877 matches
-
Cu perdelele lăsate / Șed la masa mea de brad.” (M. Eminescu) În afara impunerii unei valori sau a alteia, participiul se caracterizează printr-un comportament gramatical dualist, adjectival și verbal, în același timp. Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Participiul intră în opoziții categoriale specifice flexiunii adjectivale: • de gen: „Mormânt închis la zgomotul de afară.” (T. Arghezi) „Urechea lui închisă pentru graiuri” (T. Arghezi) • de număr: „O, vino, fluture, te lasă Pe brațu-mi ostenit.” (T. Arghezi) „Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin articol definit, participiul se poate transforma în substantiv: „Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface.” (M. Eminescu) „Femeile, copiii și toți ai lor veniră Cu țipăt, să cunoască legații cum se-nșiră.” (T. Arghezi) Participiul nu manifestă opoziții categoriale verbale: timp, diateză. Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" În planul semantic al participiului conținutul lexical intră în complementaritate cu sensuri gramaticale absolutizate: • de timp-aspect; este un timp perfect, de aspect perfectiv: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice pe care le generează și guvernează ca termen regent. VERBUL ȘI PREDICAȚIATC "VERBUL {I PREDICA}IA" În dinamica sistem lexical - sistem gramatical, verbul dezvoltă în sintaxa textului două variante, din perspectiva asumării predicației: • o variantă absolută, rămasă în afara opozițiilor categoriale determinate de desfășurarea actului de comunicare lingvistică: infinitivul; • o variantă relativă, dezvoltând diferite sensuri gramaticale specifice (diateză, timp-mod, persoană-număr), în raport cu factori și coordonate ale desfășurării actului de comunicare lingvistică: paradigma flexionară a verbului. Cele două variante generează două categorii de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cer a lui aripe Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe.” (M. Eminescu) În planul expresiei, verbul-predicat (sau component al predicatului) „se orientează” (S.Pușcariu) după termenul-subiect, prin structura flectivului în baza principiului acordului, în interiorul opozițiilor categoriale de persoană-număr-gen: Andreea a interpretat o sonată de Beethoven. Amândoi au interpretat aceeași sonată. Sonata a fost interpretată de Andreea. Verbul-predicat cuprinde în structura flectivului un morfem de plural, dacă subiectul se realizează printr-un nume/pronume la plural: „Ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unui conținut semantic supus modalizării în procesul de actualizare prin predicație: Nu-mi trebuie/nu-mi place/nu-mi convine această atitudine. Ca și verbele personale, verbele impersonale relative realizează nuclee predicaționale bimembre, care se înscriu, însă, în interiorul opoziției categoriale de persoană numai la persoana a III-a: „Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Ne place să umblăm / ca întrupările fumului.” (L. Blaga) Verbe tranzitive - verbe intranzitivetc "Verbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verb (în poziția de predicat sau de complement al predicatului în structura nucleului predicațional central sau în alte poziții sintactice), dependente în mod virtual de apartenența lui la diferite clase semantice se actualizează în funcție de înscrierea verbului în desfășurarea opozițiilor categoriale de diateză și mod. DIATEZATC "DIATEZA" Verbul guvernează în mod absolut expansiunea și organizarea câmpului său semantic în funcție de planul lui semantic (conținutul lexical + trăsăturile semantice lexico-gramaticale), numai când este la diateza activă. Cu acest sens gramatical, dacă se caracterizează printr-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interjecției, cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt neflexibile și toate au intonație exclamativă. Invariabile morfologic, în funcție de opoziții categoriale, interjecțiile sunt variabile din punct de vedere fonetic; numeroase interjecții prezintă realizări fonetice diferite ale unor consoane sau vocale din structura lor, în strânsă legătură cu intensitatea stărilor (sau manifestărilor sonore ale lumii exterioare) pe care le exprimă: of!, off
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de unitate semantică. Prin rolul lor în structura enunțului sintactic, prepozițiile și conjuncțiile aparțin sistemului gramatical al limbii. Chiar dacă unele prepoziții și conjuncții, prin mutații în planul lor semantic funcțional, ajung să aibă funcții morfologice, de morfeme ale unor opoziții categoriale, funcția esențială, definitorie a clasei (claselor) se desfășoară la nivel sintactic. Alături de alte elemente lingvistice (componente ale unor mutații lexico-gramaticale: pronume, adverbe), prepoziția și conjuncția constituie categoria elementelor de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în față ® în fața Forma de masculin sau de feminin a articolului depinde de genul substantivului din structura locuțiunii (în locul, cu excepția, în fața, în jurul) sau de înscrierea semnificantului adverbului în această opoziție de gen (înăuntrul, înaintea). Prin aceasta, prepozițiile, invariabile în funcție de opoziții categoriale, la nivelul unităților singularia, se grupează în interiorul clasei în funcție de opoziții de gen la nivelul semnificantului, cu consecințe în morfo-sintaxa enunțului. Maria merge înapoia mea/noastră. în spatele meu/nostru. În afara acestei „variabilități” la nivelul de ansamblu al clasei, există și un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nearticulat, dacă face parte din clasa semantică a substantivelor continue, concrete: Și-a făcut cafea cu lapte. A mâncat brânză cu smântână. A scris cu var. vs A scris cu stiloul. Unele din aceste substantive pot, însă, realiza și opoziția categorială nedeterminare-determinare absolută: A scris cu var./ S-a jucat cu varul. Substantivele discontinue (trenul, stiloul etc.), precedate de prepoziția cu, pot rămâne nearticulate sau pot primi articol nehotărât, dacă, în plan semantic, realizează diferite grade ale „determinării” prin alte determinări
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
expresie a unei trepte superioare în desfășurarea raportului realitate-gândire-limbă, enunțul comunică. În interpretarea lingvistică a lumii, prin funcția denominativă, cuvântul își construiește (și își dezvăluie) conținutul, lexical, printr-un nucleu semantic originar și, în același timp, gramatical, prin diferite ipostaze categoriale, împreună cu care dezvoltă o identitate specifică parte de vorbire, în terminologia tradițională, sau clasă/categorie lexico-gramaticală: Raportul însuși dintre nucleul semantic originar și interpretarea lui categorială (verb, substantiv etc.) generează alte componente semantice, de tip lexico-gramatical: personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical, printr-un nucleu semantic originar și, în același timp, gramatical, prin diferite ipostaze categoriale, împreună cu care dezvoltă o identitate specifică parte de vorbire, în terminologia tradițională, sau clasă/categorie lexico-gramaticală: Raportul însuși dintre nucleul semantic originar și interpretarea lui categorială (verb, substantiv etc.) generează alte componente semantice, de tip lexico-gramatical: personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv etc. Prin această structură a planului semantic, reflectată, în mod relativ și în planul expresiei (prin mărci de ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.), cuvântul se situează pe o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de morfologia cuvântului. Pe de o parte, identitatea lexicală a cuvântului are o componentă morfologică: cuvântul este verb, substantiv etc.; cuvântul verb este tranzitiv sau intranzitiv etc. Pe de altă parte, intrarea cuvântului în structura enunțului implică dezvoltarea unor opoziții categoriale (de mod, timp, caz etc.), prin care ceea ce este sens/conținut categorial - în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ al substantivului visătorii (marcat în plan morfologic de dezinența -i și, a doua oară, de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o componentă morfologică: cuvântul este verb, substantiv etc.; cuvântul verb este tranzitiv sau intranzitiv etc. Pe de altă parte, intrarea cuvântului în structura enunțului implică dezvoltarea unor opoziții categoriale (de mod, timp, caz etc.), prin care ceea ce este sens/conținut categorial - în plan morfologic este marcă (formă) a funcției-conținut/sens sintactic. Sensul de nominativ al substantivului visătorii (marcat în plan morfologic de dezinența -i și, a doua oară, de articolul i) este marcă a funcției de subiect - conținut sintactic. Sensul de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conștiința subiectului vorbitor a dinamicii interioare a „obiectelor” înscrise într-o perspectivă temporală: Mircea devine inginer. Mircea, a deveni, a fi, inginer Mircea este inginer. Relațiile sintactice din această categorie generalizează o situație semantică exprimată și prin corelația sens gramatical (categorial) - sens lexical, în interiorul unor categorii gramaticale (diateza, timpul): El a sărăcit. El a devenit sărac. El s-a îmbogățit. El a devenit bogat. c. transformă în succesivitate lingvistică conexiuni existând în simultaneitate în plan extralingvistic și care pot fi reflectate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
faptul afirmă rolul central al verbului în organizarea enunțului sintactic, pe de altă parte, el se explică prin aceea că prezența numelui (pronumelui etc.)-subiect este implicită, la modul abstract, în chiar structura verbului conjugat (deci, devenit predicat), în sensul categorial și în dezinența de persoană. Relația de dependență se desfășoară între termeni cu poziții diferite în interiorul asocierii sintagmatice: unul din termeni se impune ca regent, reclamând din motive semantice, de asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul asocierii sintagmatice: unul din termeni se impune ca regent, reclamând din motive semantice, de asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant, un alt termen, căruia îi impune diverse restricții, o anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea în cazul acuzativ. În sintagma „cartea studentului”, substantivul-regent cartea impune substantivului subordonat student cazul genitiv: studentului ș.a.m.d. Regentul are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată intrați în aceeași sintagmă, stabilesc între ei un anumit raport semantic. În planul expresiei, termenii nu-și impun nici reciproc, nici unilateral, restricții, dar prezintă cel mai adesea în comun măcar o trăsătură formală, corespunzând unei trăsături semantice (gramaticale, categoriale) comune. În enunțul „Vecinul meu a strâns cu ne-ndurare/ Grădini, livezi, cirezi, hambare.” (T. Arghezi), substantivele grădini, livezi, cirezi și hambare se află la același caz: acuzativ. Sub aspectul structurii enunțului sintactic, prezența unuia din termenii implicați în relația
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei funcții sintactice; se cuprind aici verbele copulative care realizează cel mai frecvent în complementaritate cu un nume, funcția de predicat dar și alte funcții sintactice(subiect, complement etc.); • situează verbul, mai ales când funcționează ca predicat, într-o opoziție categorială de tip sintactic: negația, modalitatea, aspectul, temporalitatea. Ocupă această poziție funcțională: - adverbe de negație: nu, nici: „Nu lua în seamă cântecele grele / Cu care turbur liniștea de-apoi.” (T. Arghezi) - de modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constituindu-se în regent, impune celuilalt (celorlalți) termen(i) să se înscrie pe aceeași poziție în interiorul unor categorii gramaticale comune. Sincronizarea se desfășoară, în general, numai în planul expresiei. Planul semantic al termenului dependent rămâne cel mai frecvent în afara opozițiilor categoriale prin care se caracterizează termenul regent. În sintagma studentă inteligentă, de exemplu, substantivul studentă impune caracteristicile de gen, număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exemplu, substantivul studentă impune caracteristicile de gen, număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică: dependența adjectivului de substantivul cu care s-a constituit, solidar, în sintagmă. Acordul orientează manifestarea în planul expresiei a relațiilor sintactice intrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Recțiunea intervine mai ales în dezvoltarea relațiilor sintactice extrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni exterioare, între „obiecte”: cărțile studentului, rupse flori. Cele două principii sintactice au în comun doar caracterul restrictiv: regentul impune termenului dependent din sintagmă anumite poziții categoriale, care rămân de ordin formal, prin acord, sau au și o realitate semantică, prin recțiune. Altfel, funcționarea lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din sintagmă anumite poziții categoriale, care rămân de ordin formal, prin acord, sau au și o realitate semantică, prin recțiune. Altfel, funcționarea lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz). Recțiunea implică o anumită constanță a variațiilor termenului dependent și care rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată, direct, de funcția sintactică pe care acesta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Altfel, funcționarea lor prezintă deosebiri de esență. Acordul funcționează prin sincronizarea subordonatului cu regentul în variația permanentă a unor opoziții categoriale (gen, număr, persoană, caz). Recțiunea implică o anumită constanță a variațiilor termenului dependent și care rămân indiferente la variațiile categoriale ale regentului. Direcția desfășurării recțiunii în variațiile morfematice ale termenului dependent este determinată, direct, de funcția sintactică pe care acesta o realizează în sintagmă și, indirect, de condiția morfologică generică și de planul semantic al regentului (sau termenului cu care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
starea pasivă a planului paradigmatic al limbii, unde ocupă o poziție lexicală (care-i asigură o identitate specifică, lexicală, la nivelul morfemului-rădăcină sau al temei) în cea activă a planului sintagmatic. Aici, prin solidarizarea morfemului-rădăcină (sau al temei) cu morfeme categoriale specifice (de timp, persoană etc.), verbul primește și o poziție (și identitate) gramaticală. În această trecere, verbul-predicat determină cel mai adesea dezvoltarea unui subiect; dezinența de persoană și număr se constituie în semn al relației virtuale cu un subiect, relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]