformă în castaniu închis, fața i se subție și păli, iar ochii își pierdură culoarea albastră ca de oțel și deveniră căprui, exprimând teamă. STRIGĂ BRUSC O FEMEIE DIN PUBLIC. MARIN ARUNCĂ O PRIVIRE ÎNTREBĂTOARE ÎN DIRECȚIA UNUIA DIN SUBORDONAȚII LUI, CARE MÂZGĂLEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
într-un șold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pindă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate. Nu semănau totuși defel, Sia cu părul mai castaniu, strâns într-un conci mare la ceafă, cu fața lată, cu obraji grași, plini de o pastă fără culoare, căci dacă recreațiile le avusese în plin aer, apoi restul timpului stase închisă prin locuințe insalubre, până când să ajungă în casa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși niciodată nu-și aducea aminte, își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]