1,227 matches
-
domenii private, semnalate discret, sau altele cu multă publicitate pe afișe care-ți spun că dincolo de gardurile pline de verdeață și de porțile bine lucrate, se află locuințe deosebite și persoane care cu siguranță nu numără cu grijă fiecare cent. Mă întreb în ce măsură revoluția franceză și reformele socioeconomice din această țară au egalizat populația. Cum spuneam, am văzut multe domenii private, ceea ce-mi indică faptul că Franța are mulți oameni care au o stare economică mai bogată, comparativ cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Mai bine i-aș fi dat la un sărac. Analizând cele câteva frunze de salată și feliuțele de brânză și una de mușchi prin care vedeai la distanță, îmi zic că totul nu ar costa mai mult de 50 de cenți. In Franța, a mânca la un local, te costă foarte mult. In afară de o omletă și salata de astăzi, nu am mâncat în vreun local și sunt hotărât să continui tot așa. Imi iau rămas bun de la cei doi canadieni
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
joacă la ruletă, la roata norocului, se joacă aproape orice, cu orice, cu cărți, cu zaruri (un fel de barbut), cu jetoane; singura care absentează e "alba-neagra", de la gurile metroului din București; se joacă la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care l-am văzut vreodată, și care mi-a dat ideea unui întreg capitol din Orbitor), cu nesfâr șitele magazine de bijuterii etalându-și lanțurile de aur de-a lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din nou în același cartier, cu totul altul însă decât cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era puțin mai înaltă decât el și cu mult mai frumoasă. Nici odată nu dăduse vreun semn că ar recunoaște în adoles centul subțire și negricios pe fostul băiețel din vila cea scufundată. Se apropiaseră pentru că împru mutau cărți de poezie de la biblio teca din cartier, ce purta numele unui scriitor uitat. În pauzele dintre ore, pe când colegii lui vorbeau despre muzică și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
știa despre ea? Absolut nimic. Nimic în afară de ceea ce cortexul lui prefrontal aduna de te miri unde și din rămășițe de la hipocamp. O văzu în chip de fetiță cu văl negru care-i acoperea fața, aprinzând o lumânare de cincizeci de cenți pe un altar, într-o biserică sufocată de tămâie. Ce știa el despre oricine altcineva? O văzu cu Mark Schluter, purtând treninguri gri și căști de protecție galbene, inspectând un grup de aparate de pe un cilindru strălucitor din oțel inoxidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta: eram hotărîtă să am ceva care să fie al meu). Ei, și apoi, cum să nu țin minte cum am alergat În oraș În ziua cînd am primit prima Înștiințare de plată, un dolar și optzeci și trei de cenți, ăștia erau bani pe vremea aia, nu glumă, și-mi făceau o gaură serioasă În pungă! Doamne, că tare mai eram proastă! Mi se părea că or să vină să-mi ia averea și să mi-o scoală la licitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că i le-aș fi aruncat pe toate-n cap... că doar aveam găini care făceau zilnic o groază de ouă. „Cum naiba ți-o fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci cenți duzina“ - a zis cam rușinat - „a fost un chilipir, parcă mi-a părut rău să-l scap.“ „Și dacă ți le dădea cu doi cenți duzina, tot risipă era! Nu ne folosesc la nimic“ - am zis. „Ba ne folosesc“ - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi venit să faci așa ceva?“ - am zis. „Pai, dacă mi le-a dat cu cinci cenți duzina“ - a zis cam rușinat - „a fost un chilipir, parcă mi-a părut rău să-l scap.“ „Și dacă ți le dădea cu doi cenți duzina, tot risipă era! Nu ne folosesc la nimic“ - am zis. „Ba ne folosesc“ - a zis. „Le dăm copiilor.“ „Doamne, ce tot spui, măi omule!“ - am zis. „O să li se facă rău copiilor de atîtea ouă, de n-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lua sfîrșit. Ceilalți, știam, se spălau laolaltă sub șirul de dușuri fierbinți în vestiarul bărbaților, al căror abur se împrăștia în aerul rece al iernii prin gurile de aerisire, după care beau o ceașcă de ceai în club, pentru cîțiva cenți. Nu mă țineam deoparte doar din pricina timidității. Simțeam, în primul rînd, că această sociabilitate exuberantă nu se potrivea cu exhibițiile noastre disperate pe apă, cu toate mișcările incorecte de care eram atît de dureros conștient chiar în momentul în care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
acoperiș cu țigle de un roșu prospăt de la capătul străzii. Mama mea spunea cîteodată ceva vesel despre cît de convenabil era să locuim în apropierea unui astfel de așezămînt. Tatăl meu nu spunea nimic, pînă nu plăteam fiecare cei cinți cenți și nu apucam spre dreapta, pe coridor, înspre secțiunea bărbaților. Atunci îmi înmîna bucata de săpun și arăta înspre ușa cabinei de duș cu cuvintele "Proaspăt doar pentru tine". Mereu aceeași glumă. Poate uneori să o fi lăsat deoparte, dar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în judecată. Ia legătura cu avocații noștri, mamă. — Avocații noștri? Un antreprenor a făcut o evaluare, iar domnu’ Mancuso de colo zice că nu-i nimic de făcut. — A, da? Atunci va trebui să-i plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă ademenească, oferindu-mi mii de dolari ca să fiu secretarul său personal. Pentru moment nu sunt sigur dacă pot să accept concepția lui materialistă despre lume. Bănuiesc însă că până la urmă îi voi spune „Da“. Noi includem și douăzeci de cenți pe zi pentru biletul de tramvai, pleda domnul Gonzalez. — A! Păi asta schimbă lucrurile, recunoscu Ignatius. Voi accepta să iau slujba temporar. Trebuie să recunosc că Planul Levy Pants mă atrage. — O, sunt încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un scaun de la bar. Pen’ cei două’j’ de dolari pe săptămână, nu-ț’ închipui că-i fi conducând aci o plantație. Lana Lee înfășură un elastic în jurul unui pachet de bancnote și făcu teancuri mici cu monedele de 5 cenți pe care le scotea din mașina înregistratoare de încasări. — Nu mai da cu mătura în bar! strigă ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc. Mătura se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Să mă trimeț’? Hei! Știam că-s aici numa’ să mătur și să șterg. Jones suflă o formație de cumuluși. Un’ naiba vrai să mă trimet’? — Ascultă aici, Jones. Lana Lee lăsă să cadă un teanc de monede de 5 cenți în mașina de înregistrat încasările și scrise o cifră pe o bucată de hârtie. Nu trebe decât să sun la poliție și să le comunic c-ai rămas fără lucru. Mă înțelegi? — Și eu trebe doar să sun la puliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai e acum? Ignatius își imagină că s-a întâmplat ceva în familia mamei sale, un grup de oameni care tindeau să aibă parte numai de violență și durere. De pildă, un derbedeu îi furase unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
alb mă trăda; au știut toți că eu sunt vânzătorul, adică un paria. — Ce-ai zice să mai încerci o dată? — Cum? în halul în care mă vezi că sunt, te aștepți să o pornesc din nou pe străzi? Cei zece cenți pe care îi am vor fi încredințați unui conductor de tramvai de pe St. Charles Street. Restul zilei am intenția să-l petrec într-o cadă cu apă fierbinte, ca să mă pun cât de cât pe picioare. Atunci ce-ai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cei de culoare primesc hrană și haine de pomană? La ce te to’ gândești cân’ stai aici și-ți numeri bănuții? La ce? Un’ trăiesc eu știi cum cumpără lumea țigări? N-au cum cumpăra pachetu-ntreg, cumpără cu bucata, doi cenți țigara. Crez’ c-o mamă de culoare o duce bine? Pe naiba! Nu-ndrug prostii. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont și să-mi țin zilele cu-asemenea salar. — Cine te-a cules de pe străzi și ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul cent banii de asigurare pe care-i lăsase sărmana lui bunică Reilly, ca să-l țin la universitate. Nu-i îngrozitor? Bani aruncați pe fereastră! Ignatius râgâi și deschise un sertar să caute hârtia de scris pe care credea că o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așa bătrân, Irene. — Câți ani are? Cam vreo șaizeci și cinci, cred eu. — De, asta nu-nseamnă prea bătrân. Biata mea tanti Marguerite, aia despre care ți-am spus că au bătut-o niște draci de copii ca să-i ia cincizeci de cenți din pungă, împlinește optzeci. Doamna Reilly își termină băutura. Santa, te superi dacă-mi mai torn un pahar? — Irene, ai să cazi lată la pământ, fato. N-am chef să-i prezint bătrânului ăluia drăguț o bețivancă. — Îmi torn doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reducere măcar pentru propriii tăi angajați, spuse Ignatius grav. După o analiză a încasărilor din ziua aceea, dacă scădea costul crevurștilor pe care îi mâncase, suma cu care urma să se întoarcă acasă era exact un dolar și douăzeci și cinci de cenți. — De fapt am devenit clientul tău cel mai bun. Domnul Clyde își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noul său costum, ultima glumă pe care i-o făcuse sergentul. Purta o șapcă de baseball și un costum de Moș Crăciun. * Ignatius o ignoră pe mama sa care bătea în ușă, plângându-se că-i adusese numai cincizeci de cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de hârtie Big Chief, yo-yo-ul și mănușa de cauciuc, deschise jurnalul și începu să scrie. Dragă cititorule, O carte bună este sângele prețios al unui spirit maestru, îmbălsămat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu milă: „Ce trist mi s-a părut! Ar fi trebuit să-i dăm ceva“. Din păcate nici unul dintre ceilalți (care erau fără îndoială conservatori de dreapta) nu a răspuns favorabil îndemnului ei la caritate, gândind, cu siguranță, că niște cenți aruncați în calea mea ar fi un vot de blam pentru prosperitatea statului. „N-ar face decât să se ducă și să-și mai cumpere ceva de băut“, își împărtăși opinia, cu voce nazală și o mulțime de „r“-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prânz, și atunci numai din pricina bătăilor în ușă și strigătelor violente ale mamei sale. Acum, că era afară pe stradă, avea o problemă. Premiera comediei sofisticate avea loc la cinematograful Orfeum. Reușise s-o tapeze pe mama lui de zece cenți, ca să aibă pentru autobuz la întoarcere, deși îi păruse rău chiar și pentru atâta. Trebuia să se silească să vândă repede vreo cinci, șase crenvurști, să parcheze pe undeva căruciorul și să meargă la film, îngăduind astfel ochilor lui neîncrezători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin cameră, aruncând pe jos colile cu însemnări, călcându-le în picioare, scoțându-le de sub pat. Reuși să găsească câteva monede rătăcite și se duse să le numere la masă, unde mai găsi vreo două. În total avea șaizeci de cenți, un total care limita posibilitățile lui de scăpare. Totuși își putea permite un port sigur pentru restul serii: Prytania. După ce cinematograful se va fi închis, avea să treacă pe Constantinopole Street ca să vadă dacă mama lui se întorsese acasă. Înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]