607 matches
-
se afla în jurul locuinței defunctului care avea casa lângă „Medeanul nostru din centrul satului - pe atunci mult mai mare și mai cuprinzător - însă astăzi redus la mai puțin de jumătate din cauza eroziunii și alunecării terenului din vale - sporind râpa - cu caznă indiguită mai târziu prin lucrări inginerești de combaterea eroziunii solului. Defuncții, gospodari renumiți, cu multiple resurse materiale, au avut parte de o mare și grandioasă adunare de doliu, cu mii de participanți curioși să asiste la această întreită tragedie, care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apropii de oglindă, ridic paharul: „Noroc Mephisto!“. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În luciul schimbător, dar repede, fulgerător de repede, aceasta s-a estompat. A rămas acolo doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu, dar cred că arătam așa monstruos din cauza amigdalitei. Vine spre mine Luminița D. ca să mă invite să dansăm un vals de Strauss. „Hai să dansăm, că nu e Mircea să mă vadă!“ Nici nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Era pentru prima dată când mă trezeam Înarmat cu această conștiință a realului alveolar, compus din goluri și plinuri. Așa, parcă În frunze, zumzăia aceeași panică, deși frunzele erau acum doar semne abstracte, neexistând decât undeva În rădăcini și era caznă grea până să traverseze tunelul sevelor până În ramuri și crengi. În ochii trecătorilor am observat o neliniște ce nu exista Înainte și am Înțeles brusc că nu mai am timp. Nu am reușit, abia acum realizez acest lucru, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că faima i-a nivelat, lustruindu-le o viață-etalon ce nu mai are nimic personal, nimic uman, prin care să se simtă că au trăit cu adevărat. A fi celebru nu este o mare fericire, ci mai degrabă o mare caznă; nu poți să faci ce vrei tu, nu poți fi leneș (de exemplu, să stai o zi Întreagă În pat și să citești o carte proastă despre viața lui Napoleon, cum fac eu acum, să stai acolo ascuns fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apropii de oglindă, ridic paharul: «Noroc, Mephisto!Ă. Poate că, pentru o clipă, i-am zărit imaginea În oglindă, dar repede, fulgerător de repede, ș...ț s-a estompat. A rămas doar chipul crispat al unui ins macerat de o caznă interioară teribilă. Era chipul meu“ (sic! - p. 31) ș...ț. Simpatic În asemenea momente, M. e alteori cu adevărat profund și reușește bune pasaje de jurnal, cu idei și cu finețuri de scriitură (v. pp. 24, 55, 87-88, atâtea altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
până ce gingiile desprinseră o bucată. Și-o plimbă îndelung prin gură, ca pe o bomboană. Fane Chioru își trecu mâinile cu degete lungi ca doi păianjeni pe masă, până când ajunse la mâncare. — Eu, spuse Coltuc, mulțumindu-se să privească spre cazna tovarășilor lui, unul care bâjbâia, altul care molfăia, ca să mă văd întreg, cum am fost la început, trebuie să fiu, în același timp, și-ntr-un loc, și-ntr-altul. Adică să mă uit la mine mai de departe. Am citit că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la colțurile buzelor, la rădăcina urechii, de parcă cineva, cu o pensulă, voise să dea chipului său un aer hlizit. Când socoti că, peste urmele blacheurilor, nimic nu mai putea fi, până una-alta, lecuit și că, printre frânturile spuse cu caznă, băiatul nu mai avea ce adăuga, Melania îi puse în față farfuria cu mâncare. El știa că, dacă avea s-o privească, fata o să izbucnească în plâns, de aceea mânca, așa, trudit, cu ochii în jos. Abia când ușa se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie cazna de a urca, inutilă, altminteri, căci la capătul drumului o așteptau alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape târându-se, mai degrabă lemnul o purta pe ea, femeia de lemn era mai vie decât femeia de carne. Se proptiră amândouă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie cazna de a urca, inutilă, altminteri, căci la capătul drumului o așteptau alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape târându-se, mai degrabă lemnul o purta pe ea, femeia de lemn era mai vie decât femeia de carne. Se proptiră amândouă, îmbrățișate, stâlpul, ușor înclinat, se înfipse în molozul proaspăt din vârful dealului. Magdalena
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Copiii ședeau în față, frumos îmbrăcați, țepeni ca la recitare, cu buchețele de flori în mână. Mica fanfară a garnizoanei cânta, de fiecare dată, Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tristeții sale. — Mă întrebam, părinte... — Asta nu-i bine, îl întrerupse popa. Roagă-te, nu întreba, că nu știi ce vine după aia... Hai, să trăiești... Își muiară buzele în vin. Popa îl privi cu familiaritate. Ca să termine, cu oarece caznă, cuvintele pe care le începea pe dibuite, vorbea rar și rotunjit. — Simțeam eu că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe catapeteasmă și oftă iarăși : — Unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-ale pieritului ? Poate că te mai ușurezi, părinte, de păcatele cu care te încarci de la vinul de împărtășanie. — E vin bun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
LIVIA NEMȚEANU Din descoperire în descoperire, din carte în carte, din copilărie la senectute, viața mea s-a scurs printre miile, zecile de mii de pagini citite cu elan sau cu caznă, după felul și calitatea cărților. Și dacă în primăvară am descoperit o interesantă carte din secolul 19, în care un călător de la Paris străbate și țările românești pentru a ajunge în Rusia, - și despre care o să vă povestesc cu siguranță
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
as îndrăzni să propun, e ce spunea Clasicul: Ne fut-ce que pour vous donner l'idée... Am auzit, în ultima vreme, de mari căiți, care, spre sfîrșitul vieții lor, începură a-l reciti pe Balzac. Este un canon. Este o cazna, ce se cuvine asumată într-o zi, năpădiți cum sîntem de viziunile unei vieți a cărei lege, - mai mult decît altădată, - redeveni banul.
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire, văzduh, capiștea, mirean, moaște, proclet, milă, pomină, molitfă, pristol, raclă, vârcolaci, rai și iad. N. Iorga menționa constatarea lui Miklosich: din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drept veșmânt Celor răniți jertfind întreaga ei viață. Asemenea unei călugărițe, această tânără se dedică trup și suflet îndatoririlor sale, "nevoindu-se-n misia sa" cât e ziua de lungă. Mereu la căpătâiul soldaților veghea Și-asupra frunților arzând de cazne se-apleca Grijind de fiecare cu dragoste de soră. Însă... Într-un apus, pe când veghea un marinar breton Căruia-o schijă-n zbor îi smulse un pulmon Și care-agoniza, trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tânăra aristocrată era mai aprigă decât părea și că trebuia să se țină tare dacă voia să se aleagă cu ceva, chiar dacă acest ceva n-ar fi fost decât privilegiul de a o atinge cu vârful degetelor. "Am îndurat toate caznele din lume până am reușit să-i prind Louisei, preț de o clipită, mâna", se lamentează tânărul, pe 22 septembrie 1919. "Când dau să mă apropii ceva mai mult de ea, devine bănuitoare", va confirma el câteva zile mai târziu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la zid dublul său activ și răuvoitor. Neputinței tuturor îi este contrapusă atotputernicia unui responsabil: evreu, negru, sărac, bogat, bolșevic și așa mai departe. Picturile din Evul Mediu ne arată scene apocaliptice. Persecutarea evreilor învinovățiți de otrăvirea fîntînilor. Sînt supuși caznelor, casele lor sînt incendiate în timp ce mulțimea scoate strigăte de bucurie, iar torționarii împing în jăratec, folosindu-și armele, pe acei fugari care credeau că vor scăpa. Or, al doilea război mondial ne-a arătat din nou scene de oroare declanșate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de către aceștia. Creștinii nevizați direct de decretul lui Licinius, nu au voit să se supună unui împărat care deși nu a îmbrățișat niciodată creștinismul, cu excepția câtorva acțiuni trecătoare în favoarea Bisericii, a fost considerat inițial creștin, iar mai apoi trădător datorită caznelor la care i-a supus. Cei mai mulți s-au refugiat în pustiuri ori s-au ascuns prin munți, mergând după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
erau pedepsiți, fiind transformați În licurici. Μ Ca să fii cu adevărat un creator/Înnoitor În domeniul ethosului, trebuie să ai o conștiință prometeiană. Μ Oricât s-ar strădui, unii nu reușesc să-și ridice munca de la acest nivel dezolant al caznei, al osândei, al chinurilor (asemănătoare sforțărilor torturante ale lui Sisif). Aceasta pentru că ei nu au cunoscut Încă plăcerea găsirii unui rost muncii lor sau nu știu Încă s-o supună la Înseși cerințele devenirii lor (de aici, sentimentul că s-
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în primii ani de viață rămâne un concept cu totul străin de persoana ta; la o anumită vârstă conștientizezi că există, îți creezi un model mental pentru această procedură și te miri că o adultă întreagă la minte se supune caznei de bunăvoie; vine însă vremea când te apucă și pe tine frenezia masochistă. Intri în horă și nu mai ai cale de întoarcere: joci. Și n-ai încotro, activitatea de gospodină este parte integrantă a prețului plătit ca să devenim eligibile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de valori, de interdicțiile și de exigențele acesteia. Această imagine elementară a "omului naturii" om "al instinctului pur", la adăpost de orice prescripție și de orice obsesie a păcatului, trăind fără să se rușineze în goliciunea sa de la început, necunoscînd caznele muncii și necazurile bolilor, este, neîndoielnic, departe de a fi o noutate: secolele creștinătății nu au ignorat-o, ea nu a lipsit din zonele părăsite de aceasta, dincolo de manifestările de transgresiune mai mult sau mai puțin impure. Dar, pe de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
două comparații identificate în poezie - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul, respectiv sufletul meu doarme ca întro vizuină pierdută - sugerează starea de evanescență (aburul), de singurătate, de alienare și deznădejde pe care o traversează poetul, odată eliberat de caznele creației. Originală este și metonimia degete - putrefacție - moarte, desemnând nu numai ființa biologică, ci și mâna care scrie. Astfel, versul degetele subțiri care vor săpa canalen pădure și se vor întoarce acolo mereu și vor intra încetul cu încetul în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
face ele. Căci scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte; punându-și credința în scris, oamenii își vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, și nu dinlăuntru, prin caznă proprie. Leacul pe care tu l-ai găsit nu e făcut să învârtoșeze ținerea de minte, ci doar readucerea aminte. Cât despre înțelepciune, învățăceilor tăi tu nu le dai decât una părelnică, și nicidecum pe cea adevărată". (Platon, Phaidros, 1983
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
trădat de toată lumea. Ca dânsul nimeni nu știuse să aștepte și să rabde, neclintit el pândise norocul la răspântie, îl înșfăcase și-l siluise ca să-i poată smulge ceea ce, în chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la început fără caznă și zbucium. [...] Calea măririlor i se deschidea largă, netedă, acum însă, că putea năzui la orice, nu mai voi el nimic și se retrase." Revine, și în legătură cu acest personaj oglindă obsesia sfârșitului inexorabil: cu el se călătorea în veacurile trecute
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]