635 matches
-
n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că veți fi agresat de un psihopat după ce priviți știrile? Sindromul lumii rele Atentate, răpiri de copii, pedofilie, accidente aviatice sau de circulație, erori medicale sau cataclisme: jurnalele de seară oferă o imagine condensată a tot ceea ce se poate întâmpla catastrofic în lume. Omniprezența scenelor de violență determină anumite persoane să își reprezinte lumea ca fiind un loc periculos. Acestea încep să aibă convingerea că pericolul le pândește, că vor fi victimele unei agresiuni și că nu e recomandat să iasă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a luat bani pe sub mână în afacerea piețelor imobiliare din Île-de-France?”, „Primarul Y a beneficiat de sprijin politic pentru construirea unei vile în zona protejată?”: exemple de titluri formulate la forma interogativă prezente în presă. Cel mai adesea rezultatul este catastrofic pentru cel interesat. Opinia publică rămâne cu certitudinea că deputatul X e corupt sau că primarul a încălcat legea. Însă de ce avem tendința să derivăm spre afirmație atunci când este vorba de fapt despre o întrebare? Un efect psihologic numit tendință
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
monetary reward tasks”, The Journal of Neuroscience, vol. 24, nr. 17, pp. 4105-4112. 27. De ce oamenii politici își petrec timpul criticându-și adversarul? Memorarea argumentelor negative „Opoziția n-a mai propus nimic concret de cinci ani”; „Programul de guvernare este catastrofic”; „Adversarul meu nu are de propus nici o măsură concretă pentru a redresa puterea de cumpărare a concetățenilor noștri” etc. campaniile electorale (și ansamblul vieții politice) sunt împănate cu acest tip de atacuri și critici. Totuși ne-am putea aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
trebuie menționat faptul că bine cunoscutul principiu grician al cooperării cu maximele cantității, calității, manierei și pertinenței informației a fost sistematic transgresat; principiul calității (al informației veridice, verificate prin încrucișarea surselor) a fost înlocuit de zvonuri, atacuri la persoană, știri catastrofice și paralogisme blamate de retorica antică și modernă, (argumente ad hominem, petitio principii, argumente ad populum ca în presa naționalist-extremistă). Principiul pertinenței este adesea sabotat mai ales în interviuri (ignoratio elenchi ignorarea întrebării în dialogurile electorale, ca și în dezbateri
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
topos“ literar. Acțiunea primului volum se petrece cu trei ani înaintea celui deAl Doilea Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată diegetică amplă (din 1937 până în anii ’50), surprin zând un timp catastrofic, al colectivizării forțate. Complexitatea romanului rezidă și în structurile narative ce îmbină elemente tradiționaliste și moderniste. Astfel, narațiunea heterodiegetică este substituită în finalul volumului al doilea cu narațiunea la per soana întâi, iar perspectiva narativă omniscientă a unui narator obiectiv
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
E deci logic să emitem ipoteza că orice creștere a inegalității și a excluziunii sociale va antrena o creștere a violenței în școli și în alte locuri. Pornind de la asta, fără să fii futurolog, te poți teme de un scenariu catastrofic: globalizarea economică accelerând inegalitatea între țări și în interiorul țărilor, inclusiv al celor dezvoltate, va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cum pielea corpului separă și simultan unește exteriorul trupului de interiorul său, interfața digitală, indiferent de felul și natura ei, generându-se ca un spațiu al reciprocității, mediază între ființa umană și alteritatea tehnologică. Această perspectivă se diferențiază de perspectiva catastrofică asupra virtualității, perspectivă care anunță dispariția ființei umane în implozia hiperreală și, respectiv, în inerția imobilizantă. Eseul de față, diferențiindu-se de perspectivele negative ale simulacrului, se afiliază unei viziuni de deschidere a umanului spre alteritate, în toate dimensiunile acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vocea critică, negativistă și cvasiapocaliptică a lui Baudrillard, care poate fi criticată, la rândul ei, din interiorul manifestării corporealității în spațiul virtual. Filosoful francez se adreseasă identității virtuale cu tonul bine-cunoscut, pe de o parte nostalgic, pe de altă parte catastrofic. În perspectiva sa, identitatea de la interfața computerului este una reciclată și accelerată până la dispariția simțului de sine, al istoriei și al sensului. Internetul este considerat a transforma traficul uman în risipă sau în reziduu, pe când tehnologiile geneticii implementează sfârșitul umanului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la „urbanizarea propriului corp” prin interfațare computațională sau prin implantare tehnică, proces care generează invalidarea tehnologică a individului. Cetățeanul telemetropolei cyberspațiale, echipat terminalistic, are drept model patologic „handicapatul motorizat”, protezat astfel încât să controleze mediul înconjurător în lipsa mobilității. Urbanistul prezintă „figura catastrofică” a unui individ incapabil de a interveni sau de a acționa efectiv, însă subordonat mașinii, în timp ce promotorii tehnologizării consideră că individul se află „în dialog” cu mașina. Pentru acesta, generalizarea tehnicilor de control cyberspațial înseamnă inerția și „izolarea comportamentală” a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fatidică pentru România. Atacând Uniunea Sovietică, împreună cu trupele naziste germane, "Antonescu a împins în măcel circa un milion de ostași [români]" (Roller, 1952, p. 665). Până la urmă, prin lupta eroică a Partidului Comunist Român, înființat în 1921, eroarea istorică și catastrofică de a lupta împotriva rușilor a fost reparată, fapt ce a ocazionat "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică" (Roller, 1952, p. 694). Succesiunea de momente eliberatoare rusești aruncă din nou lumină asupra angrenajelor simbolice puse la lucru în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
refuze deși îi recunoaște existența și consecințele. 4) Tipul resemnat este cel care cedează în fața propriei suferințe, iar din discursul său rezultă faptul că este copleșit de propria suferință și refuză să lupte împotriva ei, relatând un punct de vedere catastrofic pentru propriul destin. 5) Tipul victimizat este bolnavul care manifestă o stare de regresiune psihică datorită bolii, motiv care-l face să se considere o „victimă” a unor situații nefericite de viață, reale sau imaginare, la care se adaugă nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
conținutul discursului. În manie expunerea verbală are un caracter expansiv euforic, dominat adesea de asonanțe și putând ajunge la fugă de idei sau verbigerație. Asociațiile sunt sumare, rapide, tematica inconsistentă. În melancolie limbajul este sărac, dominat de teme depresive sau catastrofice, de culpabilitate și suicid. Aceste aspecte, enumerate succint mai sus, exprimă modalitățile variate ale limbajului bolnavilor psihotici și nevrotici. S-a vorbit adesea chiar de un model particular de prezentare-relatare de către bolnavi a suferinței sau transformării personalității lor, relatare integrată
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bolnav exagerat în raport cu precedentul. El este dominat de „ideea bolii”, care-i declanșează o stare de angoasă, o tensiune psihică permanentă. Totul în cazul acesta capătă proporții exagerate, amenințătoare, de o maximă gravitate. Bolnavul este agitat, are idei sumbre, catastrofice în legătură cu boala sa. Ideea de boală îl domină atât în plan ideativ, cât și afectiv. Se consideră condamnat, suferind de afecțiuni grave, incurabile. Medicii au foarte mult de luptat cu această categorie de bolnavi, trebuind să trateze atât boala, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
neplăcută reprezentând răspunsul psihofiziologic al individului la un conflict intrapsihic” (A.M. Freedman, H.L Kaplan, B.J. Sadock). A. Porot definește anxietatea în raport cu următoarele trei condiții esențiale: a) Sentimentul iminenței unui pericol, nedeterminat, însoțit de elaborarea fantasmatică a unor imagini tragice, catastrofice, pentru individ. b) O atitudine de așteptare în fața unui pericol, o adevărată stare de alertă care invadează persoana în totalitatea ei, sistându-i orice fel de activitate. c) Impresia incapacității persoanei de a putea acționa în fața pericolului combinată cu sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca o probă, ca o mărturie, un test particular pe care persoană respectivă îl face în fața semenilor săi pentru a-i convinge cu acest ultim argument (gestul mortal) de justețea ideilor sale. Remarcăm aici o nota de histrionism. 5) Funcția catastrofică: suicidul apare, în acest caz ca un tip de reacție de inadaptare la situațiile vieții, o lipsă de voință, panică, angoasă, o erupție emoțională care scapă controlului individului. 6) Funcția de șantaj: în cazul acesta suicidul este utilizat ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
proiectiv al situațiilor conflictual-traumatizante asupra unui membru victimizat al familiei; patologia de grup comunitar închis, de tipul grupurilor vulnerabile marginalizate de societate sau auto-segregate din considerente socio-moral-religioase etc. psihozele colective datorate unor stări de criză socială, politică, economică, moral-religioasă, situații catastrofice naturale etc. psihoze colective de tip protestatar-revendicativ legate de frustrarea unor drepturi socio-politice sau cultural-religioase, etc; psihoze colective datorate unor situații sociale închise, de tipul „situațiilor-limită” legate de privarea libertății etc. Aceste forme de manifestare colectivă a proceselor psihopatologice, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
colectiv devine cel mai important și, în final, unicul instrument socio-politic de manipulare al colectivităților social-umane printr-un mecanism de sugestie colectivă. Psihozele colective sunt determinate și întreținute de simbolica unor discursuri colective care prezintă și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu se mai recunoaște pe sine și, din acest motiv, nu mai poate înțelege raportul firesc cu lumea reală pe care o simte străină, inautentică, ostilă sau chiar direct dăunătoare. În aceste condiții, încep să apară explicații fanteziste cu caracter catastrofic care accentuează și mențin această stare de incertitudine care generează o angoasă colectivă. În fața acestor situații, reacțiile de protest-opoziție nu vor întârzia să apară. Ele se manifestă sub forma unor conduite de refugiu, emigrații către zone (considerate) sigure, acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Între „vechi” și „nou” va apare un conflict valoric grav, care va avea repercusiuni asupra persoanei umane și a grupelor sociale. Orice încercare de explicare va eșua în idei confuze care vor sfârși prin a construi un „curent de opinie” catastrofic, apocaliptic, absurd. Apare o nouă mentalitate: mentalitatea de criză, model de gândire negativă care combină conflictul cu salvarea, absurdul cu miracolul. Într-o a doua etapă, vom observa apariția unor soluții salvatoare. A unor veritabile „conduite de refugiu” prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
origine, ca expresie a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de masă cu caracter protestatar, revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve, revoluții, lovituri de stat, terorism social, îndemnul la anarhie etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie: impresia falsă a unor bolnavi deliranți, constând în supraevaluarea calităților personale. Melancolie: tulburare psihopatologică caracterizată prin dispoziție tristă, viziune pesimistă, inactivitate, idei delirante de negație și catastrofice, durere morală, monoideism trist, izolare morbidă, pierderea inițiativei și a dorinței de a trăi, idei și acte suicidare. Menopauză: oprirea definitivă a ciclului menstrual la femeie. Vârsta critică de intrare în perioada de involuție. Este corespondentul andropauzei la bărbat. Mentismul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depinde de sistemul în ansamblu" (Jervis, 1997, p. 146). După punctul critic, ceea ce inițial reprezenta schimbări nesemnificative și de mici dimensiuni în cadrul sistemului produce brusc o schimbare enormă la nivelul tuturor caracteristicilor acestuia. Se declanșează o "cascadă" sau un "salt catastrofic", pe măsură ce vechiul echilibru al sistemului devine instabil și este înlocuit de unul nou (Rosenau, 1984, p. 262; Nicholson, 1989, pp. 170-171; Finnemore și Sikkink, 1998, p. 901). Un exemplu din lumea fizică este tipul de titirez construit astfel încât, după ce atinge
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
viața politică se face tot mai intensă, și cu cît se împuținează marfa, cu atît se înmulțesc negustorii". Organizarea și mecanismele ei (cum vedem în Uniunea Europeană, din care facem parte) proliferează, timp în care criza de producție este tot mai catastrofică: "Cu cît valoarea reală scade, calitativ și cantitativ, cu atît se înmulțesc biurourile, directorii, subsecretarii, Inspectorii, misiunile și comisiunile. Bunurile se împuținează, dar expresele, avioanele, limuzinele gonesc pline de cîrmuitori și intermediari, plini ei înșiși de idei organizatorice. În viața
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
își pune și ne propune bune și firești interogații: "Oglinda măritoare ne transportă la limitele neantului pline de reflexe și de agonie violetă. Muzica, culoarea și cuvintele se întîlnesc pentru a satura de sensul descompunerii întregul cosmos. De unde această viziune catastrofică, mai rea decît orice dizgrație? De ce se așează el ca o cruce funerară peste toate speranțele și peste cosmosul transformat într-un mormînt viu?" Văduvit de credința salvatoare el este și rămîne un păgîn (Plumb de iarnă): ""O, vis... o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]