612 matches
-
asta doctorul și soțul ei „a auzit“ imediat și s-a neliniștit. Doamna Margulis avea impresia că bărbatul ei are un văz mult mai dezvoltat decât al oamenilor normali, fiindcă cea mai mică schimbare a feței, a culorii tenului, orice cearcăn, orice semn dat de trup era perceput cu ochi de uliu, de la mare distanță și, chiar dacă voiai să-l maschezi în vreun fel, tot nu reușeai să-l faci să treacă neobservat. Așa că îi puse necăjită un ziar sub ochi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și papa nu-mi dădea voie să-l ating. Mă tem să nu devin egoistă: iată un defect pe care încă nu-l aveam. Poate și din cauza Saftei, de care simt că mi se rupe inima, poate și pentru că am cearcăne în suflet, m am hotărât să nu mă duc nicăieri de Anul Nou. Îmi pare rău numai pentru Jacques, știu că el s-ar bucura să vin și eu. De ce n-aș petrece noaptea de Anul Nou dormind? Prețuiesc tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
venea din sens contrar și care se oprise în loc ca să-l privească mai bine; o doamnă nu prea înaltă, îmbrăcată într-un pardesiu cărămiziu, de sub gluga căreia ieșea un smoc grizonant în formă de buclă și doi ochi uimiți, fără cearcăne și fără pungi, pe jumătate închiși, ce îl oprise subit din mers. Deoarece nu se așteptase la o asemenea surpriză, la început tresări, apoi zâmbi emoționat și, cu degetul arătător de la mâna dreaptă ațintit spre ea, ca și cum ar fi avut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu orice preț, aproape că le plângi de milă; se mișcă ca vai de mama lor, consumă hapuri cu nemiluita și, în general, nu mai fac față la nimic. Mulți dintre ei, cu fețele tăbăcite, brăzdate de riduri adânci și cearcăne borcănate, nu mai pot citi nici cu ochelari, nu mai aud soneria sau telefonul. Cu toate acestea dimineața, după un somn plin de sforăituri și rafale de tuse ce trezesc vecinii cu noaptea-n cap, cu picioarele betege și cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trăiește, este plin de necazuri care, ca și floarea, răsare și se trece și dispare ca umbra.” În altă ordine de idei, clipitul des al ochilor s-ar putea datora nu tocmai insuficienței renale, ci și a uneia ideologice. Dar cearcănele? Ideea care mă domina cândva, mă stăpânește și acum, când recitesc paginile astea de jurnal scris în cel mai mare galop. Ideea de a semăna tot mai mult cu personajul care îmi intrase de curând, sub piele. “Îl simțeam pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oglindă oglinjoară cine e cea mai frumoasă din țară?", pentru că m-ar fi întrebat, dat fiind statutul meu de globe-trotter, despre ce țară este vorba, dacă, decentă cum e, nu mi-ar fi atras atenția și asupra imperiului de riduri/cearcăne. Am întrebat oglinda dacă nu cumva sunt snoabă, pentru că, îmi zic uneori, numai un snob putea alege Insulele Cayman ca reședință oficială. După ce-am reușit să vând primul meu tablou, pe o sumă frumușică, unui excentric din Dubai, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea mecanică a grădinăritului? o Întrebă el. Adică, statuile din care țîșnește apa... Privind-o, inima Îi bătea cu putere, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să fie, sunt terminat, mi-am dat seama că-s Îndrăgostit de tine, lua-m-ar naiba. - Sunt bine. Un pic obosit. Tu? Cum ți-a mers? Arăți excelent! Ți-a priit? Tura-vura, dă-i din gură, poate scapi. - Ai cearcăne. Ai făcut prostii? Și râde. Mă prinde de braț, mă și pișcă. Apoi face un salt, se pune cu fundul pe tejghea, pozează, picior peste picior, coapsă dezvelită. - Zi, mă, ce mai faci? Nu merge treaba? Văd că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc, mă privește. Nu ne vorbim. Nici cu doamna cu ochelari fumurii nu vorbise. O sărutase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
copii cu Hariga ? Sau cu directorașul ăsta ? Domnul Mărgărit, în spatele meu, vlăguit, toropit de somn, n-aude întrebarea, nici nu mă vede prin ochelarii lui mici, aburiți. Întind un pahar roșu partenerei, care mă refuză, speriată. Albă la față, cu cearcăne cenușii, se strânge în ea însăși, mereu atentă, captând semnale. Ciocnesc cu Neagu. Sub privirea Balaurului, mereu treaz, căci n-a băut nimic... — S-ar putea să fi... își amintește muzicianul întrebarea. Parcă auzisem ceva. Cu Hariga, înainte de închisoare. Ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al bluzei negre, din mătase grea, cu guler ascuțit, bărbătesc și mâneci cu manșete. Se ridicase. Înaltă, brună, firavă, strânsă într-un cordon lat de piele. Părul cădea bogat peste umerii fragili. Mâinile lungi și nervoase, picioarele lungi și nervoase. Cearcăne albăstrii. Tenul alb, extrem de alb, ca albul lăptos al fustei scurte, dezvelind pulpele. — Te pregătim pentru o întâlnire. Importantă. Zâmbetul se ascuțise. — Domnul dorește să arăți bine. Măcar normal. Nu suportă violențe. Privirea își schimbase culoarea, negrul devenise și mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata s-o năruie. Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cărților în lumina crudă a zilei, ca o somație. O asculta, stânjenit, neștiind cum să primească darul atâtor confesiuni. Exista vreo legătură între schimbările neplăcute ale chipului acum urâțit, uscat, cu pomeții ascuțiți, cu fălcile și bărbia prea osoase sub cearcănele adânci, de strigoi, și această exagerată și revendicativă atenție acordată senzației ? Raportarea oricăror crize afective la perceperea lor fizică ? Încă la primul pas în uriașa sală apăsătoare, fusese izbit de acest palid obraz lungit și pietros, în care doar ochii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înveseliți de căderile cara ghioase, de obrajii mereu mai murdari de fard, pete roșii, vineții și verzi pe bărbie, pe nasul de carton, pe urechile blegi de catifea și pe fruntea dilatată și pe gâtul subțire și lung, de curcan. Cearcăne mereu mai adânci sub privirea holbată ! Abia își revine, scutură hainele, umerii osoși, își îndreaptă spinarea de gloabă sfântă și haioasă, scena se rotește, dându-l de-a dura : triplu salt absolut. Capul de asin cade, aiurea, unde nu te
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul din poză părea să aibă în jur de treizeci de ani. Cearcăne mari, vineții, îi înconjurau ochii cu o privire încăpățânată. Cosmin privi poza, iar ochii lui căprui închis, ochi de cerb, se încețoșară ușor. I se spusese că era ultima fotografie a lui Leonard, făcută cu patru ani în urmă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de unde se aprovizionau. Cei tineri, însă, n-o scoteau nicidecum la capăt cu salariile lor mizere. Pentru ei, desfacerea contractului de muncă nu era o primejdie prea mare. O săptămână întreagă m-am chinuit să-mi pierd mințile. Obținusem niște cearcăne până la urechi și slăbisem șapte kilograme. Exact când simțeam că sunt pe punctul de a o lua razna, intra în joc o luciditate diabolică, miștocărească. Ceva din mijlocul creierului râdea de mine și, cu cât eram eu mai delirant, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
joacă doi ochi și o gură. Femeia îl imploră cu lacrimi în ochi: dă-mi te rog portofelu’! Tocmai am luat salaru’ și mă omoară bărbatu-meu dacă mă întorc acasă fără el! Ieșise din schimbul de noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu - Vreme trece, vreme vine, / Toate-s vechi și nouă toate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
revistele literare ale vremii..., începând din 1981 și până în 2007. Construite, în general, prin filigranare senzorială - trilul păsărilor, cântul continuă. Cine ar pricepe / De-i pe sfârșite ori abia-ncepe; boarea galbenă de sânziene; lacrima atât de clară de pe obraz; cearcănul vânăt; stelele ce-n neguri ard etc. -, poemele care alcătuiesc această antologie sunt învăluite de o continuă melancolie, începând din primele volume, unde teluricul și astralul se armonizează, alcătuind un spațiu ocrotitor pentru vis și pentru îndrăgostiții care-și desfășoară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ultima clipă, însă, s-a răzgândit. ― Poate, ar trebui să-mi termin povestea. Cine știe câtă vreme te voi mai deranja cu prostiile mele. 10. ― În seara aceea, mirosea mai tare a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așteaptă în viitorul apropiat, toți cei cincizeci și doi de oficiali și oficiale se umplu de o dulce, aromitoare bonomie. Aaaah! Ce bine-i să te simți în șa chiar și atunci când ai descălecat! Un ins veșted, destul de înalt, cu cearcăne pronunțate și gura tremurândă fiindcă mereu ori își murmură ceva ori își fredonează o frântură de cântecel, tocmai iese de la Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ucidă. Își gândea În primul rând pașii. Dar imaginile veneau peste el. Înaintând, atent la picioarele taurului, Îi atraseră atenția, Într-o succesiune, ochii, botul umed și deschiderea largă a coarnelor care ținteau În față. În jurul ochilor, taurul avea niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unde mi-am notat temperatura pe o coală de hârtie și mi-am mai notat orele la care trebuia să-i dăm pastilele. — Vrei să-ți citesc ceva? — Da, dacă vrei, mi-a zis băiatul. Era foarte palid și avea cearcăne Întunecate. Stătea În pat nemișcat și părea indiferent la tot ce i se Întâmpla. Am Început să-i citesc cu voce tare din Cartea piraților, a lui Howard Pyle, până mi-am dat seama că nu mă urmărea. — Cum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]