1,879 matches
-
întrebat dacă: "Doctorul care ar' să vie e un cal mare?'' Era de patru ani. Pentru logica asta perfectă am ridicat-o în pod cât a voit, mi-am petrecut degetul prin toți cârlionții ei, i-am pus la dispoziție ceasornicul, mustățile și nasul și am petrecut amândoi o după amiază de fericiri. Eram, bineînțeles, și confidentul ei en titré3. Într-o după-amiază, 1 Dedicație (fr.). 2 Femeia este schimbătoare (it.). 3 De drept; preferat (fr.). când m-a văzut intrând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin filozofi din cauza meseriei?) Ceasornicul, angrenaj de forțe, "lecție" de determinism - cu sistemul lui de sori strălucitori, cu palpitul spiralei nelămurit și sur închipuind o nebuloasă, cu pretenția coardei de perpetuum movens 1 al rotației dintre cele două capace - e un univers în miniatură, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ideile colorat, în contrast radical cu filozoful Haim Duvid, care vorbește abstract, incorect și cântat. Probabil că el e născut în ghetto, și ea, la țară. Haim Duvid nu avea astăzi nimic de reparat. După ce mi-a pus sticla la ceasornic, am continuat conversația începută. Doamna Sabina are reumatism, ca și tatăl ei, și e convinsă că o să moară, ca și el, după câțiva ani de suferințe. "Ferice de morți, că nu mai simt dureri", a încheiat ea povestirea și prevederile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
telegramele, toate informațiile, toate foiletoanele și toate anunțurile din jurnalele în care erau împachetate cumpărăturile. Să te pun în curent: prințesa de Meklenburg s-a logodit cu ducele de Hessa, sau poate el e prinț și ea ducesă; Radivon vinde ceasornice de aur cu doi lei bucata și mai dă pe deasupra ca premiu un ac de cravată tot de aur; împărăteasa Germaniei a făcut cadou împăratului doi prinți gemeni; prețul rapiței s-a urcat; Pepita Ximenez s-a înamorat de cumnatul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare când au schimbat strachina cu farfuria. - Ce gură rea ai tu, Adelă! - Ce să fac, mămucă... În acest moment, ceasornicul meu de masă începu să carilloneze 1 La Paimpolaise. Erau ceasurile patru. Copilul din Adela a fost atât de fericit, încît am pus minutarul, pe rând, la toate cele douăsprezece semne ale cadranului. Apoi am rugat-o să-mi facă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule! Am intrat cu Adela la Haim Duvid, pretextând că ceasornicul ei rămâne în urmă. Voia să vadă numaidecât pe filozof și pe nevasta lui. Haim Duvid - o extrem de ceremonioasă politețe profesională, dar impasibil. În schimb, doamna Sabina s-a întrecut pe sine. Se topea. Ochii îi înotau în lacrimi ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin la inimă coanei Anicăi. Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
primejdios... Primejdios, pentru că ceea ce se petrece în mine ori nu are nici un ecou în ea, ori dacă are, ea vede lupta care se dă în mine și imposibilitatea de a fi fericit orice ar simți și orice ar face? Dar ceasornicul îmi arătă că cele două ore trecuseră. Trecuseră prea repede. Fără să-mi dau seama, avusesem iluzia că timpul stă și el împreună cu noi, amical. Dar el își îndeplinea implacabil funcția de a uza totul și de a ucide viața
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
instinctului din planul lui firesc în cel al autismului, al solitudinii simbolice. Imaginea femeii devine mai ispititoare în absență ori prin intermediul succedaneelor. Personajul posedă doar simbolic femeia, ceea ce este o anormalitate. Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu"; - sărutatul mîinii: "mi se părea că-mi dă drepturi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
multe mărturisiri și provocări de injurii la adresa milițienilor, la care Însă Tony Pavone răspunse suficient de evaziv, oferindu-i unele informații eronate. Cele câteva minute, le asemui cu jalnica ultimă dorință a unui condamnat la moarte...!! În momentul când acele ceasornicului indică cele douăzeci și patru ore dela introducerea lui Tony Pavone În arest, acesta fu strigat pentru liberare. Procuratură refuzase prelungirea arestului cu Încă treizeci de zile...! La percheziția corporală, inchizitorii căutară febril biletul compromițător...! Cu mare atenție să nu fie bănuit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
proprietate, a organizației tehnologice rafinate și așa mai departe. Da, asta trebuia să fie ideea. Domnul Sammler Își măcină cafeaua Într-o cutie pătrată pe care o ținea Între genunchii lungi, trăgând de o manivelă În sens invers acelor de ceasornic. Acțiunilor obișnuite le aducea o neîndemânare pedantă specială. În Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale, erau nefamiliarizați cu bucătăriile. Acum făcea lucruri pe care altădată le făceau bucătarii și guvernantele. Le făcea cu o anume Îmbățoșare popească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
minte ca cineva din familie să fi morărit ceva. Cu toate astea, tu ai memorie excelentă. Mai bună ca a mea. — Hessid. Un bătrân arătos, cu o barbă albă lată. Purta un melon și o vestă foarte de soi, cu ceasornic și lanț. Chemat des să citească din Tora, deși n-avea cum să fi contribuit mult la sinagogă. — Aa, sinagoga! Vezi tu, Elya, nu prea am avut de-a face cu sinagoga. Eram aproape gânditori liberi. Mai ales mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru prima dată, parcă anume în premoniția acelei sărbători. Întâlnirea noastră, spusei, nu a fost o întâmplare ci împlinirea legii necunoscute de care vorbeam. Dovadă că totul fusese luminat de intuițiile noastre, lucrând aidoma pentru fiecare din noi, asemeni unor ceasornice reglate pentru aceeași oră. Asta înseamnă că ne vom întâlni într-o sincronizare căreia îi suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi fără rost. Căci ce rost, îmi spuneam, puteau să aibă zilele acelea searbăd trecătoare, în care toate semănau, fiecare una cu alta, sub domnia unui cenușiu fără întoarcere. Procesele, ceasornic al vieții sociale, se succedau cantonate în trei-patru zone, devenite plictisitoare, ale codului civil, mereu aceleași, căci vântul alungător, prin secătuirea Dreptului (nu era vorba de îndreptarea lumii, cum ni se spunea), era același cu cel ce secătuia viața însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
căruțe care umblă cu mașini... și pe ploaie și pe ninsoare... da’ repede grozav... acu sunt aici, ș-acu nu le mai vezi... —Multe minuni! șopti fata; ca-n povești... Da’ pe la noi nu sunt de-acestea. —Morarul are și ceasornic... zise Niță. Are și boierul, îl întrerupse fata; mi l-a arătat madama... —Parc-aș vrea să mă duc așa prin lume, și să le văd toate... grăi Niță zâmbind. Fata nu răspunse; rămase gânditoare. După-amiaza de toamnă era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii; îi deschide: e orb. Se mișcă doi pași înainte: cel puțin nu e închis într-o stâncă. S-a poticnit spre dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liber, bolnava se închină spre candelă de trei ori. Avea nădejde bună. Era însă prea ușoară în brațele celui ce-o purta. Cum o așeză în sanie și o învăli cu lăvicerele, omul veni iar în casă și opri limba ceasornicului. A oprit limba ceasului, zise tainic Bezarbarză cătră nana Floarea. Ea ridică din umeri cu obidă. Faptele lui Culi erau cu totul neînțelese, ca și această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochi de urs, ca să nu-i spuie altfel - cruce de aur în casă! La urmă, nana Floarea s-a bucurat de o vorbă a lui Traian. Ieri dimineață, spunea paznicul cel tânăr, badea Culi a poruncit lui Onu să pornească ceasornicul de părete; să-i tragă lanțurile și să-l potrivească. — Te rog, Trăiane: poruncitu-i-a cu vorbe înțelese? Da, nană Floare. Cu puține vorbe, dar bune. Bezarbarză s-a dus numaidecât să potrivească lanțugurile, așezând săgețile la ceasul opt. Zicea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul acelor de ceasornic, conform ordinelor domnului Chawla, pentru a-i avertiza asupra oricărui incident. Cine știa ce se putea întâmpla în zilele acelea periculoase, la ce trebuiau să fie atenți, ce întâmplare neaștepată putea să apară? Nu erau în siguranță. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
N-am discutat prea mult. Îmi datorează bani... Ne-am așezat la coada lungă pentru bilete. Ceva din mine spera să se ocupe toate locurile până să ajung eu la casă. N-a fost să fie. Cu ticăitul lui de ceasornic, computerul îmi oferi un bilet. — Ar fi cazul să vă grăbiți, îmi spuse fata. Alec a alergat alături de mine până la poarta unde se face controlul pașapoartelor. Mi-a ciufulit părul și mi-a făcut vânt înăuntru. — Hei, John, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot așa o țin: o lună acasă, o săptămână la spital. Ceasornic, calculat calendaristic, la fix! Și nici pe listă de certificat de recunoaștere nu vor să mă treacă. Și doar m-ai văzut, am fost la revoluție. Eram cu steagu’ și le țineam de șase. Nimeni nu mă mai recunoaște acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oțet tot felul de litere și scame. Și, odată cu aceasta, o stare de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcare și zarurile pe care le avea În buzunare. Izbindu-se unul de altul, cuburile de os, punctate cu cifre de la unu la șase, executau În jurul degetelor și apoi al frunții mișcări elipsoidale, rotindu-se unele În sensul acelor de ceasornic, altele În sens invers, Încât, privindu-le, aveai senzația că ai În fața ochilor un perpetuum mobile ce funcționează pe baza unei energii misterioase, venită de undeva dinăuntrul sau din afara unui eter nedefinit. „Totul nu-i decât o iluzie”, murmura Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i totul pierdut! Poate Timpul va înțelege Și va închide ochii Și se va lăsa vrăjit! Timpul: Cum aș putea să mă las vrăjit? Nici cu cea mai mare magie N-o să mă las păcălit! Hermione: Nu e corect... Acele ceasornicelor tale Au mers mult prea repede! Timpul: De ce sunteți triști? Eu am trecut, e-adevărat Dar clasa I ați terminat Și Abecedarul ați învățat! (Intră Abecedarul, însoțit de toate literele) Abecedarul: Am fost răsfoit... Certat, dar și iubit Și cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fiecare dintre aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul turnului . Mișcarea ceasornicului era pricinuită de apă , iar bătăile erau date de niște bile de aramă , egale cu numărul orelor , care cădeau pe un țambal de același matal , căderea lor fiind determinată de descărcarea apei. Carol Magnul a fost urmat la tron de către
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]