618 matches
-
o operă rămasă unică în Europa până în ziua de azi. Pentru această realizare și pentru imensa sa capacitate de muncă, prin care s-a distins în toate domeniile pe care le-a abordat, a ajuns să fie numit Apostolul Limbii Catalane. A murit la Palma, pe 8 ianuarie 1932. Basmele mallorquine ale lui Antoni M. Alcover „Rondalles” sunt narațiuni populare care îmbină elemente fantastice cu date reale și legende. Situațiile și personajele care apar în ele se situează de obicei într-
Antoni Maria Alcover i Sureda () [Corola-website/Science/325512_a_326841]
-
numele de Nicodim (Emanoil Petruț), Damian, negustor la Liov (George Motoi), Simion, comis al II-lea (Iurie Darie), vistiernicul Cristea (Florin Piersic) și tânărul Ionuț (Sebastian Papaiani). Comisul are în grijă Herghelia domnească de la Timiș, unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa, comisul Manole judecă o iscoadă care fusese prinsă în timp ce întreba de herghelie și de calul Catalan. Prinsul afirmă este Iosif de la Nimirceni și că aduce un mesaj de la Liov. Negustorul Damian îi aducea tatălui său la cunoștință că boierii Mihu și Agapie, fugari în Polonia, l-au tocmit pe vestitul lotru Grigore Gogolea (Colea Răutu) pentru
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
din subordine orașelor-stat dispuse să plătească. În perioada regatelor musulmane din Peninsula Iberică, cavalerii creștini precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani, cât și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani, cât și celor creștini. Almogavarii au luptat la început pentru Catalonia și Aragon, dar Compania Catalană a Orientului fondată de Roger de Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
(limba catalană:"Convergència i Unió",limba spaniolă:"Convergencia y Unión", CiU) este o alianță politică de centru dreapta în Catalonia, Spania. CiU este din punct de vedere tehnic o federație de două partide, cel mai mare Convergența Democratică a Cataluniei (CDC) și
Convergență și Uniune () [Corola-website/Science/327959_a_329288]
-
este din punct de vedere tehnic o federație de două partide, cel mai mare Convergența Democratică a Cataluniei (CDC) și celălalt, Uniunea Democratică a Cataluniei (UDC). în prezent CiU este condus de Artur Mas, care este în prezent Președintele Guvernului Catalan. <nowiki>*</nowiki> În 1977, suma dintre CDC (5) și UDC (1)
Convergență și Uniune () [Corola-website/Science/327959_a_329288]
-
este un cuvânt provenit din limba catalană care desemnează un turn uman aparținând tradiției catalane care este catalogat de UNESCO pe 16 noiembrie 2010 drept bun al patrimoniului mondial imaterial. Obiceiul de a înălța turnuri umane s-a născut în regiunea Campo de Tarragona în secolul XVIII
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
nu au căzut niciodată a fost de 92,81% în 1996 și 96.30% în 2005. Incidența accidentelor-Tabele comparative Nomenclatura în cazul turnurilor umane este foarte diversă și poate părea greoaie mai ales în cazul celor ce nu cunosc limba catalană. În alcătuirea unui castell intră următoarele părți: Tipurile de castele primesc nume în funcție de numărul nivelurilor și de numărul persoanelor care formează un etaj. Primul număr din denumirea indică numărul de persoane care formează un nivel iar al doilea număr indică
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
mare sau mai mic de reușită. Muzica care se cântă în timpul ridicării turnurilor umane se interpretează la chirimie și la țambal. Piesa care se cântă în acest timp se numește "Toc de Castells". Acest cântăreți se numesc "grallers" de la cuvântul catalan "gralla" care înseamnă chirimia. Vestimentația castellerilor este una tradițională: cămașă colorată cu emblema cetei, pantalon alb, brâu și batistă. Prima dată când membrii cetei au purtat uniforme specifice a fost la Expoziția Internațională din Barcelona din 1929 și acest obicei
Castell () [Corola-website/Science/327376_a_328705]
-
Punt, La Vanguardia și El Periódico de Catalunya. Cântecul cu care au participat la acest disc a fost "Puede Ser" aparținând celui de-al doilea album al lor, respectiv "A contracorriente" dar cu diferența că melodia era interpretată în limba catalană, față de versiunea originală cântată în spaniolă. Noua variantă tradusă purta numele "Pot ser". Apoi acest cântec va fi introdus într-o copilație numită "Arriba el telón". În anul 2007, Dani Martin împreună cu reprezentantul trupei ECDL, Carlos Vázquez au deschis o
El Canto del Loco () [Corola-website/Science/327393_a_328722]
-
A fost tradus în latină de italianul John din Pavia în 1154 și de William de St. Cloud în 1296. De asemenea, a fost tradus și în ebraică de către Jacob Ibn Tibbon în 1301. Traducerile în alte limbi, precum portugheză, catalană, castiliană etc., dovedesc o largă circulație a operei în epocă. Numeroși savanți musulmani au fost influențați de Al Zarqali: Ibn al-Kammad, Al-Bitruji, Abu Hasan al-Murrakushi, Ibn al-Banna. Nicolaus Copernicus îl citează în lucrarea "De Revolutionibus", iar Abraham Zacut are în
Al-Zarqali () [Corola-website/Science/330871_a_332200]
-
(n. 29 decembrie 1876, El Vendrell, Tarragona - d. 22 octombrie 1973, San Juan, Porto Rico), numele la naștere în catalană Pau Carles Salvador Casals i Defilló, a fost un renumit violoncelist și dirijor catalan. A făcut numeroase înregistrări ca solist și dirijor, fiind memorabile între altele cele din 1936-1939 ale suitelor pentru violoncel de Johann Sebastian Bach. Pau Casals s-a născut la 29 decembrie 1876 la El Vendrell, în regiunea Tarragona, în actualul
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Tarragona, în actualul district Baix Penedès din Catalonia, în casa nr.2 de pe strada Santa Ana. Tatăl său era organistul, pianistul și dirijorul de cor Carles Casals i Ribes (1852-1908), iar mama sa era Pilar Defilló, născută într-o familie catalană din Mayagüez, Puerto Rico, unde părinții ei emigraseră în căutare de muncă. Din fragedă copilărie, la 4-6 ani Casals a învățat de la tatăl său să cânte la mai multe instrumente - pian, orgă, flaut, vioară, de asemenea canto și noțiuni de compoziție
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
prim violonist adjunct. În 1920 împreună cu încă un număr de muzicieni cunoscuți a înființat așa numita "École Normale de Musique" din Paris. La 13 octombrie în acelaș an el a apărut în primul concert al Orchestrei Casals la Palatul Muzicii Catalane, iar în 1922 și-a făcut debutul de dirijor la New York. În 1926 Casals a întemeiat „Asociația Muncitorească de Concerte” cu obiectivul de a permite și famililor de muncitori să cunoască și să guste muzica clasică. În anul 1927 a
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
un concert la Montjuïc în cinstea evenimentului. În 1933 a refuzat o invitație de a apare la Berlin cu Filarmonica locală, în semn de protest față de regimul național socialist și politica de represiune crescândă a acestuia. Mare iubitor al castelelor catalane, în 1932 a prezidat la Tarragona un prim concurs dedicat acestora. La 18 iulie 1936, în timpul unei repetiții, a aflat despre revolta militară condusă de Francisco Franco. Când trupele acestuia au ocupat Barcelona, Casals s-a refugiat în Franța. La
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
oferi servicii, însă nu grațiază pe nimeni: aceasta e datoria unui suveran". Crocco s-a răzgândit când guvernul bourbonic exilat părea că trimite în sfârșit ajutoare. În 22 octombrie 1861, din ordinul generalului bourbonic Tommaso Clary, a fost trimis generalul catalan Josè Borjes, veteran al războaielor carliste. Borjes află de victoriile lui Crocco și se întâlnește cu el în pădurea din Lagopesole. Generalul, nereușind să animeze revoltele în Calabria, spera să găsească un ajutor valabil pentru a câștica pe teritoriul lucan
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
sau răniți. Terminând resursele necesare luptelor, Crocco a ordinat oamenilor săi să se retragă spre pădurile din Monticchio. A decis să rupă legăturile cu Borjes deoarece nu era sigur de victorie și nu mai credea în promisiunile guvernului bourbonic. Generalul catalan, zăpăcit de schimbarea lui Crocco, s-a dus la Roma pentru a raporta regelui în speranța că va obține noi voluntari pentru a continua aventura. Pe drum Borjes a fost capturat de către soldații majorului Enrico Franchini și a fost împușcat
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 și Angelino Dulcert, 1339). Este menționat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Orașul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Asturiei. În a doua zi de consfătuiri, președintele juriului va publica premiile. Premiile sunt decernate la Teatrul Campoamor. Fiecare premiu este în valoare de 50.000 de euro. În plus, fiecărui premiat i se înmânează o sculptură, concepută de artistul catalan Joan Miró. În anul 2005, Fundația "Prințesa Asturiei" a aniversat 25 de ani. Cu această ocazie, i s-a oferit arhitectului brazilian, Oscar Niemeyer, unul dintre câștigătorii premiului, proiectul pentru centrul cultural în Avilés, Asturia. Construcția proiectului a început în
Premiul Prințesa Asturiei () [Corola-website/Science/335010_a_336339]
-
i Casamajó (n. 29 decembrie 1962, Amer) este un jurnalist și politician catalan, actual președinte ales al Generalității din Catalonia. La 10 ianuarie 2016 a fost ales președinte a Generalității de către Parlamentul Cataloniei în urmă acordului realizat cu o zi înainte între Junts pel Sí (Împreună pentru Da) și CUP, unde s-a
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
post universitară de gestiune al jurnalismului electronic și se evidențiază în uzul rețelelor sociale. În decadă anilor 1990, a demarat proiecte de comunicare prin Internet pentru Delegația Guvernului din Girona. Între 1999 și 2002, a fost primul director al Agenției Catalane de Știri, care s-a născut cu obiectivul de a da mijloacelor locale și regionale catalane un serviciu multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației "Catalonia Today", un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
a fost primul director al Agenției Catalane de Știri, care s-a născut cu obiectivul de a da mijloacelor locale și regionale catalane un serviciu multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației "Catalonia Today", un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia a contribuit. Este autorul cărții "Câtă... què?" (La Campană, 1994), în care analizează cum a fost tratat naționalismul catalan de către presa internațională, de la complotul de la Prats de Molló până la Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației "Catalonia Today", un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia a contribuit. Este autorul cărții "Câtă... què?" (La Campană, 1994), în care analizează cum a fost tratat naționalismul catalan de către presa internațională, de la complotul de la Prats de Molló până la Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992. În această lucrare investighează ecoul internațional pe care l-a avut catalanismul în presa internațională, în special în Statele Unite ale Americii și în Europa în timpul
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
revistă „Presència”. Mai mult, a publicat diverse eseuri despre comunicare și noi tehnologii și a colaborat cu mass-media. Este membru al Colegiului Jurnaliștilor din Catalonia din partea zonei Girona. Activist al Strigării pentru Solidaritate în Apărarea Limbii, Culturii și a Națiunii Catalane, Puigdemont a aparținut Tineretului Naționalist Catalan, contribuind la deschiderea sucursalei din județele gironine, împreună cu Pere Casals. A luat parte la organizarea de acte de suport pentru independentiștii reținuți în operațiunea Garzón în 1992. Militant al Convergentei Democratice Catalane din 1983
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]