1,171 matches
-
ca niște pamblici agățate de o creangă; Iorgu simți un tremur în tot trupul și un gând îl luă în stăpânire: ”Trebuie să vin mai des... ori să locuiesc aici, în sat!”. Rămași singuri, în intimitatea aceea rece ca de cavou, Iorgu o îmbrățișă murmurând: Ce ne facem, Fata, ce ne facem... lucrurile se complică...!”. Ea îi zâmbi încurajator, ca întotdeauna în situațiile complicate din viața lor... totdeauna mai bărbătoasă decât el. El o sărută mulțumindu-i. Cele câteva ore de când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mutat din viața aceasta la 6 Mai 1994, de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar În Săptămâna Luminată. Funeraliile i s-au făcut pe 8 Mai, În Duminica Tomei. A decedat În București, dar, conform dorinței sale ultime, a fost Înmormântat În cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra Neamț, localitate În care văzuse lumina zilei, În 1919 și În care trăise prima treime din cei 75 de ani, câți avea când Își dădu duhul. Partea cea mai Întinsă din viață a trăit-o În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Victor. De fapt, îl considera prea viu, sau prea vital. ori, doamnei masek nu-i plăceau ființele vii, ci ființele moarte. Cum sunt oamenii așa sunt și crucile. Din cînd în cînd ne opream în fața unui mormînt sau a unui cavou și tanti masek nu-și reprima plăcerea de a-l face încă o dată praf și pulbere pe respectivul locatar al respectivului loc de veci. Vezi ce cruce îngîmfată i-au pus ? Cum a fost omul, așa e și crucea. La
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi de muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean și subțire, imaginea unui Robin cooptat în nu se știa care for, mai emoționat totuși de cele două sfeșnice din bronz, grele cât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prilejul încheierii președinției românești a OSCE. Pe nedrept uitat, avea să-și ducă ultimii ani bolnav, imobilizat, sub îngrijiri străine. Se stingea din viață în primăvara anului 1999, în plină campanie de bombardamente ale NATO asupra Iugoslaviei. În fața unui vechi cavou al unei familii înrudite, la mică distanță după intrarea în cimitirul Bellu, în mănunchiul de rude și prieteni veniți spre a-l conduce pe ultimul drum, nu am întâlnit pe nici unul dintre colaboratorii săi diplomați. Nimeni dintre oficialii Ministerului de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
grija unui om inimos, anume a lui Șerban Cionoff, publicam în săptămânalul "Timpul" un cald omagiu despre cel trecut în lumea umbrelor; era printre puținele care apăreau în presa vremii. De câte ori ajung la Bellu, mă opresc câteva clipe în fața acelui cavou, veșnic închis cu un lacăt mare. La Dipoli, în ansamblu, la prima Conferință pentru Securitate și Cooperare în Europa, din punct de vedere diplomatic România s-a comportat ca o mare putere. Aceasta se datora liniei generale de politică externă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
într-o cafenea. La fel și ușa de la capătul celor șapte trepte care duceau într-un fel de demisol. Încăperea era întunecoasă, aș zice mult mai întunecoasă decât noaptea de-afară, căci în odaia subpământeană, cu pereții coșcoviți, ca un cavou părăsit, nu exista nicio sursă de lumină. Și, totuși, întunericul era de un fel anume, inegal, încât pe pereți jucau forme și mai întunecate, camera părea populată de trupuri-fâșii, de flăcări negre, unduindu- se ca niște năpârci. Iar în mijloc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
recăpătase obișnuita viclenie și umilință cinică. - Spune, domnule, odată, se impacientă Ioanide, și vomvedea! Atunci Hagienuș îi mărturisi că cumpărase un loc de veci la cimitirul Bellu și că acolo se simțea dator să reînhumeze osemintele soției sale, făcîndu-i un cavou vrednic de ea, în care să se înmormînteze și el, fiindcă, din păcate, toți suntem muritori. - Crezi în Dumnezeu, nu-i așa, domnule Ioanide? Eu cred,mărturisi candid Hagienuș cu zâmbetul lui păgân de Silen. - Nu te știam mistic! se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
relativ scurt, nu ocupă decât fundul minții lui Ioanide, în timp ce atenția principală se îndrepta spre neobișnuita mărturisire a lui Hagienuș. Acesta veni în fine la chestiunea pentru care îl adusese în casă. Voia ca Ioanide să-i G. Călinescu construiască cavoul, întocmindu-l așa încît să se potrivească la el și grupul statuar al îngerului și soției. - Foarte bine, spuse Ioanide, dar unde e acum mormântul soției dumitale? Hagienuș clipi din ochi, rușinat, încurcat. - Păi, deocamdată aici. Și cu mâna arătă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Călinescu La amiază, zidarii opriră lucrul, se așezară să mănânce și îndată apoi se întinseră să doarmă chiar de-a lungul mormintelor. Ioanide pusese și el să se cumpere provizii pentru prânz, și la propunerea lui Hagienuș intrară într-un cavou deschis, care avea o masă de tablă pentru pus flori și candelă și două bănci pentru eventualii vizitatori. Începură să mănânce, iar Hagienuș, turnîndu-le din vinul lui, făcu prezentările răposaților din cavou, pe care de asemeni îi cunoscuse. Erau acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la propunerea lui Hagienuș intrară într-un cavou deschis, care avea o masă de tablă pentru pus flori și candelă și două bănci pentru eventualii vizitatori. Începură să mănânce, iar Hagienuș, turnîndu-le din vinul lui, făcu prezentările răposaților din cavou, pe care de asemeni îi cunoscuse. Erau acolo soț, nevastă, copii, nepoți de copii ai unei familii Cîrlănopol și un Făurescu, despre care Hagienuș informă că era amantul nevestei, devenit soț după spânzurarea celui dintâi. Madam Cîrlănopol îi înmormîntase pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cunoscuse. Erau acolo soț, nevastă, copii, nepoți de copii ai unei familii Cîrlănopol și un Făurescu, despre care Hagienuș informă că era amantul nevestei, devenit soț după spânzurarea celui dintâi. Madam Cîrlănopol îi înmormîntase pe amândoi bărbații amical, în același cavou, rezervîndu-și un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un loc între ei, în care se și afla. Hagienuș debită toate aceste lucruri cu sarcasmul bonom cu care se spun anecdote despre cei vii. N-avea, sau nu părea să aibă, deloc oroare de imaginile mortuare. Scena festinului în cavou era dintre cele mai inedite și cei trei bărbați vorbiră numai despre iubire, fără a depăși marginile stricte ale decenței. Acum, pentru întîia oară, Ioanide află un lucru pe care nu-l știa, și anume că Butoiescu nu era căsătorit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui, cu un altul, el însă, ca să nu-și calce jurământul, n-a făcut cununie. - Bravo, Botticelli! exclamă Ioanide. Merită să închinămun pahar în cinstea cavalerismului tău! Cei trei bărbați ridicară paharul, dar, cum Hagienuș vărsă puțin vin pe pavajul cavoului în fața gurilor mormintelor, de sufletul morților, ceilalți doi repetară și ei gestul, și după acest ritual deșertară câteșitrei paharele pe gât. Peste câteva zile, Smărăndache răspândea în toate cercurile cunoscuților vestea că Ioanide și Hagienuș au făcut orgie cu femei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mormintelor, de sufletul morților, ceilalți doi repetară și ei gestul, și după acest ritual deșertară câteșitrei paharele pe gât. Peste câteva zile, Smărăndache răspândea în toate cercurile cunoscuților vestea că Ioanide și Hagienuș au făcut orgie cu femei într-un cavou din cimitirul Bellu la miezul nopții. Întorcîndu-se în oraș cu camionul, Ioanide își cheltui vremea trecând și pe la alte șantiere, dând instrucții lui Butoiescu, chiar după încetarea lucrului, astfel încît se întoarse acasă pe jos, cu șapca de mecanic lăsată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și din cauza soțului, om mult mai rezervat. Pretenția lor era ca Hagienuș să le dea lor toată leafa și să le împartă averea de prin provincie, câtă mai rămăsese, în schimbul întreținerii. De guvernantă, spuneau ei, n-avea nici o trebuință. Construirea cavoului fu un semnal de explicații. Pentru ce, ziceau copiii, să vâre bani într-un cavou pretențios, când o simplă cruce și un grilaj pe locul de veci erau de ajuns? Ei nu pomeneau nimic de grupul statuar, deoarece le spusese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor toată leafa și să le împartă averea de prin provincie, câtă mai rămăsese, în schimbul întreținerii. De guvernantă, spuneau ei, n-avea nici o trebuință. Construirea cavoului fu un semnal de explicații. Pentru ce, ziceau copiii, să vâre bani într-un cavou pretențios, când o simplă cruce și un grilaj pe locul de veci erau de ajuns? Ei nu pomeneau nimic de grupul statuar, deoarece le spusese cineva că era foarte valoros și-l puteau vinde cu preț bun, dacă nu la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu scandal vizibil. Atacul se desfășura în etape și în modul cel mai convenabil. La masă, unul din copii, cel mai mare, care era și mai îndrăzneț, făcea introducția, de pildă, în cazul recent: - Hei, tată, ești în fonduri, construiești cavouri, ia mai dă-ne și nouă ceva, morții cu morții, viii cu viii, suntem copiii dumitale în definitiv. - Zău așa, tată, îi lua vorba din gură fata, aș vrea și eu sămă duc la băi. Hagienuș făcea pe surdul insensibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
paternă. Motivul este că i s-ar fi răspuns cu argumente la care era sensibil: "Cum, i-ar fi zis fata, în casa în care se află osemintele mamei noastre, dumneata, care pretinzi că ai iubit-o și-i faci cavou, ții o astfel de femeie?" Într-adevăr, Hagienuș venera memoria soției și totdeodată voia să fie respectabil față de copii, încît pe guvernantă n-o putea apăra decât printr-o înțelegere tacită. Cât despre ușurința cu care era eliminată aceasta, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș se uită la toți interogativ. Petrișor își mută scaunul lângă locul tatălui său și, prin mișcări insensibile, ceilalți se strânseră astfel în jurul orientalistului încît acesta se afla ca și arestat într-un cerc. Petrișor continuă: - O persoană a văzut cavoul mamei făcut de dumneata la Bellu și i-a plăcut grozav și propune să i-l vinzi. Hagienuș deschise ochii mari. - Plătește bine! pară Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i-a plăcut grozav și propune să i-l vinzi. Hagienuș deschise ochii mari. - Plătește bine! pară Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată, atrase atenția ofițerul, n-auzi c-opunem în cavoul de la mătușa? - O puneți, dar unde-i casa ei, monumentul ei? Cum o cinstesc eu pe ea? - Monumentul e în suflete, spuse sentențios ofițerul. - Nu pot, copii, decise Hagienuș, nu sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o mare jale, și ochii, de multă clipire, parcă lăcrimau. Sentimentul, cu toate că sincer, era totuși exagerat, pentru privitor, de masca facială. - De ce vezi dumneata lucrurile în negru, tată? reveni laatac Petrișor. Ce? Iubirea stă într-o piatră, în niște pereți? Cavoul tușei e foarte frumos, punem o inscripție frumoasă. Nimeni nu mai bagă azi banii în zădărnicii de astea. Se vinde via lui Ionescu de lângă noi, crâmpeiul de la deal. Zi și dumneata, nu-i mai bună vița-de-vie decât mormîntul? Să bem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sculptura arată pe nevastă-mea, ce-o să facă cu ea? - Ce ne pasă nouă? zise Petrișor. Dacă o lasă, se cheamă că figura mamei o să rămână acolo de veci, dacă îi înlocuiește capul, îl cerem și îl punem dincoace, la cavoul tușichii. - Voi ăștia, tinerii, observă Hagienuș cu reproș mai mult admirativ, n-aveți nimic sfânt. Noi am trăit altfel, aveam o credință, un respect de părinți. Florica și Petrișor gâtuiră pe orientalist într-o strânsoare demonstrativă de simpatie. - Cum? Nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]