676 matches
-
Vah, Morava . Dealuri și podișuri ,lacuri glaciale în zone muntoase . Începând cu aproximativ 450 î.Hr., pe teritoriul actual al Slovaciei s-au așezat celții, care au construit oppida puternice în Bratislava și Havránok. Biatecii, monezile de argint cu numele regilor celți, reprezintă cea mai veche formă de scriere cunoscută în Slovacia. Din anul 6 d.Hr., Imperiul Român, aflat în plină expansiune, a construit și menținut un lanț de avanposturi în jurul Dunării. Regatul Vannius, un regat barbar fondat de tribul germanic
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
fondat de tribul germanic Quadi, a existat în Slovacia vestică și centrală din 20 până în 50 d.Hr. Populația de origine slavă s-a așezat în teritoriul actual al Slovaciei în secolul V d.Hr., ce s-a amestecat cu celți, români și germanici, traco-daci. Slovacia de vest a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut în secolul VIII, si conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creștină de pe teritoriul Slovaciei
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
acest mediu multietnic, latina fiind singură limba de comunicare, a obținut poziția dominantă („lingua franca”). A fost dezbătută poziția dacilor în discuțiile despre etnogeneza românească. Din 1857, Ion Constantin Brătianu se pronunță pentru o origine comună din romani, traci și celți. Bogdan Petriceicu Hasdeu a publicat în 1860 un articol intitulat „Perit-au dacii?” în care demonstra exagerările școlii ardelene și a urmașilor ei. După 1870-1880, dacii încep să ocupe un loc tot mai important în cercetarea originilor poporului român. Majoritatea
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
gara TGV ("Train Grande Vitesse"- tren de mare viteză), orașul este legat de căi rutiere cu regim de autostradă. Calea ferată care descrie un cerc în jurul orașului Metz îl leagă pe acesta de Bruxelles, Lyon și Bale. Metz este cetatea celților lui Médiomatriques, de la care și-a primit numele. După cucerirea romană, Metz devine unul dintre principalale orașe ale Galiei. În anul 451, orașul este jefuit de hunii lui Attila. La începutul Evului Mediu, Metz a fost capitala regatului Austrasia. La
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
Datorită acestui fapt au fost construite 4 poduri peste râul Adda pentru a fluidiza traficul cu Como și Milano: Podul Azzone Visconti (1336-1338), Podul Kennedy(1956), Podul Alessandro Manzoni(1985) și un pod feroviar. Descoperirile arheologice din zonă atestă prezența Celților pe aceste meleaguri înainte ca romanii să construiască aici un castru. După căderea Imperiului Roman de Apus, lombarzii au pus stăpânire pe oraș în secolul al VI-lea. Acestora le-au urmat Francii, care în final au transformat orașul în
Lecco () [Corola-website/Science/297326_a_298655]
-
în 58 î.Hr.. AD Cele mai vechi urme de așezări umane ( unelte din silex descoperite Achenheim 33 ) înapoi la Paléolithique 33 . Primele " sate " apar în timpul perioadei neolitice, după o migrație de oameni din est33 . De-al doilea mileniu î.Hr.. AD : Celții au ajuns pe teritoriul care face acum Alsacia . Secolul V - BC primul secol. AD : Alsacia a fost împărțit între două triburi celtice : Séquanes în sud și în Médiomatriques de Nord . 72 BC. AD : popoare germanice ( compuse în principal din suevilor
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
de Iulius Cezar, General și proconsul al Galiei ,lider șvab Ariovistus în sudul Alsacia. Ariovistus reușit să scape peste Rin, cei care nu au reușit să facă acest lucru au fost masacrați de către români, restul populației a fost amestecat cu celții. Aceasta este o bătălie majoră a războiului galic victoria de la care românii vor decide să rămână în Galia și a cucerit țară . Fondator legendar din Mulhouse . Articol principal : Bătălia de la Ochsenfeld . Alsacia a fost anexat de către Republică Română, după Bătălia
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
Unității Teritoriale Supreme" (VÚC) și a districtului ("okres"). Împreună cu Bratislava este cel mai vechi oraș din Slovacia (din secolul IX). Nitra este un oraș de o importanță extraordinară în termeni de istorie. Locuit din Antichitate, a fost un centru al celților (în ultimele secolele î.Hr.), reședință a primilor conducători ai teritoriului Slovaciei de astăzi (Quadi 396?, Principatul Nitrian în jurul anului 800, Marea Moravie 824?, Ducatul Nitra în interiorul Regatului Ungaria 970/1048 - 1077/1108) și sediu al primei dieceze din Slovacia (din
Nitra () [Corola-website/Science/297385_a_298714]
-
pentru a-i izgoni pe vikingi, cucerind Dublinul (Áth Cliath), dar victoria lor a fost vremelnică, navigatorii nordici revenind în 914. Perioada vikingă a dus la căsătorii mixte și împrumuturi culturale, deși a fost marcată de numeroase conflicte între regii celți autohtoni și cuceritorii nordici. În cele din urmă, în 980, Dublinul, devenit centru de putere al vikingilor, a fost cucerit de gaélii conduși de Máel Sechnaill mac Domnaill, lăsând însă în urmă unele formațiuni statale ale "hiberno-nordicilor" (regi de origine
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
normandă. Henric al II-lea a fost primul rege al Angliei care a pus piciorul în Irlanda, autorizat fiind de o bulă papală primită în 1155 din partea lui Adrian al IV-lea. Fie prin lupte, fie prin alianțe cu regii celți, normanzii au pătruns la început în partea estică a insulei și au încercat să impună feudalismul, pe fondul unor care au favorizat agricultura. A fost înființată , un fief papal, titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla. De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de vedere militar (deși a pierdut câteva bătălii), până în 386 î.Hr., când Roma a fost ocupată de celți (unul dintre cele trei triburi principale ale galilor) și, apoi, recuperată de romani în același an. Conform legendei, galii s-au oferit să returneze Roma populației sale în schimbul a cinci sute de kilograme de aur, dar romanii au refuzat, preferând
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Acestea sunt regiuni autonome ale Portugaliei. Țara și-a căpătat numele de la orașul Porto, al doilea ca mărime din țară, ai cărui nume latin era "Portus Cale". Încă din timpuri străvechi diferite triburi au locuit în regiunea geografică a Portugaliei. Celții și romanii au fost urmați de vizigoți și poporul germanic sueb, care au fost mai târziu invadați de mauri. Acest popor musulman a fost eventual expulzat în timpul recuceririi creștine a peninsulei. În anul 1139, devine un regat independent de regatul
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]
-
geți au impus frică de zei și concordie prin abilitați și magie, bucurându-se astfel de un statut înalt”. Co-guvernarea preot-rege în (regele fiind în cele din urmă, mult mai puternic) este similară cu relația Enaree-rege (la sciți), druid-rege (la celți) și chakravartin-yogin (în India), urmând astfel un model comun în nordul Eurasiei al acelor vremuri. În afară de Zamolxis/Zalmoxis (numit și Gebeleizis de către unii dintre ei), dacii mai credeau și în alte zeități, Derzelas și Bendis, cu toate ca existența lor nu a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
Numărul mare de monede romane republicane descoperite pot fi explicate și în acest sens, nu doar prin relațiile comerciale înfloritoare între lumea dacică și cea greco-romană. Cele mai importante influențe în prelucrarea metalelor și în alte meșteșuguri erau cele ale celților și ale grecilor, astfel că podoabele și obiectele din metal prețios găsite la săpăturile arheologice dau dovadă de multă măiestrie. Totodată aceste influențe culturale demonstrează vechimea societății geto-dace și întinderea țării lor, care au făcut posibile contactele cu celții și
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
ale celților și ale grecilor, astfel că podoabele și obiectele din metal prețios găsite la săpăturile arheologice dau dovadă de multă măiestrie. Totodată aceste influențe culturale demonstrează vechimea societății geto-dace și întinderea țării lor, care au făcut posibile contactele cu celții și grecii. "Geto-daca" este o limbă indo-europeană, aparținând limbilor tracice și fiind astfel înrudită cu limba ilirilor. Ea a fost încadrată convențional în grupa satem, conform acestei încadrări, ea înrudindu-se cu limba vechilor locuitori baltici și cu idiomurile slave
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
ca fiind urmașii geților lui Burebista si Deceneus, lucru explicat de unii istorici prin apropierea fonetică a celor două cuvinte. Confruntat cu situația gravă din provinciile Spania și Galia, care se separaseră de Imperiul Roman și își proclamaseră un Impărat Celt, și cu devastarea provinciilor din Balcani de către Goți, Carpi și alți Barbari, Aurelian (270-275) a retras administrația și restul trupelor din fosta provincie Dacia Traiana, și a stabilit cetățenii romani la sud de Dunăre, în Moesia, creând provincia Dacia Aureliană
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
și crime împotriva umanității. Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir. Svastica este însă de milenii simbol al norocului și al prosperității. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, atât în antichitate (de ex. la indieni, greci, romani, celți, evrei, daci), cât și în prezent (în unele culte religioase din Extremul Orient). A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (de ex. în SUA, URSS, Finlanda). Hitler se pare că l-a preluat
Județul Arad () [Corola-website/Science/296648_a_297977]
-
latin („terra ultra silvam” sau „transsilvanae”) prin forma "erdeuelu" ("Erdeuelu"), în maghiara modernă "erdő elve" și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure". În secolul al IV-lea î.Hr., s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii, venind dinspre apus, primele comunități de celți, urmate de alte grupuri venite în cursul aceluiași secol. Nu există documente care să ateste un conflict armat între celți și populațiile autohtone. Eventualitatea acestui scenariu este sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
pădure". În secolul al IV-lea î.Hr., s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii, venind dinspre apus, primele comunități de celți, urmate de alte grupuri venite în cursul aceluiași secol. Nu există documente care să ateste un conflict armat între celți și populațiile autohtone. Eventualitatea acestui scenariu este sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți. Notabile sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
grupuri venite în cursul aceluiași secol. Nu există documente care să ateste un conflict armat între celți și populațiile autohtone. Eventualitatea acestui scenariu este sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți. Notabile sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată cu celții). Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
populațiile autohtone. Eventualitatea acestui scenariu este sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți. Notabile sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată cu celții). Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
dedicate războinicilor celți. Notabile sunt cele de la Ciumești (județul Satu Mare), veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène (asociată cu celții). Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, la Apahida (județul Cluj) și Fântânele (județul Bistrița-Năsăud). În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène, și ceramică celtică. Conviețuirea dintre cele două popoare
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
schimburile culturale, dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice, cum ar fi "torcul" (coloană ornată, rigidă), precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență. Conviețuirea cu restul celților din Vest, probabil a încetat în timpul regelui dac Burebista, istoricul Strabo amintind incursiuni ale acestuia împotriva celților din Bazinul Panonic. În
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice. Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență. Conviețuirea cu restul celților din Vest, probabil a încetat în timpul regelui dac Burebista, istoricul Strabo amintind incursiuni ale acestuia împotriva celților din Bazinul Panonic. În secolul I d. Hr. și la începutul secolulul al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare, încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență. Conviețuirea cu restul celților din Vest, probabil a încetat în timpul regelui dac Burebista, istoricul Strabo amintind incursiuni ale acestuia împotriva celților din Bazinul Panonic. În secolul I d. Hr. și la începutul secolulul al II-lea, pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Dacia, la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei. Regatul dac condus de Decebal a fost
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]