8,191 matches
-
o navă mare, cu cei mai buni războinici la bord, părăsește Bora Bora, având o destinație necunoscută. Întreg poporul se strânsese pe plajă, purtând podoabele cele mai de preț și nu erau puține fetele la mijlocul cărora se putea vedea o centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul din cei care-și riscau viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și cu coronița de flori pe cap. Se priviră fără nici un cuvânt, căci deja își spuseseră tot ce era de spus, si, cu un nod în gât, dar mai fericit că niciodată, Tapú Tetuanúi intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare parte a discuțiilor se refereau la prințesa Anuanúa și la cele zece fete rapițe. Soarta acestor fete și setea de răzbunare erau singurele lucruri care îi mai interesau cu adevarat, întrucat ajunseseră la concluzia că puteau țese o altă centura regală de pene galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se aflau războinici la bord și că, în afară de vâslași, nu se mai aflau pe navă decât un pumn de femei, iar majoritatea dintre ele le făceau fericite cu mâna. Prințesa Anuanúa stătea în picioare la prova, împodobita cu Maro’urá - centura regală galbenă - și, chiar și de la distanță aceea, Tapú Tetuanúi observa că se schimbase foarte mult; nu mai era o adolescentă uscățiva, aproape fără forme, ci devenise o femeie frumoasă, mândră și semeața. Pe masura ce se apropiau, descoperiră că din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înapoi, si, după ce sări pe puntea Peștelui Zburător, Miti Matái ordona să întoarcă navă și să se îndepărteze cât mai repede de insula. Abia atunci scoaseră ceea ce părea să fie un strigăt de victorie, căci prințesa Anuanúa, șapte dintre fete, centura regală, chiar și Marea Perla Sfântă erau la adăpost. Fusese o călătorie lungă și dificilă, dar meritase. Totuși, bucuria lor nu dură decât câteva secunde, atât cât îi trebui prințesei Anuanúa ca să se posteze în fața zâmbitorului Miti Matái și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cheile de la cabinetul sanitar. Imediat. Și să pună păpușile cu anatomie corectă la dispoziția întregului personal. Primul venit, primul servit. Imediat. Cora s-a simțit ca și cum ar fi condus un milion de miliarde de kilometri cu viteză prea mare, fără centură de siguranță, și ar fi dat de un prim semafor roșu. Resemnare amestecată cu ușurare obosită. Cora, doar un tub de piele, cu câte un orificiu la fiecare capăt. Un sentiment groaznic, dar a ajutat-o să-și facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în mașină, pe scaunul mortului, cu o năframă acoperindu-i părul roșcat, cu ochelari negri de soare pe fața ei de cauciuc. Cu o țigară atârnând dintre buzele ei roșii-roșii. Franțuzoaica asta întoarsă din morți. Salvată, și ținută dreaptă de centura de siguranță. O persoană transformată într-un obiect, acum transformat la loc într-o persoană. Animăluțele oloage, tigrii roși, ursuleții și pinguinii orfani, sunt toți aliniați în dreptul lunetei. Pisica e printre ei, adormită în soare. Toți fac tai-tai cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără nici o legătură vorba despre Alexe. Își păstră aceeași mină amară în tot timpul comunicării. Alexe este un impostor, se grăbi să spună, profită de orice împrejurare pentru a ataca sub centură cu cele mai dubioase pretexte pe cineva. Îi place la culme să-ți șubrezească încrederea. Cine știe dacă, în taină, nu jinduiește și el după faimă, dacă nu se crede, cumva, cel mai bun? Așa cum ședea, prăbușit pe bancă, moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din față, de lângă șofer, al unui automobil BMW 318i, roșu condus de iubitul ei, Creighton Dale. Erau în drum spre aeroportul Gatwick, de unde urmau să se îmbarce la bordul unei curse charter cu destinația Turcia. Mașină înainta pe șoseaua de centură a Londrei cu exact o sută zece kilometri pe oră. Avocat de meserie, Creighton respectă cu sfințenie viteză maximă legală. Carnetul lui de conducere era curat că lacrima și avea de gand să-l păstreze imaculat la nesfârșit. Ori de câte ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate cu creionul și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fondurile bănești erau calculate zidărește și strungărește, cu abacul, deși calculatoarele puneau piedică. O împărțire a proprietăților dura cât timpul de dispariție a izotopului radioactiv (10.000 de ani), iar viitorul era calculat să treacă prin Brăila, pe linia de centură... Un târg provincial de la marginea de Est a civilizației. Născuți în văgăunele județului, în satele uitate și de natură și de Capitală, părinții și-au trimis progeniturile la Brăila. Iar la Brăila ce-au făcut? Și-au adus satul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit cu toate echipajele spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele mărginașe, Viziru, Buzăului, Lacu Dulce, cartier Progresul, Vidin și Pisc, ieșiseră din case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la marginea trotuarului. — Cu ăștia nu știu cum o scoatem la capăt, arată Sena înspre militarii care nu dau nici un semn că o să se clintească din loc. — Sînt de-ai noștri, zîmbește domnul Președinte cu gura pînă la urechi, apăsînd pe butonul centurii de siguranță, pregătindu-se să coboare. Sînteți sigur că v-au recunoscut? întreabă Sena trăgînd frîna de mînă. — în situații de-astea, zice domnul Președinte, nu ți se dă prea mult timp de gîndire. — Sper că n-aveți de gînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
consolideaz... poziția de operator regional important. Privatizarea PETROM, care este cea mai mare companie din România, are implicatii majore. Partenerul austriac aduce un alt tip (performant) de management, va impune logică raționalit...ții economice în gestionarea afacerilor, vă ț...ia centura de rente din care se înfruptau interesele clientelare autohtone. În România, numeroase întreprinderi au nevoie de o „revoluție managerial...”, și privatizarea PETROM va avea un impact mare. Consecințele sunt anticipate și, nu întâmpl...tor, presa româneasc... le comenteaz... pe larg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
înalt al lor. O proză exclusiv prozaică nu este proză. ‹‹ Ea intră în categoria istoriilor pe care și le spun gospodinele când stau la coadă. Din această categorie fac parte și povestirile publicate de George Costin în volumul Anotimpuri cu centură de castitate (Zedax, Focșani, 2000). Autorul relatează ce li s-a întâmplat unor cunoscuți de-ai lui, cum s-au îmbătat sau cum s-au certat cu un șef, cum au furat sau cum au ajuns să facă parte din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Singur pe lume și uitat de ai lui, românii. Unii sînt și mai proști Dinu Haldan părea să aibă un tic nervos. Din zece în zece secunde plimba mîna dreaptă pe o umflătură, abia perceptibilă, situată la 2-3 cm sub centura de la pantaloni, pe piciorul drept. Lumea nu băga de seamă că acea pipăială ritmică avea o motivație solidă, determinată de un șomoltoc de bani. Pe partea internă a pantalonilor se afla un buzunar cusut manual, doldora de bănet. Trei luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită politicos pe cei care ajung în avion. Mă așez pe locul meu și sînt surprins că centura de siguranță încă îmi poate încolăci mijlocul. Fiecare își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cât de mult și-a dorit să-i mai numere o dată și să moară cu ei pe piept! Moș Iacov s-a ridicat din toate puterile în genunchi, s-a apropiat de fereastră, a privit coșerul cu porumb, lacătul, lanțul, centură de castitate pusă îngerului păzitor: "E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Întorc privirea către el... Zăpada din jurul piciorului drept era stropită cu sânge, iar el strângea pulpa cu amândouă mâinile... ― Aracan de mine! - s-a văitat soția lui Petrică. ― M-am târât până la Toader, l-am apucat cu amândouă mâinile de centură și l-am tras cu mare greu În făgașul salvator al gârlei!... Norocul nostru a fost că În acest timp avionul lua din nou Înălțime. Altfel nu știu dacă amândoi ne mai aflam acum la această masă... Când Petrică a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o cataramă de centură soldățească și niște nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce îi aștepta pe mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă! Eu vă lichidez pe toți! Eu vă scot toți dinții și măselele din gură. Eu îs dictatura proletarului aici în zonă! Eu îs nănașul vostru! și a schițat un prim gest ce sugera intenția de a-și elibera de la centură câteva obiecte din dotare. Pentru început a scos la vedere doar nagaica amenințătoare... Îngroziți, oamenii aceștia cu nume românești, au început să se disculpe: Nu, pane! Noi sîntem din moși-strămoși arineni get-beget! Nici n-am auzit de acei nelegiuiți, mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și El-Zorab... A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega de schelă, acolo sus, cu o centură de siguranță. Avea frică de înălțimi. Mi se părea că amețea chiar și atunci când își arunca ochii spre cer. În ziua aceea, pentru o clipă, nu s-a asigurat cu centura. Când s-a prăbușit, ucenicii mi-au spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]