659 matches
-
tine mi s-au spus tot felul de vorbe. LIANA: Ce fel de vorbe, mărită stăpână? LIOARA: Și bune, ca cele venite de la jupâneasa Ilinca, și mânioase, ca cele pe care le-am auzit cu puțină vreme înainte de la dumnealui Ceaun, mare bucătar. LIANA: Măria Ta vei alege ce vei crede de cuviință că-i adevărat. LIOARA: Pot zice c-am și ales. Cumpănind cele spuse de jupâneasă, cu însemnarea pe care cu mare obidă mi-a pus-o sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cum ziceam, să te văd și să te cunosc. Și să știi, fata mea, că nici eu n-aș fi putut întocmi un înscris mai drept și mai adevărat către cămările noastre decât cel făcut de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut mințile? PRICINĂ: Nu ție, bucătarului. GRAS: Așa da, bre! LIANA: Slăvite Gând-Împărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tată-socrule, îngăduie-mi să vorbesc. LEHAMITE: Ce-i trebuință de-atâtea vorbe? Pe acela să-l taie... istuilalt să-i deie alte bucate... BOLOVAN: Frumoasă nuntă și bine petrecem, ha, ha, ha! GÂND: Spune, fata mea. LIANA: Mai-marele peste bucătari, Ceaun, n-are nici o vină; eu i-am poruncit să aducă bucate deosebite pentru Măria Sa Pricină-Împărat. (rumoare) Și să știi că acele bucate, care văd că lui nu-i plac cu niciun chip, sunt pregătite chiar de mâna mea. (rumoare) LIOARA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
niște saci transparenți de plastic, apoi scoțând aerul din ele cu duza de la aspirator. — Ți‑am comandat și ție câteva, apropo, strigă la mine pentru a acoperi zgomotul aspiratorului. De la Country Ways. Plus niște foiță de staniol pentru curcan, un ceaun și o tigaie pentru ouă ochiuri la microunde... Nu‑mi trebuie nici un staniol pentru curcan! țip. — Nu e pentru tine! zice mama, oprind aspiratorul. Aveau o ofertă specială - dacă le dai datele unui prieten, primești gratis un set de cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
venit în lumea Country Ways. Suntem foarte bucuroși că prietena dumneavoastră, doamna Jane Bloomwood, v‑a recomandat catalogul nostru...“ O, Doamne, sigur că da. Asta‑i chestia aia pe care a comandat‑o mama ca să‑și primească darul gratuit. Un ceaun, niște folie pentru curcan... niște pungi de plastic în care‑și băga ea pernele de grădină... un dispozitiv ciudat ca să‑ți pui... Ia stai așa. Stai doar puțin. Las dispozitivul și iau din nou sacoșele de plastic. O blondă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
razele, obosite, până lângă zidurile bătrânei biserici, ziduri negre, arse, înconjurate de un brâu de schele. Încercaseră probabil să refacă biserica, schimbaseră doar tabla turlei, apoi părăsiseră lucrarea. Uimite de luciul turlei, razele se adunau toate în rotunjimea ei de ceaun răsturnat, oprindu-și chiar acolo înaintarea, dispărând ca și cum o gură hulpavă le-ar fi înghițit. Dincolo de biserică începea noaptea. Pânza fumurie a înserării se topea în smoala întunericului. - Curios, zâmbi ea. E prima dată când văd cum se face noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
avea o sută de pași până acasă, Victor Îi comandă lui Vizante să facă de pază la „captură” și să nu scoată nici un sunet. Degetul arătător ridicat ferm Însemna: Nicio mișcare că te belesc! Ajunse acasă, Maria Îl aștepta cu ceaunul mare pus cu apă la fiert pentru a „rezolva” foarte repede cu cei doi urechiați cu care spera să-i vină acasă bărbatul. Victor intră cu precauție, se mișca rapid, o trase pe Maria În camera din fundul casei și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
multe fracturi,cu condiția ca înainte ei să nu fi operat medicul.Intr-o zi nefastă a murit. Soțul ei care o asistase la realizarea leacurilor a preluat tradiția de medicină populară.Intr-una din zile a răsturnat peste el ceaunul mare în care se fierbeau ierburile și a murit.Moștenitorii au avut o surpriză plăcută.Intr-un dulap au aflat o ladă cu numeroase gheme de lână.După ce le-au debobinat pe toate au găsit suluri de bancnote de 100
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi privesc amenințător. Nu, spuse el repede, nu-i nevoie. Se îndreptă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie să mestece mai departe în ceaunul cu mâncare iar lui, văzând că încearcă să ia apărarea pirandei, îi aruncase o privire fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare. Din clipa asta, e treaba poliției, spusese el pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară fără ca aceasta să-l simtă decât atunci când îi înfigea cuțitul în gâtlej. Bineînțeles că aceasta nu era decât o exagerare, nu reușise niciodată să prindă o căprioară altfel decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflau acum într-un fel de bulă de aer curat înglobată într-o mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am îndreptat și eu atenția spre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
el făcuse rost și de cască, ne-a povestit că a dezgropat-o din mormântul unui soldat căzut în războiul civil, însă nimeni nu l-a crezut, Janika mi-a spus odată că nici măcar nu e o cască, e un ceaun, când din dopuri a rămas doar scrumul, și-a făcut apariția și Prodan, avea o suflătoare cu patru țevi, foarte frumos făcută, fiecare tub Bergmann era înfășurat cu izolirband, îi confecționase și un pat de armă și mâner, arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne. Caporalul a scos de sub baracă un ceaun înnegrit de funingine, a turnat în el vreo doi litri de apă din găleată, aruncând restul pe jos, apoi a răsturnat găleata, a scos din buzunar un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții, a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus că ne mai cere o ultimă favoare, ar dori să luăm fiecare câte-o cârpă și să spălăm puțin baraca pe dinafară, doar cât să i se vadă culoarea de-nceput, până atunci el o să facă focul sub ceaun, iar apoi, după datină, o să facem sfânta pomenire. Ligheanul l-am luat eu, apa din puț avea o culoare plumburie și era foarte tulbure, emana și un miros ciudat, mi-a venit în minte ce spusese Zsolt despre osemintele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chibrit. Spirtul ardea cu flacără albăstruie, filele cărții au început să ardă, desfăcându-se de parcă cineva ar fi vrut să le citească, caporalul nici n-a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a așteptat ca flăcările să mai scadă, a aruncat mangalul peste ele, apoi a așezat ceaunul fără pirostrii în mijlocul focului, și-a tras scaunul acolo, s-a așezat și cu o mână a început să pună făină de porumb în ceaun, mestecând apoi în mămăligă cu o creangă uscată, din când în când, unul dintre câini se ridica, dându-i târcoale, atunci caporalul îl amenința cu creanga, câinele se ferea de lovitură fără să se uite la el, îi ocolea scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o spălăm, deși am îndepărtat o parte din mizerie, apa din lighean se înnoroise, nici n-am mai muiat cârpele în ea, am văzut că și ceilalți se uitau mai mult la caporal cum mestecă în mămăligă. Deodată a luat ceaunul de pe foc, creanga a azvârlit-o câinilor, apoi s-a ridicat și ne-a chemat la el, a dat jos găleata de pe borcan și a pus-o lângă el, a luat borcanul și a băut îndelung din spirtul de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și încă bine, zicând astea, și-a netezit cu palma pantalonul deasupra ciotului, și-a mai umplut o dată borcanul, ne-a făcut semn și nouă să ne ridicăm borcănașele, le-a umplut și pe alea, apoi a răsturnat mămăliga din ceaun pe masă, a luat cu mâna o bucată mare și, cu gura plină, ne-a spus, poftă bună, să luăm și noi, să cinstim memoria lui taică-su. Atunci Zsolt și-a vârât și el mâna în mămăligă, spunând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]