1,815 matches
-
pacient (C1, C2, B1, B2, A1, elicopter, avion, navă) - Targă lopată (C1, C2, B1, +/ elicopter, navă) (fig.16)Saltea vacuum (C1, C2, B1, B2, AMD, avion, navă)Scaun cu rotile, cu sistem fixare pacient (C1, C2, B1, B2, A1, A2) - Cearșaf de transport sau saltea de transfer (C1, C2, B1, B2, A1, A2, elicopter, avion, navă) - Set atele vacuum sau gonflabile (fig.17) - Sistem de încălzire cabină medicală - Bimotor în conformitate cu reglementările europene în vigoare pentru elicopterele de salvare aeriană - Dispozitiv de
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
Acolo unde era o lampă, lângă o cărticică de rugăciuni, pe un scaun pe a cărui împletitură o lumina, o fată grasă cu picioarele sprijinite de scaun se ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mâine... Acum, nici o vorbă mai mult! Eu trebuie să lucrez, și tu să dormi... Numai că nu vreau să te întorci în groaznica ta cameră: ți-ar fi frig și te-ai teme; o să te culci în patul meu, cu cearșafuri albe și frumoase, schimbate azi-dimineață!... Am de scris toată noaptea, și dacă mă fură somnul, o să mă întind pe canapea... Bună seara! Nu-mi mai vorbi. Piciul se culcă, nu se mai împotrivește... Tot ce i se întâmplă i se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a dus la ruperea echilibrului dintre progesteron și estrogen. Prin urmare am sfîrșit prin a avea o biochimie specifică menopauzei, În loc să mă bucur de excesul de estrogen. Experimentam pentru prima dată În viața mea ce Înseamnă să te trezești cu cearșafurile ude, să ai insomnii și să fiu apatică, simptoame pe care nu le-aș fi avut dacă nu m-aș fi supradozat cu progesteron. CÎteodată pur și simplu nu poți cîștiga. Dar poți Învăța din propriile greșeli. Citiți În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
ai prăbușit. Eu unul făceam parte acum din această istorie oribilă. Mai mult chiar decât făcuse parte Rusty Regan. Dar bătrânul nu trebuia vârât în ea. Trebuia lăsat să zacă liniștit sub baldachinul patului, așteptând cu mâinile livide strânse sub cearșaf. Inima îi era un murmur scurt și nesigur. Gândurile îi erau cenușii ca scrumul. Iar în curând și el, ca și Rusty Regan, avea să doarmă somnul de veci. Atmosfera lugubră, de scepticism amar, total necaracteristică literaturii „enigmistice”, marchează o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
caldarâmul liniștit răsunară pași. Nu departe, porni o mașină. Țâșni în noapte cu un scrâșnet fioros al schimbătorului de viteze. M-am întors spre pat și l-am privit. Pe pernă se mai vedea încă urma capului ei, iar pe cearșafuri, cea a trupului mic și corupt. Am pus jos paharul și am aruncat așternuturile cu sălbăticie. Scena e importantă nu doar pentru înțelegerea psihologiei personajului, ci și pentru a sesiza, la rândul nostru, că Marlowe știa despre Carmen Sternwood mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de aer, cadavrul s-a trezit la viață sub brațul meu și s-a îndepărtat, iar atunci m-am luptat cu peștele, iar cadavrul se răsucea necontenit în apă, învârtindu-și părul lung. M-am trezit cu gura umplută de cearșaf și trăgând tare cu amândouă mâinile de tăblia patului. Când i-am dat drumul, mușchii mă dureau. M-am ridicat și am traversat camera să-mi aprind o țigară, simțind sub degetele picioarelor goale covorul. După ce mi-am terminat țigara
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
timp și lângă Maica Domnului... [...] Soția se scoală de dimineața teafără și proaspătă, și ochii și mâinile ei vor umbla toată ziua, să întocmească și să îndrepte viața soțului și a copiilor ei. Subt mâna ei viața este ca un cearșaf alb, care zilnic trebuie clătit în apă și lumină și călcat cu fierul cald, pe cutele cuvenite, cu horbotele la margini. Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Aristotel (vezi Poetica, cap. 24). Dar asta ar însemna să uităm că Ulise nu doarme decât în momentele de criză și de tranziție 180. Ajuns pe insula Itaca, feacienii îl luară mai întâi din "adâncul corăbiei pe eroul înfășurat în cearșaful lui lucios și în inul subțire" și îl puseră pe nisip, cufundat în somn, apoi aduseră darurile oferite de către regi. Deșteptarea lui Ulise în patria sa este doar progresivă iar renașterea se produce după schema progresivă a trecerii de la ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în timp ce Anghelina primește, la 21 decembrie 1772, unsprezece șiruri de mărgean, șase șiruri de urmuz și două șiruri de rubine. inelele de argint iau locul celor de aur, dar și acestea apar destul de rar și mai ales la țăranii înstăriți. Cearșafuri, fețe de pernă, fețe de masă, cergi, scoarțe sau covoare se țes în casă din in, bumbac, borangic sau lână. Nu lipsesc nici șervetele, ștergarele sau peșchirele de „obraz“, de „mâini“, de „oglindire“, talere le de cositor sau aramă, cuțite
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
cu un alt scris, cu o altă cer nea lă și mai ales că notițele folosesc persoana I singu lar, adică îi sunt auto adresate, pentru buna lui știință. Mărgă ri ta rul i se pare prea mărunt, unul din cearșafuri este vechi și ponosit, salteaua este din atlaz prost, lingurița de argint cu farfuria ei nu cân tă resc decât 25 de dramuri, din batiste nu a primit decât patru, pentru argintăria mesei a trebuit să insiste și până la urmă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
relatează poveste după poveste, așa cum ne reamintea Garret Morris, de la Saturday Night Live, făcând introducerea unei știri despre cei cu deficiențe auditive: „CEA MAI IMPORTANTĂ POVESTE DIN ACEASTĂ SEARĂ!”. Copiii și adulții adoră poveștile. Când suntem copii, ne ascundem sub cearșafuri cu lanternele, deoarece trebuie neapărat să aflăm în noaptea aceea cum se termină povestea. Când devenim adulți, ne suim în avion și vedem cincizeci de persoane care citesc: patruzeci citesc romane, în timp ce ceilalți răsfoies povești din cărți sau reviste. Poveștile
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
așternuturi noi. În partea de răsărit se afla colțul cu icoana și candela împodobite cu ștergar, iar pe peretele lung se afla suspendată culmea, pe care atârnau sumanele, hainele groase, cojoacele și alte piese de îmbrăcăminte, toate acoperite cu un cearșaf frumos brodat, numit „prostire de culme”. Tot aici fiind camera fără sobă, se țineau atârnate de o prăjină prinsă de coama tavanului: șuncile afumate, picioarele de porc afumate, cârnații și toba de la porc. Zestrea pentru fata de măritat era ținută
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
vieții și cu motive antropomorfe. Cele mai noi au ca modele buchete de trandafiri, oleandru sau alte motive florale. În perioada dintre cele două războaie mondiale și după aceea până la colectivizare, femeile din satele noastre au țesut fețe de plapumă, cearșafuri de pat și de culme, ștergare de uz gospodăresc și pentru împodobit pereții. Acestea din urmă erau țesute în două, trei și cinci ițe, ultimele având ornamente din țesătură în formă de fagure. Ștergarele de uz casnic erau țesute în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Mai îndurerată decât Maria, văitându se, femeia dintre Madonna și bărbatul care o ajută în a-l coborî de pe cruce pe Mesia, pare a purta o mască, la fel ca și Sfântul Ioan. Împreună cu bătrânul ce ține într-o mână cearșaful cu Mântuitorul, personajele lui Dürer par sceptice. Cerul negru, în contrast cu depărtările albe, piticii care parcă au venit dintr-o poveste și nu își au locul într-o scenă religioasă, bărbatul a cărui privire este ascunsă sub vălul negru, alături de culoarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
alții de spaima singurătății. Uneori se întâmplă să se unească singurătăți care nu se izbăvesc ci se îneacă în viciu. Să împărtășești același viciu este începutul pieirii în doi. Luana și Andi, înecați în aburii alcoolului, împărțindu-și singurătățile între cearșafuri sordide, e un cuplu trist care se sfâșie până când unul din ei, Luana, ajunge la ospiciu. Ospiciul ca mecanism al degradării umanului. Andi e preluat apoi în vârtejul unei pasiuni de Marga care i se agață de gât doar pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
comic: tocmai când e în pat lângă iubita lui hipioata întoarsă la șters viața de mizerii, bate la ușă blonda ca o pâine. Confruntarea dintre cele două rivale este tragi-comică: bătălie cantre fete, una ca o Afrodită ieșită din spuma cearșafurilor de cămin studențesc, alta ca o leoaică gata să-și îngenuncheze adversara cu expunerea trofeelor feminității sale! - Mai bine nebun decât tragic? Ce se poate aduna între filele cărții care începe cu: „Sunt un tip tragic. Pe cuvânt. Sunt cu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
său îi spulberă și iluzia descendenței umanității din barză. El, săracul fusese toată copilăria chinuit de o glumă a unui unchi cum că doar pe el lar fi adus barza din America, maică-sa nu făcuse decât să întindă un cearșaf, să-i amortizeze căderea... În timp ce toți ceilalți ar fi fost din aceeași familie, el era americanul, izolatul, singletul... De aceea se și răzbună, la o masă de Crăciun îi trage unchiului uzurpator de identitate, scaunul de sub șezut. Și nu cade
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu deosebită migală și măiestrie. La toate, pictorul a ținut să-i precizeze ce tehnici și ce materiale folosise, dar mai ales cîți ani Îi luase lucrul la fiecare. În fine, Întorcîndu-se În mijlocul atelierului și dînd la o parte un cearșaf, Îi arătă și ultima lucrare așezată pe șevalet: Vezi, la ăsta lucrez de cinci ani și Încă nu-i gata. Poetul, obosit acum de cît dăduse din cap și aprobase, de toate subterfugiile la care recursese ca nu cumva să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cuvânt exactitate. "Curiozitățile" intervin, parodic, în momentul în care rotim, alături de naratorul omniscient, camera de filmat prin tot decorul: "În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearșafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în sine", un cățel de usturoi, o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
York o soție tânără și doi copii ca să-ți încerci norocu-n Lumea-Nouă, urmând pilda multor compatrioți de-ai dumitale. (...) Regatul peste care-ai să fii suveran ar semăna cu marile dulapuri casnice în care femeile de la noi pun teancuri de cearșafuri și de fețe de masă imaculate și parfumate cu pungulițe de levănțică"357. Deci Robinson nu mai este un celibatar, ca în romanul lui Defoe, ci un familist, tatăl a doi copii. Vorbind despre el la persoana a treia și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
când ieșeai la lucru, credeai că mergi pe niște bureți care te înțeapă. Sau, după cum "am gustat", tot pentru neîndeplinirea normei, te băgau în camera aia de la poartă, te dezbrăcau de te lăsau cu spatele și fundul gol, puneau un cearșaf ud peste tine și te băteau până te rupeau. Puneau cearșaful ud peste tine ca să nu lase urme. Erau tot felul de torturi și în afară de asta se mai foloseau diverse sisteme de pedeapsă: izolare severă, unde nu-ți dădeau să
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
te înțeapă. Sau, după cum "am gustat", tot pentru neîndeplinirea normei, te băgau în camera aia de la poartă, te dezbrăcau de te lăsau cu spatele și fundul gol, puneau un cearșaf ud peste tine și te băteau până te rupeau. Puneau cearșaful ud peste tine ca să nu lase urme. Erau tot felul de torturi și în afară de asta se mai foloseau diverse sisteme de pedeapsă: izolare severă, unde nu-ți dădeau să mănânci și să bei - că obligația lor era să ți se
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
apropiai de trei metri, dar în realitate făceai doar câte un metru și jumătate. Eram nevoiți să păcălim gardienii că altfel nu supraviețuiai, era imposibil să-ți faci norma în condițiile acelea. C. I.: Ați trecut prin vreo bătaie cu cearșaful ud? S. Ț.: Am trecut și prin asta și prin bătaie la tălpi. C. I.: Cum se petrecea mai exact o astfel de pedeapsă? S. Ț.: La poartă era o cameră. Poarta era locul unde stăteau cei care conduceau lagărul
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
care conduceau lagărul și acolo era o cameră, îi ziceam "de tortură" că, de fapt, asta era. Te băgau acolo, îți spuneau să te dezbraci... și te dezbrăcai, ce altceva ai fi putut face? Te întindeau la podea, puneau un cearșaf împăturit în două-trei ud, să curgă apa din el, și începeau să te bată. Dar ce te băteau... până te terminau. C. I.: Cu pumnii, cu picioarele? S. Ț.: Nu. Aveau niște bastoane de cauciuc, dar mai subțiri decât acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]