593 matches
-
trimestrială. Pe unul dintre infideli l-am zărit odată, într-o dimineață, când (însoțit oare de cine?) asistam la raliul de pe Calea Feleacului (participa și o persoană regală). Pe tinerelul drăguț și filfizon, cu fața nedormită, buhăită și unsuroasă, cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai treacă vreun concurent, ca pe imaginea perdiției, a depravării pretimpurii, ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cât am urmat eu acolo cursurile, au alternat doi directori, dintre care unul (nu cel care mă convocase) a fost poetul patriot și creștin Ovidiu Hulea: pletos și având agățată de gât lavalieră neagră, cu ochii adânciți în orbite, cu cearcăne insomniace, cu privirile fulgerând rătăcitoare. Astfel de schimbări de directori se datorau probabil unor schimbări politice (la plecarea mea din Aiud, se instalase un al treilea director). Cum eu însumi poetizam sârguincios, așternând cu versuri nicidecum promițătoare (refrenul celor trei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
albul îmbrăcăminții. 11. Nici hainele negre nu sunt recomandate. Dacă albul reflectă lumina foarte puternic, negrul o absoarbe. Evită purtarea hai nelor negre, în special dacă știi că vei transmite în direct pe timp de seară. În plus, dacă ai cearcăne sau pungi sub ochi, negrul hainelor le accentuează foarte mult. 12. Alege culori cât mai calde, plăcute și evită culorile tari, stridente. Dacă alegi o culoare stridentă, încearcă să elimini orice altă stridență din înfățișarea ta. De exemplu, se poate
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
balsam de buze. Machiajul femelor necesită mult mai mult timp. Se folosesc fondul de ten și pudra în culori cât mai apropiate de tonul natural al pielii, dar și batoanele corectoare pentru zona ochilor, în special în cazul femeilor cu cearcăne profunde. Apoi se aplică fardul de pleoape. În unele televiziuni există un cod al culorilor care pot fi folosite pentru machiajul reporterilor și prezentatoarelor, unele fiind interzise, cum ar fi verdele sau albastrul. În alte redacții, toate culorile sunt permise
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
căci ea arată însuși chipul absenței, dar al unei absențe vii, care dă relief și pregnanță lucrurilor, "depărtarea însemnându-și chipul" în locul dezertat, dezafectat, al unei urme. Semnul acestei prezențe de absență desemnează prin omisiune, căci dacă "mereu depărtarea crescând// cearcăn/ pe suprafața adâncului"1 se ascunde în nemanifestare, ea deschide adâncul, se arată ca supra-față a transcenderii posibile. Ascunsul nu e însă totdeauna adâncul; el e uneori vălul care oprește vederea, "vălul cărnii"2, al suprafeței care se prezintă aproape
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întrețin obiectele care vin în atingere unul cu altul. A așeza lumină peste lumină înseamnă a pune în lumină un interior până atunci neluminat, a pune în vedere ceea ce altfel nu poate fi văzut. O cuprindere sau o învăluire, un cearcăn de vizibilitate de unde se deschide perspectiva în adânc. Dispunere concentrică în care conținutul se străvede prin conținător, cuprinsul prin cuprinzător: bezna dezvăluită în lumina care o învăluie. Un sâmbure al răului mai bătrân decât moartea, imemorialul pol negativ al ființei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
absolut nimic, afară de un curent de nedumeriri confuze, ca atunci când ușa și fereastra unei camere se deschid simultan și perdele fine se umflă, scoțând contururile obiectelor afară din coincidența lor cu sine. Musafirul infernal își rotea primprejur ochii lui numai cearcăne cu o căutătură ce trăgea lucrurile afară din aparențe, asemeni unei pompe cu vid, și-ar fi fost în stare să le-întoarcă pe dos cu așteptarea-i obstinată. Fetița se temea că, dacă privirile li s-ar fi întâlnit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu mai fi tristă. Soluția cea mai bună ar fi sa găsească pe cineva cu simțul umorului, dar se părea că n-are nici o șansă. Și-a scos repede oglindă din geantă și s-a privit cu atenție. Avea câteva cearcăne, căci noaptea precedentă îi fusese cât se poate de agitată.Trebuia să rămână vie în amintirea lui Giannis și se străduise din răsputeri să fie pe masura așteptărilor lui... Va trebui să meargă înainte, să se împace cu gândul despărțirii
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
II 3). Agamemnon o găsește pradă unui rău nedefinit (Mi-e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El e frapat de aspectul nesănătos al soției sale (Totdeauna are cearcăne negre sub ochi și pete vinete ? - II 8), înfățișare maladivă accentuată după închiderea ei în temniță (s-a tulburat sângele în ea... e ca moartă, cu pete vinete - III 13) și confirmată de vocea moartă, semn al hotărârii de a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
greșește niciodată, are fler în afaceri, după cum confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui (III, p. 82). Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd prea bine. Aș vrea să nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
total: gâtul, pieptul, abdomenul, bazinul, picioarele, totul era sub jurisdicția acestor insecte respingătoare, consumatoare de celule roșii. Dimineața, când m-a văzut mama, a scos un strigăt de spaimă: Titi, ce-i cu tine? Ce-ai pățit??? Ochii mei aveau cearcăne, iar pe frunte și pe obraji se puteau citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umane, figurată îndeobște în variante feminine; decor simplu, uneori chiar frust, al epuizării, bolii sau presimțirii morții. Paloarea morbidă a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
tremurânde și stomacul ghio- răindu-i de foame. Îi venea încă să vomite, dar n-avea ce. S-a dus să se privească în oglindă. Era un dezastru. Chipul supt și umflat de la pumni, pielea deshidratată, îngălbenită, ochii aproape vineți de cearcăne și o barbă deasă, care puțea. S-a fixat câteva secunde bune și apoi l-a bufnit râsul. „Habar n-aveam cât de urât pot fi, dacă mă chinui puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi era însă mai suptă la patruzeci de ani, tenul mai uscat, iar câteva riduri începuseră să-i apară în jurul ochilor obosiți, care se prelungeau în niște cearcăne adânci. Avea însă aceeași sclipire în ei, ca a unui copil. O privire jucăușă și plină de dragoste, indiferent câte dezastre avuseseră loc în fața ei. S-a dus înapoi în cameră și și-a pus cel mai bun costum. Costumul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de Ambien din seara trecută, iar în bucătărie Jayne pregătea micul dejun bogat de duminică, apoi am făcut un duș prelungit înainte de a mă îmbrăca și de a mă alătura familiei. M-am uitat în oglindă înainte de a coborî - fără cearcăne, pielea curată - și am realizat, foarte șocant, că îmi era foame și că de-abia așteptam să mănânc ceva. Prima masă de duminică, clasicul brunch, combinând micul dejun cu prânzul, era singura masă din săptămână când nu existau restricții dietetice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are oi multe,/ Multe și mărunte,/ Cât îs pietre multe./ Dar și mielușale,/ Câtu-s brândușale./ Dar un' le paște?/ Pă cer, pă pamântu./ Dar și un' li-adapă?/ 'N cel noreț de ploaie./ Dar și un' le-închide?/ În cel cearcăn de lună” (Peceneaga - Tulcea). Lauda ciobanului introduce aici motivul berbecului miraculos, capabil să alunge Dulful și să aducă faima ce consacră marital flăcăul. În basme, mândria eroului este atribuită în mod fals de cei care vor să-l piardă, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ieșit din casă și s-a așezat În spate. S-a uitat la mine și apoi a-ntors capul, pufăind din pipă. Pe-ntuneric, bărbatul arăta tînăr, dar cînd am trecut pe sub un felinar, am văzut că avea fața ridată și cearcăne negre sub ochi. Era o față clar conturată, de băiat american, o față care Îmbătrînise, dar nu se putea maturiza. Am presupus că era un agent federal. După ce-a fumat În tăcere o bucată de drum, agentul s-a-ntors spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care au grijă să le îndulcească traiul cu porția de tain pus în dreptul boturilor lor. Mândrolea era o vacă înaltă, ciolănoasă, cu păr roșcat bătând spre galben, avea coarne mari și arcuite ca ale unei rădaște iar ochii mari aveau cearcăne negre, de parcă ar fi fost machiată. Vițelul ei, Duman, semăna oarecum cu mamă-sa. Cealaltă vacă, Joiana era mai scundă dar împlinită, era la al patrulea vițel, avea părul negru, era țintată în frunte iar coarnele îi erau lăsate pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
convins că Domnul mi s-a arătat aici, în acest obiect... Nu am închis ochii: îl tot priveam și-i ascultam ticăitul. A doua zi, preluat de bunica mea, cu care urma să rămân toată vacanța, eram palid și aveam cearcăne la ochi: "oboseală... dragă, cred că l-o fi deochiat vreo fată din Iași, uite la dânsul ce frumos s-a făcut!..." Și mi-a dat un ceai cu gust scârbos, din farmacia portativă, fiind trimis "la aer". Eram "la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două tendințe - spre neoexpresionism și spre postmodernism - nu exclud mai vechea apetență
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
7 și 9 iunie.54 Foaia scolastică publică un fenomen rar. În ziua de 19 aprilie între 5 jum. și 7 jum. dimineața, în jurul soarelui era ceață transparentă, pe când cerul în alte părți era cât se poate mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta și la stânga, doi sori laterali, în partea de sus a cearcănului se vedea un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta și la stânga, doi sori laterali, în partea de sus a cearcănului se vedea un al treilea soare. Cearcănul acesta era închis de un al doilea, tot în culoarea curcubeului, însă mai palid. Fenomenul a durat două ore. Dar soarele și la o oră d.a. era înconjurat de un cerc palid.55
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
curcubeului se întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el se pierdea sub orizont. În perihelia cercului străluceau, la dreapta și la stânga, doi sori laterali, în partea de sus a cearcănului se vedea un al treilea soare. Cearcănul acesta era închis de un al doilea, tot în culoarea curcubeului, însă mai palid. Fenomenul a durat două ore. Dar soarele și la o oră d.a. era înconjurat de un cerc palid.55 Gheorghe Vernescu, spre a împiedica triumful prea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]