3,300 matches
-
relelor în ei și-l blestemă orbește, neștiind că lovesc cu această estremă cruzime în pieptul lor propriu. Nu, liniștească-se "Romînul"; nu primim deviza asasinilor, nu legitimăm, nu justificăm nicicând crimele. E o lege constantă a spiritului omenesc, legea cauzalității, care silește pe orice inteligență de-a explica ceea ce se întîmplă. Dar de la o explicare curat cauzală până la scuză, până la legitimare, până la justificare, care implică un act de aprobare din partea simțului nostru de dreptate și a conștiinței noastre, e o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
variabilitatea infinită a raporturilor omului cu mediul, cu sine însuși și să asigure energia și constelația de sensuri pe care acesta le dă realității. Ca element explicativ al determinării evenimentelor interne, motivația va semnifica pentru științele praxiologice modelul „subiectiv” al cauzalității obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată și transferată prin învățare și educație în achiziție internă a persoanei. Din multitudinea direcțiilor de abordare a motivației umane distingem cel puțin două mai importante. Una, de esență psihologică, generatoare a modelului
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
a raporturilor omului cu mediul, cu sine însuși și să asigure energia și constelația de sensuri pe care acesta le dă realității. Ca element explicativ al determinării evenimentelor interne, motivația va semnifica pentru științele praxiologice modelul „subiectiv” al cauzalității obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată și transferată prin învățare și educație în achiziție internă a persoanei. Din multitudinea direcțiilor de abordare a motivației umane distingem cel puțin două mai importante. Una, de esență psihologică, generatoare a modelului homeostatic, adaptativ
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
cauza acestuia. Totodată, comportamentul determină modificarea atitudinilor prin fenomenul de autojustificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a individului. De fapt, dacă avem în vedere o perioadă de timp mai îndelungată, între atitudine și comportament există o relație de cauzalitate circulară. II.4 Schimbarea atitudinilor Probabil nici un alt domeniu al psihologiei nu a generat atât de mult interes ca domeniul schimbă rii atitudinilor. Acest interes, deși a avut totuși o evoluție oscilantă. Astfel, în anii ’30, psihologii sociali au făcut
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
dintre aceste noduri. ¶Barthes 1975. Vezi și FUNCȚIE. catastrofă [catastrophe]. Stadiul final, precipitat, al unei piese; scena care duce la bun sfîrșit conflictul dramatic. Termenul desemnează de obicei DEZNODĂMÎNTUL nefericit al tragediei. ¶Freytag 1894. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG, INTRIGĂ. cauzalitate [causality]. O relație de cauză și efect între (seturi de) situații și/sau evenimente. Cauzalitatea poate fi explicită ("Mariei îi plăcea să citească pentru că era deșteaptă"), sau implicită ("Ploua, și Ion s-a udat"). Cînd e implicită, ea este deductibilă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
piese; scena care duce la bun sfîrșit conflictul dramatic. Termenul desemnează de obicei DEZNODĂMÎNTUL nefericit al tragediei. ¶Freytag 1894. Vezi și PIRAMIDA LUI FREYTAG, INTRIGĂ. cauzalitate [causality]. O relație de cauză și efect între (seturi de) situații și/sau evenimente. Cauzalitatea poate fi explicită ("Mariei îi plăcea să citească pentru că era deșteaptă"), sau implicită ("Ploua, și Ion s-a udat"). Cînd e implicită, ea este deductibilă din rațiuni logice, necesare ("Toți jucătorii de cărți sînt triști. Suzana era jucătoare de cărți
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a îmbolnăvit" cu "Petru a mîncat un măr și s-a îmbolnăvit, dar doctorii au ajuns la concluzia că boala nu era cauzată de măr"). După Barthes (în tradiția lui Aristotel), confuzia între consecuție și consecvență, sau între cronologie și cauzalitate constituie, după toate probabilitățile, motorul cel mai puternic al NARATIVITĂȚII: narațiunea ar reprezenta exploatarea sistematică a erorii post hoc ergo propter hoc, prin care ceea-ce-vine-după-X este interpretat ca ceea-ce-este-cauzat-de-X. Fie că sînt implicite sau explicite, legăturile cauzale pot reflecta o
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
confuzii, ceea-ce-vine-după-X într-o narațiune fiind procesat ca ceea-ce-este-cauzat-de-X: fie "A început să plouă, și Maria se lăsă copleșită de nostalgie"; nostalgia Mariei tinde să fie interpretată ca fiind cauzată de condițiile meteorologice. ¶Aristotle 1968 [1965]; Barthes 1975. Vezi și CAUZALITATE. erou [hero]. 1. PROTAGONISTUL sau personajul principal dintr-o narațiune. Eroul (sau eroina) reprezintă, de obicei, valori pozitive. 2. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care un personaj și le poate asuma (într-un basm), după Propp. Eroul (analog
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
globală dinamică (direcționată către un scop și deplasîndu-se pe direcția înainte) de constituenți narativi care este responsabilă de interesul tematic (într-adevăr, însăși inteligibilitatea) al unei narațiuni și de efectul său emoțional. 4. O narațiune de evenimente cu accent pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent pe cronologie (Forster). "Regele a murit, și apoi a murit regina" este o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina muri de durere" este o intrigă. 5
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
unde "pachet" ca suport se substituie "țigărilor" ca lucrul din suport). Într-un studiu influent, Jakobson argumenta că la baza activității verbale stau două procese: procesul metonimic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de contiguitate (implicînd CAUZALITATEA și incluziunea), și procesul metaforic, unde un subiect al discursului duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1969-70, 1978; Mitchell 1981; Pavel 1985; Prince 1982; Propp 1968 [1970]; Ricoeur 1984, 1985; Rimmon-Kenan 1983; Sacks 1972; Scholes, Kellogg 1966; Segre 1979 [1986]; Smith 1981; Stanzel 1984; Stein 1982; Todorov 1966 [1972a], 1978 [1980], 1981; White 1973. Vezi și CAUZALITATE, LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, PIRAMIDA LUI FREYTAG, NARAȚIE, NARATIVITATE, ORDINE, INTRIGĂ, EROARE "DUPĂ ACEASTA, DECI, DIN CAUZA ACEASTA". narațiune autodiegetică [autodiegetic narrative]. O NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI al cărei NARATOR este și PROTAGONIST sau EROU; o varietate a NARAȚIUNII HOMODIEGETICE în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și intră în prim-plan alte existente și evenimente. ¶Chatman 1978; Liddell 1947; Weinrich 1964. Vezi și FIGURĂ, PRIM-PLAN, DECOR. povestire [story]. 1. Nararea unor evenimente cu accent pe cronologie, INTRIGA fiind o narare de evenimente cu accent pe cauzalitate (Forster): "Regele a murit, și apoi a murit regina" e o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina a murit de durere" este o intrigă. 2. O secvență cauzală de evenimente pertinente pentru un personaj sau personajele care încearcă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cuantice, ca și coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul că acele cupluri de contradictorii pe care le-a pus în evidență sunt cu adevărat reciproc contradictorii cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul intelectual provocat de mecanica cuantică constă în faptul că acele cupluri de contradictorii pe care le-a pus în evidență sunt cu adevărat reciproc contradictorii cînd sunt analizate prin
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă este prezentă la toate nivelurile de Realitate. Realitatea în întregime nu este decît o perpetuă oscilație între actualizare și potențializare. A lua în considerare doar actualizarea conduce inexorabil la un real trunchiat. Nu există actualizare absolută. Dar actualizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
coexiste cu stările manifestării, cele cu tendință etero-genizantă sau omogenizantă. Ajungem astfel la concluzia aparent paradoxală că spațiul-timp continuu nu ajunge pentru descrierea Realității: trebuie definit un spațiu mai larg, care să includă într-un fel sau altul spațiul-timp continuu. Cauzalitatea locală, definită în spațiul-timp continuu, nu mai este valabilă în acest spațiu mai larg. Timpul continuu însuși apare ca o aproximație. Această stare T este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
exemplu, entitățile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice. Adică două niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecînd de la unul la altul, există ruptură a legilor și ruptură a conceptelor fundamentale (cum ar fi cauzalitatea). Nimeni nu a reușit să găsească un formalism matematic care să permită trecerea riguroasă de la o lume la alta. Ba chiar sunt indici matematici puternici potrivit cărora trecerea de la lumea cuantică la lumea macrofizică ar fi definitiv imposibilă. Nivelurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
1949: "Al doilea subiect al scrisorii dvs., referitor la punctul de vedere al lui Jung asupra "sincronicității" etc., este mai dificil. Cînd i-am făcut o vizită la sfîrșitul lui iulie [...], a subliniat că este deosebit de important să se restrîngă "cauzalitatea" la cauze "concrete" sau "măsurabile", situate în spațiu și în timp (pentru a evita includerea în conceptul de cauzalitate a tot ce este de ordinul cauzelor "magice" sau "simbolice", scăpînd spațiului și timpului) [...]. Cît despre mine, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mai dificil. Cînd i-am făcut o vizită la sfîrșitul lui iulie [...], a subliniat că este deosebit de important să se restrîngă "cauzalitatea" la cauze "concrete" sau "măsurabile", situate în spațiu și în timp (pentru a evita includerea în conceptul de cauzalitate a tot ce este de ordinul cauzelor "magice" sau "simbolice", scăpînd spațiului și timpului) [...]. Cît despre mine, mi se pare că o problemă încă și mai importantă este faptul că studiul așa-ziselor fenomene de "sincronicitate" implică factori [...] care scapă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le pătrunde misterul ontologic al afectivității"10, corespunde celei de a treia materii a lui Lupasco. Dedicația pe care André Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
contradictorii sau non-contradictorii... De altfel, v-ar fi de folos să citiți Logică și contradicție, excelenta carte a lui Lupasco... [...] Caracterele își pierd forma în informul devenirii. Fiecare personaj este mai puțin el însuși cît celălalt. [...] Cît despre acțiune și cauzalitate, nici nu mai vorbim. Trebuie să le ignorăm complet, cel puțin în vechea lor formă, prea grosieră, prea evidentă, falsă, ca tot ceea ce este evident... Nu mai există nici dramă nici tragedie: tragicul devine comic, comicul este tragic, viața devine
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
la acțiuni în serviciul realizării sociale". Dar o schimbare de nivel de realitate este accesibilă ființei umane: "O ase-menea schimbare de nivel se operează cînd ființa umană trece de la o lume de raționalitate, de efectivitate, de senzorialitate, de limitare prin cauzalități legate de istoricitatea sa și de conflicte intrapsihice (între pulsiuni, dorințe), la o lume a lui a fi-ne-delimitat (neînlănțuit), eliberată de o existență dependentă de cauzalități și deschisă cîmpului aptitudinilor sale". Pentru a descrie acest nou nivel de realitate, Revardel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
umană trece de la o lume de raționalitate, de efectivitate, de senzorialitate, de limitare prin cauzalități legate de istoricitatea sa și de conflicte intrapsihice (între pulsiuni, dorințe), la o lume a lui a fi-ne-delimitat (neînlănțuit), eliberată de o existență dependentă de cauzalități și deschisă cîmpului aptitudinilor sale". Pentru a descrie acest nou nivel de realitate, Revardel introduce noțiunea de actuație de sine: "Actuația de sine capătă sens în intemporalitatea ființei, adică în faptul că ființa, independent de istoria sa ontogenetică psihoafectivă, posedă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]