1,092 matches
-
-i spun eu treaba asta!" Anca s-a conformat, atentă la toate atingerile lui. Masajul o relaxa total. Crea o senzație de bine general. Apoi, i-a produs plăcere. Iar când i-a simțit pe pielea ei bărbăția tare și catifelată, a cotropit-o o dorință imposibil de strunit. El i-a simțit umezeala subită. „E pregătită perfect; calm!” și a încercat să o penetreze. Simțind că nu reușește din prima încercare, Anca a dus mâna și a prins penisul învârtoșat
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
de umărul lui. Nu încetase nici o clipă să o dorească deși vremea trecuse. Sentimentul era la fel de viu și incitant ca la prima întâlnire. O conduse în grădina plină cu flori din spatele castelului, ținând-o strâns lângă el. Un trandafir roșu catifelat își făcu simțită prezența în corsajul rochiei ... sărutul lui pasional îi topea simțurile... Nimic nu era mai presus ca dragostea lor! El se lăsă în genunchi, la picioarele ei. Emoționată, i-se alătură. Dacă era posibil, ca barierele realității să
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
prea mult timp ... Marea Marmara, mișcîndu-și tonele de cărnuri revărsate cu generozitate în toate direcțiile, a aprins aragazul și a pus ibricul cu apă la fiert, pentru că nici un sfat de taină n-are chichirez, dacă nu e desfășurat în aburii catifelați ai unei arabice care face spume. Ceșcuțele erau grațioase ca niște oale în care se fierbe tărîța la porc, ornate cu scene cu amazoane ce vînau bărbați, ce altceva! - ricana ea, cu dinții ei de carnasieră de care era tare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
-l cu coada ochiului, Constantin se uita la cărțile din biblioteca mea destul de bogată. 10 octombrie: Suntem în curte școlii împreună cu Vali, Bebiță, Nicușor, Vorel, Bebe, Florin și alți colegi. Jucăm fotbal. Noi am cules via ieri. Era un soare catifelat ce ne mângâia pielea feței. M-am săturat de must. Am băut împreună cu Dinu și Florin. Mustul curgea direct din lin. Sora mea, Veronica, Nina și Sonia, colegele ei, „jucau strugurii”. Noi, alături de mama și tata aduceam în coșuri de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
dată, să conviețuiască cu îngrozitorul coșmar al sinuciderii apropiaților săi, coșmar care va deveni destul de rapid unul real și pentru ea însăși, fatidica noapte de 2 spre 3 mai a anului 1987 acoperind pentru totdeauna cu o cortină grea și catifelată, de un negru intens, toată strălucirea ilustrei interprete pariziene. Discul solar al Nilului își înceta, astfel, definitiv, la ceasul acelor târzii momente nocturne, telurica lui cale plină, deopotrivă, de glorie și de spini. O ieșire din scenă cu iz oarecum
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]
-
Ștefan ridicându-și capul, părăsi fântânița Daliei plină de dorințe, retrăgându-se dintre pulpele aflate într-o mișcare continuă, reluându-și joaca cu arătătorul în aceeași zonă, mângâindu-i mugurelul neastâmpărat, iar cu buzele sărutându-i fiecare porțiune a pielii catifelate. Urcă spre sâni, apoi îi acoperi ochii cu sărutări, sau gâdilându-i lobii urechilor cu vârful limbii. Se ridică până ce acoperi în întregime trupul fragil și armonios al fetei, cu masivitatea corpului său, susținându-și-l în mâinile-i puternice
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
școala și discutau evenimentele politice și transformările sociale ce le puteau sesiza ei ori le aflau la știri. Își dădeau mâna aproape ca între bărbați, chiar dacă uneori simțea plăcerea să i-o rețină mai mult. Era așa de micuță și catifelată încât se temea s-o strângă prea tare și păstra cu grijă căldura, mirosul și forma ei în palma sa bătătorită, poate prea aspră, bărbătească. Nu punea la socoteală câteva pupături pe obraz la despărțire, destul de reținute și nu vedea
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mireasă De-ai vrea să fii a mea mireasă, Buchete ți-aș culege mii, Fluturii din ascunziș or să iasă, De la altar vei vrea să vii. Rochia-ti albă, catifelata Pe umerii goi, de altădată, Vă oglindi-a ta puritate, Și-a inimii-ti castitate. Bujorii tăi din obrăjori, Ce-i sărutam de-atâtea ori. Și buzele-ti, mărgăritare, Scăldate-n magnificul soare. La bratu-mi vei merge pe veci, Uita
MIREASĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378000_a_379329]
-
N-a pleznit muguru-n spin, timpul îi întîrzîiat Numai floarea-ngălbenit în cornul de pe sub hat. Și-a nverzit și cărărușa, neumblată de-astă-toamnă Fir de iarbă și-o urzică, marginile le înseamnă. Printre rădăcini spălate de neaua ce se topește Crudă și catifelată Cizma Cucului-nroșește. Sprijinit în bîta groasă dintr-o cloambă de acaț* Sui drumeagu” lunecos pîn” la Zapoze-n fînaț. Sparg cu sapa mușuroii și aprind iarba uscată Avînd grijă să sting focul, de-ncepe vîntul să bată. Se cațără-n
CÎNTĂ CUCII, SE ÎNGÎNĂ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375845_a_377174]
-
eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
înot spre lumină pe apa Styxului, în luntrea lui Charon, pe apa sâmbetei mele pe care am alunecat la venire într-un hohot de biruință drapat pe hohotul de moarte al mamei, aproape ucigându-mi matriarha sub tălpile roz-bombon, străvezii, catifelate, vulnerabile! Noroc cu Singurătatea care mi-a fost reazem! Am pus călcâiul pe ea, așa cum ai vrea să strivești sub călcîi capul viperei, al salamandrei, al scorpionului. Noroc cu anxietatea care m-a însoțit pretutindeni. Noroc cu depresia care m-
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
eu i-am respectat dorința. Totul a fost la amândoi un efect al educației austere primite de la părinți. Acum un mai aveam nicio reținere: puteam să-i mângâi corpul pe sub rochița ușoară de casă, să-i văd dezgolite picioarele subțiri, catifelate și pulpele ei frumoase, pline de nerv. Mă năpădea un fel de furie că nu pot poseda imediat această făptură, care, din clipa când am cunoscut-o, mi-a schimbat întregul curs al vieții. Ni se părea la amândoi că
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
pleoapele, când se oglindește în cerul albastru al ochilor tăi, când îți alunecă leneș pe mătasea obrajilor și mușcă lacom din carnea buzelor tale. Fericit e gândul când îți mângâie ceafa cu mii de săruturi, și coboară ușor pe umerii catifelați, sânii albi înfloriți precum crinii dorm leneș în palma gândului meu și doar gura îi alintă cu vrăjite cuvinte. Fericit e gândul când îți mângâie trupul înflorit precum primăvara livezile înfiorat precum frunza de vânt însetat precum deșertul de apă
SENZAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372661_a_373990]
-
cândva, de va fi puțin haios. C-o fi în zile de luni sau în zile de sâmbete, Suntem un amalgam de lacrimi și zâmbete, Zâmbete ce se-ascund, apoi iar se-arată, Când ca o iluzie aspră, când puțin catifelată. Da, e puțin absurd, dar e și puțin firesc, Nu toate-n lumea asta sunt de înțeles. Toți avem parte de puțină dragoste, puțină ură, Și acceptăm că soarta noastră e puțin dură. Referință Bibliografică: Puțin din toate / Irina Bbota
PUȚIN DIN TOATE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372776_a_374105]
-
să-și bea cafeaua care se cam răcise: In tot timpul convorbirii ei telefonice, cățelul a dat mereu din coadă! - Frumosule! Ajungi la Casa Albă și ai să uiți de mine, i s-a adresat bătrâna, mângâindu-i ușor botul catifelat. Recenta conversație era o adevărată mină de aur pentru agentul rus care reușise să înregistreze totul, mai puțin vorbele Președintelui! Cu toate acestea, rușii știau acum că în curând, aproape sigur, Ziky, cățelul lor „dotat”, va deveni cățelul Președintelui! Era
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
s-a apropiat de ea, ca să o elibereze de lătratul lui Cuțu, cățelul cel vrednic pentru Bebe, dar agasant și gălăgios pentru Violeta. Văzând-o de aproape pe această femeie tânără, frumoasă, cu părul șaten și coafat permanent, cu tenul catifelat și ochii azurii ca cerul dimineților de vară, și-a dat seama că are de-a face cu o persoană distinsă, o doamnă, ce nu aparține satului, întâmplătoare păzitoare de vaci ca și el, și a salutat-o cum se
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
s-au dezbrăcat de tot ce aveau pe ei și s-au lăsat stăpâniți de mirajul din natură. Sutienul brodat cu danteluță a fost desfăcut din copci de Bebe, neuitând să-i sărute apăsat și umerii cu pielea bronzată și catifelată. Apoi, a privit-o din față, i-a mângâiat abdomenul și i-a admirat cu insistență locul mult dorit. Ochii i s-au oprit câteva clipe, mângâind catifeaua sânilor pregătiți pentru momentul de extaz. Mugurii sânilor frământau și deveniseră mai
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
ce poartăCu el sufletul ascuns înPântecul muntelui? Ați văzut cum sărutăCâmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ?... XV. ÎNGERI, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1325 din 17 august 2014. Știați că există îngeri ? Îngeri fără aripi Cu ochi catifelați Care desenează În suflete soare, Modelează Din strigăte zâmbete, Picură în lumina ochilor rouă, Îngeri care zboară prin gânduri Și dau culoare viselor. Te strâng de mână În tăcere pentru A povesti totul, Schimbă surâsuri pe lacrimi, Nopți pentru zile
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
NATURĂ ȘI IUBIRE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. LEBĂDĂ Albă că o orhidee, Învăluită-n sal de fulgi, Pe-oglinda lacului plutește, În urma ei....câteva dungi. Sidefie că o perla, Grațioasa că zefirul, Catifelata, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasă Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub sălcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasare cântă romanța, Undeva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! Citește mai mult LEBĂDAAlbă că o orhidee,Învăluită-n sal de fulgi,Pe-oglinda lacului plutește,În urma ei....câteva dungi.Sidefie că o perla,Grațioasa că zefirul,Catifelata, ispitoare,Buzele, ca trandafirul.Mireasa Soarelui în flăcări,Îl așteaptă să coboare,Și-și petrece noaptea nunții,Sub sălcia plângătoare,Lacrima de fericire, O ascunde între pene,Gâtul fin se încovoaie,Visul pătrunde pe sub gene,O pasare cântă romanța,Undeva
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
un lirism în proză care aduce parfum de proaspăt într-o atmosferă nostalgică, impregnată de dorul de mama și de mâinile ei aspre, muncite, care totuși miroseau a curat. Dar, oricât de aspre ar fi fost, mângâierea lor era totdeauna catifelată. Mâinile mamei sunt asemuite cu două petale de iris. Cuvântul de ordine în această proză este dor. Scrierea e un poem sublim dedicat mâinilor mamei. Dar mai presus de toate, mâinile mamei, ne-au învățat cum să ne împreunăm propriile
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet, poetul își exprimă căutările de-o viață: „Am căutat cu multă pietate / Cuvinte de amor și voluptate / Am îndrăznit și ți-am trimis legate / Poemele pe foi catifelate // Am căutat prin versurile nude / Cetatea unde gândul te ascunde / Vroiam s-asculți poeme să-ți aline / Tăcerile când n-ai zilele senine // Am căutat să aflu de-o cetate / Cu uși și porți închise cu lăcate / Unde te ține
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
intenționată, însă m-a surprins acea propunere, așa încât am preferat să nu răspund. - Nuanța asta de șaten te prinde de minune, a continuat ea, îți pune în valoare trăsăturile fine și delicate, buzele pline și senzuale, zâmbetul carismatic, ochii mari, catifelați și plini de viață, iar cu silueta ta de felină, ce-ți conferă feminitate și eleganță, succesul este garantat. Nu mai sta pe gânduri! - Mulțumesc, mă voi gândi, răspunsesem eu, la fel de laconic, cu vădita intenție de a înlocui subiectul. - Uitasem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
primăvară, să semăn cât mai multe și diverse semințe de flori, dar să și plantez câțiva butași de căpșuni, zmeură, mur, coacăz și agriș. Acum, grădinița mea este plină de flori, care mai de care mai frumoase: petunii cu petale catifelate, regina nopții cu parfum delicat, trandafiri nobili și crăițe cochete, îmbrăcate în rochițe la fel de elegante ca și cele ale dansatoarelor spaniole. Dimineața și în amurg, harnicele albine culeg în coșulețe, nectar și polen pe care îl transportă la stupi. Pe lângă
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375744_a_377073]
-
recăpătă respirația normală și spuse: Da, da, simt că mi-a revenit sufletul. Draga de tine! Cum îmi dai tu, viață? Așa, tătăiță, așa! Uite că te mai îmbrățisez, te mângâi, te sărut. Simți cum te mângâi? Da...da...Ce catifelate sunt pernițele tale! Și obrăjorii tăi pufoși. Doamne, ce bine mă simt! Îngerul meu protector! Vino repede la tătăița! Ia spune, vii mâine? Dacă vii tu, nu mai mor. Hai...vino! Aș zbura chiar acum, tătăiță, însă...nu știi că
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]