901 matches
-
o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș fi vrut să merg și eu până acolo, prin noaptea căldări dar picioarele mă trăgeau înapoi spre așternutul răcoros, așa că am intrat din nou în casă și m-am ghemuit între cearceafuri. Mână mea, strecurată sub pernă, mângâia mica scoică roză din care izvorau visele. A doua zi m-a trezit mătușa pe la ora zece. Muream de somn, și m-am rugat să mă mai lase. Apoi mi-am amintit cu bucurie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-și ascundă copilăria, de parcă atunci s-ar fi petrecut cu ele ceva rușinos, ceva malefic... Hai să ți-l arăt. Te ridici de lângă mine și aprinzi lumina. Simt o durere vie, usturătoare în pupile și, după ce scot capul de sub cearceaf, te văd ca într-o mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul de pe măsuță în care acum nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în camera Puiei după ce ne spusese pe un ton alintat că fetița ei nu se simte prea bine. Am intrat toate deodată în camera Puiei și am rămas încremenite. Copila aceea minunată zăcea pe pat, cu fața întoarsă spre perete. Cearceaful era dat la o parte și corpul ei subțire și roz, înconjurat de buclele aspre, era gol și avea o armonie a liniilor de neimaginat la o femeie matură. Ceea ce ne-a uimit însă era faptul că între coapsele rotunde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i dădea un plus de frumusețe suprafirească. Puia nu era nimic altceva decât o mare păpușă însuflețită, cu care se juca un copil mare, mama ei. Când a întors fața și ne-a văzut, ea s-a acoperit imediat cu cearceaful și s-a ridicat în capul oaselor. Ne explică distrată că era cam bolnavă. Se bucura totuși că am venit și n-ar fi vrut să ne strice jocul. Așa că dacă am vrea să ne jucăm chiar acolo, în camera
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
javră vărsând briliante, un cadavru sculîndu-se în picioare, un doctor scoțîndu-și ochii. Și morminte deschise, și morții în camuflaj zornăind pe tancuri, învîrtind manetele tunurilor de pe crucișătoare. Armate osoase trăgând cu bazooka, zvârlind peste orașe mine de brand, sticle incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Stăteam acolo, în picioare, sprijinită de pervaz și numărând iar și iar petalele unei flori al cărei nume nu-l cunoșteam. Era liniște și o lumină cenușie, puteam să mă adun. Și iar în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mușca din pâine. M-am culcat, ghemuită în așternut, cu scoica minunat de dulce la pipăit sub pernă. Ardeam toată, în capul meu era un vârtej, simțurile mi se întorseseră înăuntru. M-am sucit și m-am răsucit, înfășurîndu-mă în cearceafuri, până am căzut într-o stare de delir întunecat, de somn cu fragmente de vise, mai mult vorbite decât văzute. Eram vorbită de cineva din afara mea, existam numai atâta timp cât acel cineva își rostea cuvintele indescifrabile, bolboroselile hieratice. Și acele cuvinte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ilustrație reprezentând, îmi dau seama acum, o catedrală luminată, noaptea. De peretele din dreapta mea se sprijinea un recamier larg, pe lada căruia erau îngrămădite tot felul de cărți, câteva foarte groase, ca niște dicționare. Patul era nefăcut, o îngrămădire de cearceafuri boțite. Un colț ridicat dădea la iveală materialul albastru cu care era tapițat recamierul. Tot peretele din fața mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd precis, ca într-un documentar științific, cum se formează boaba de lacrimă în ochii ei, cum crește, sprijinindu-se de marginea lucioasă a pleoapei de jos, cum alunecă de-a lungul obrazului, pe lângă nas, și pică apoi, scânteietoare, pe cearceaf. Înainte să termine țigara, se ridică și deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de-acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite cu un scris mărunt. Le trântește pe pat, scoate un pix și începe să scrie cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
febră, imagine pe care nu știam unde s-o așez și ce să-i spun când ea va ajunge prezență. Nu fusesem niciodată bolnav, și convalescența aceasta, care se vestea lungă, mă neliniștea. Aș fi vrut să zvârl de pe mine cearceaful, să-mi caut pe undeva hainele și s-o pornesc haihui prin Calcutta, de luminile căreia mi-era dor. Aș fi vrut să ajung în "Orașul chinezesc" și să mănânc ciau ― acei tăiței fierți în unt, cu praz și vegele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în brațe, dar s-a împotrivit și s-a culcat ea singură, sărutîndu-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând și chemîndu-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, și încăperea noastră se topi în întunerec. Am simțit-o lângă mine, strîngîndu-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, sa se uite. Nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl ajută cu dreapta să deschidă lada. Scârțâia atât de strident, încît se opriră de mai multe ori, speriați de aceste țipete neașteptat de puternice, metalice, sinistre. În cele din urmă, izbutiră să ridice capacul. Îi surprinse albul imaculat al cearceafului și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și un miros pătrunzător de camfor, naftalină și busuioc. - Cum se vede și aici, ca în cele mai mici amănunte, mâna Generălesei! Așeza lucrurile într-o ladă așa cum alții, altădată, zideau mânăstiri sau ridicau piramide. Ia privește ce frumusețe de cearceaf, alb și bine întins, parcă l-ar fi așternut ieri, alaltăieri, și, uite, pune mâna și vezi cât e de mătăsos, parcă ar fi un giulgiu... Cu grijă, aproape cu emoție, Ieronim trase încet cearșaful, înfășurîndu-l și strîngîndu-l într-un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu s-a mai găsit nimic. Doar cenușă... Întinse brațul cât putu mai mult, înălțînd rochia, iar Iconaru o lumină întreagă, plimbîndu-și lanterna de sus în jos. - Dar, vezi, trebuia să mă gândesc, reluă Ieronim, împăturind rochia și așezînd-o peste cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata ei cea mai mică, și, până atunci, cea mai norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de gravitatea situației după cum ni se Învîrt căpățînile tunse pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a făcut Încă simțită prezența, veteranii Își permit din ce În ce mai multe abuzuri. Pe moment, mă străbate o altă spaimă. Mă văd mutilat pe vecie de ticuri bizare. N-o să mai pot trece pe lîngă un pat fără să-i Întind maniacal cearceaful. N-o să mai pot intra pe vreo ușă fără să bat În ea. N-o să mai pot intra pe vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
salon. E dus de braț de o asistentă În sala de operație - singur, nu poate, e cîrpă și Îi vine să cînte. E Întins pe masa de operație, bustul Îi e acoperit cu ceva ce ar trebui să fie un cearceaf steril. Pacientul privește amuzat toată această desfășurare, i se pare că e Învelit Într- un giulgiu, dar nu e trist, din contră, Îi vine să rîdă. Asistentele pregătesc instrumentele pe o măsuță alăturată. Se aude un sunet industrial, de obiecte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Este seară și mai toți sunt în paturile lor, pregătindu-se de culcare, fiecare în sacul său de dormit, cu foarte mici excepții, printre care sunt și eu, care mi-am lăsat sacul de dormit în Italia. Am doar un cearceaf, considerându-l mai ușor decât un sac. La capătul dormitorului sunt dușurile și toaletele, iar ușile acestora se închid și se deschid fără încetare, unii uitând să le închidă cu grijă. Mulți pelerini scriu mesaje sau cine știe ce mai fac cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
aproape, să-l cartografieze, săvârșesc o eroare elementară. Căci Olimpul face parte dintre acele priveliști care sunt cu atât mai adevărate cu cât te afli mai departe de ele. În ciuda exploziilor solare, sperietoarea cea mai la modă, plaja e înțesată. Cearceaf lângă cearceaf. Ca să intri în apă, trebuie să faci un adevărat slalom. Cerul e limpede, soarele dogorește, marea e liniștită, dar apa a devenit rece, ca de la frigider. Copiii își înmoaie picioarele și fug, speriați, înapoi. Maturii se bronzează. Când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-l cartografieze, săvârșesc o eroare elementară. Căci Olimpul face parte dintre acele priveliști care sunt cu atât mai adevărate cu cât te afli mai departe de ele. În ciuda exploziilor solare, sperietoarea cea mai la modă, plaja e înțesată. Cearceaf lângă cearceaf. Ca să intri în apă, trebuie să faci un adevărat slalom. Cerul e limpede, soarele dogorește, marea e liniștită, dar apa a devenit rece, ca de la frigider. Copiii își înmoaie picioarele și fug, speriați, înapoi. Maturii se bronzează. Când îi răzbește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sezonul ploilor, voi redeveni o "persoană civilizată". Acum, însă, mă uit cu o strângere de inimă că marea începe să piardă din lumina pe care o avea înainte. Am și aici un somn agitat, dovadă că dimineața găsesc, cu regularitate, cearceaful mototolit, strâns sul, dar, de când am venit la mare, doar într-o noapte a trebuit să înghit un somnifer. Încolo, am căzut buștean. Probabil, contează și oboseala fizică. În București, nu am ocazia "să fac mișcare". Lacurile din jurul Bu-cureștiului sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai deslușit din propria lui imagină. De câtva timp, noaptea avea febră și somnul îi era sufocant. Palmele arzătoare și le răcorea pe cearceafurile proaspete de olandă fină, îndantelate bogat și uneori ușor pătate de buzele fierbinți. Când descoperise întîi urmele acelor sărutări rozate, Maxențiu trăise cele mai intense ore de desperare ale amorului cel mai mare, amorul de sine. în insomniile lungi simțea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Poate, totuși, dorea să-1 vadă. Cu blândețe și autoritate chirurgul îi pusese chiar el întrebarea. Lumina de suferință și refuz din ochii muribundei îl impresionase. - Nu! Nu! -- Vedeți! Nu vrea deloc! sughițase moșica Mari, pe când Sia cu mâini tumefiate ghemuia cearceafurile. Cum la Drăgănești în ultima săptămână nu se mai aflase nimic despre Sia, se credea și acolo că merge mai bine, mai ales că Rim venea regulat, deși cu un cap mai bizar ca de obicei. Repetiția generală trebuia să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
condiții. Am stins televizorul, dar n-am reușit să readorm, cu toate că luasem un somnifer. Mi-am amintit cum a înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
simplitate (doar infernul e complicat). El nu e "perfectibil", fiindcă în paradis nu există nici progres, nici "mai bine", acestea fiind rezervate lumii imperfecte, de după copilărie. 28. Iarna dormeam cu tata în patul "principal" (tot cu paie, acoperit de un cearceaf de cânepă, dar mai înalt decât cel de lângă ușa de la intrare unde dormeau mama și sora mea). Dimineața, când mă trezeam, tata își apropia obrazul de obrazul meu și, cum nu se rădea decât duminica, mă înțepa cu barba, ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]