9,103 matches
-
se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
are ea că s-a născut evreică și eu m-am îndrăgostit de dânsa, de ce să fiu supărat? Sunt supărat c-am ajuns ce-am ajuns și unde-am ajuns, dar nu pe dânsa care-i cenușă acum și nici cenușă... Repede! Ce te mocoșești? Aleargă la el. Hai să-l ajutăm. Să vedem ce are. Până la capătul ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit la pământ, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascunde ceva, dar că acel ceva a schimbat-o și-a schimbat totul în ea. Cu-atât mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul. O găsi cum se și aștepta: cu cenușa nopții așternută pe față, nedormită, aprigă, cu ochii arzându-i în cap și buzele strânse cu răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai? întrebă dând glasului toată limpezimea și dulceața nepăsătoare de care era-n stare. Nu te-așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tuse se ușură pe nesimțite, ca și cum pământul ar fi acoperit-o pe încetul, și cum dormea, și-ntinerea prin somn, sau numai căpăta acea seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cronologiei, a oricărui început și sfârșit. Personajele își caută desăvârșirea nu prin ele însele, ci prin proiecția lor pe fundalul mohorât, amar-mișcător al noncomunicării. În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă?!" (Spiridușul somnului) Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Doamne, unde ți-s tunetele, unde chimvalele, Unde cele patru puncte, cardinalele? (Pact) Disperarea cucerește noi spații, prin violență: Claruri de lună, cu târnăcop, cu berbec, am spart pereții și mult s-au muncit spărgătorii. Muream de tristețe, pieream în cenușă... (Monos) Aceste spații sunt ale exhibiției, ale lamentării: Zi și noapte mă lamentez, singur, singur ca un huhurez. Clipele trec pe lângă mine ca furtuna printre ruine. (Gravitațiuni) Vai, mie, barca pare un sicriu, Timonierul e palid, gluga îi acoperă țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
chemând întâmplarea lacrima și marea. Legenda cu versul ei mut nu te mai aștepta grăbită ca la început, să-ți mai povestească de vârsta ei firească. Se miruie iubirea, lacrima se subție sub pleoapa vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
încă participă, ducând faima satului nostru, atât în țară, cât și peste hotare. Mâncarea împrejurul rugului este cea care ne egalează pe toți, încât ai impresia că suntem niște pui fericiți, cu toate că avem doar un ceaun negru pe dinafară de la cenușă, dar, la care, mâncarea este cea mai delicioasă, un cort care ne păzește de ploaie, de vânt, și o chitară, cu care ne așezăm împrejurul focului și cântăm cântări vesele, având și imnul echipei noaste, pe care-l cântăm cu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
tot ceea ce au gândit și visat împreună să fi fost transferat cu totul în „odorul scump” care este în stare să cucerească „țări întregi” doar țipând și dând din picioare... Din arderea lor unul pentru altul să fi rămas doar cenușa? Din punct de vedere strict fizic, așa ar fi normal. Iar rațiunea ne poruncește să admitem normalitatea. Scriitorul povestește mai departe că Profesorul „se încăpățânează” să-i declare Teodorei cum că iubirea lui pentru ea nu a scăzut; dimpotrivă, s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care vântul le spulberă, cenuși.... antidotul fiind detașarea, viețuirea în sublimitatea poeziei: Surâs și puritate ! o, răsărit divin ! În cupe scânteiază câte-un imens rubin ! Fă dintr-un ram de santal o harpă să vibreze Și arde altă creangă, ca să ne parfumeze ! Deschiderea cosmică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pagini, așa cum va avea loc mai târziu, ci era reflexul vieții de fiecare zi. Prometeismul creator al propriei vieți, poietizarea, catharsisul tragicului existențial acesta era sensul răspuns la antisensul destinului, al moirei. Pentru Omar Khayyam jucărie a timpului, fum și cenușă este sensul vieții și al lucrurilor omenești; și totuși, pentru cei aleși ar exista un sens ascuns, numai de ei știut. Pentru Petrarca, Goethe sensul vieții este iubirea transfigurată de poezie. Pentru Lala Lal Ded, dansul care ne unifică, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că oamenii îi vor alunga din Olimp. Sublimitatea morală întrece sacrificiul la care sunt supuse Antigona și Ifigenia. Pentru Omar Khayyam totul este nimicnicie. Oamenii sunt jucării de care timpul se amuză și apoi le sfarmă și le preschimbă în cenuși spulberate de-a lungul veșniciei: O clipă-n nesfârșirea neantului, și-o clipă Din dulcele vieții gustăm și-apoi, nimic. Sus neclintiți stau aștrii, iar caravana-n pripă Pornește spre tărâmul eternului Nimic. Khayyam, cel care poseda o erudiție universală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți, căinți și rugi: Cenuși pe care Timpul le spulberă, cenuși... își încheie periplul vizionar cu o deschidere care ne rămâne inaccesibilă: "Eu văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l,/ O taină am pe care n-o pot dezvălui. " Gazeluri perfect tăiate în cristale a scris Hafiz, cu impecabilă ritmicitate metrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că oricând poate scrie altele, că este un scriitor întreg. Cum să facă, deci, să le retrăiască la modul cel mai concret, încât scrisul, departe de a nega existența individuală, să ofere eului posibilitatea renașterii continue, vorba ceea, din propria cenușă? Revelația a avut-o fix la orele 11 și 35 de minute. Dacă acum cărțile nu mai există decât în ele și pentru ele, poate reintra în posesia lor prin comentariile critice, care sunt o altă viață a lor, o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Toate eforturile, vigilența, ca și întreaga forță a imperiului, au fost îndreptate către o Italie care fusese abandonată. Milano iubise dominația franceză, despre care Stendhal 63 păstrase o atât de amabilă amintire; era un foc stins incomplet, pe a cărui cenușă Metternich voia, cu orice preț, să o anuleze definitiv. El a guvernat astfel prin mijloace polițienești. Oameni dintre cei mai înțelepți, distinși prin naștere sau prin merit îndrăznesc să zic "cei mai creștini" ai regatului lombardo-venețian, puteau fi găsiți atunci
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
-și răzbune neputința de care, în fond, ei înșiși se fac vinovați. Prin poezie, romanticii (dar și unii moderni...) cată să gândească demn și liber, încredințând dorurile inimii lor paginii de hârtie (ori calculatorului!) ce lesne se poate transforma în cenușă. Uneori poezia e doar un simplu suspin; ascultă-l de vrei să-ți înțelegi inima! Colbul amintirilor-sălaș al gândurilor în căutarea fericirii din copilăria de mulți ani pierdută. Poveștile cu lumea lor de mirare sunt luminițe pe cerul întunecat al
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aș dori să infuzez sau să fac să scânteieze focul secret care arde împotriva logicii în măruntaiele mele spirituale, sau să-i alimentez mai bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și ce altceva decât ilogicul ne provoacă râsul? Și acest râs, ce e dacă nu expresia corporală a plăcerii pe care o simțim la versurile libere, măcar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a fost un mare interpret al lui Euripide. De asemenea, foarte apreciați și bine plătiți erau Teodor și Polus. Acesta din urmă nu evita uneori procedeele melodramatice: astfel, el a apărut în Electra lui Sofocle ținând în brațe urna cu cenușa propriului său fiu, ceea ce a produs o impresie puternică în rândul publicului, provocându-i lamentații dureroase. Alți actori a căror identitate s-a păstrat peste veacuri au fost Cleandros, interpret al tragediilor lui Eschil sau Cleindenides, ce s-a distins
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
acestei știri false, inclusiv Electra. Sofocle mizează astfel abil pe convențiile tragediei, pentru crearea de atmosferă 1. O altă scenă de mare intensitate a trăirii, desăvârșit condusă de autor, este cea în care apare Oreste, aducând urna cu pretinsa lui cenușă; indicațiile scenice sunt de mare importanță: Electra o strânge în brațe, jocul actoricesc presupune sugerarea unei dureri sfâșietoare; în plan textual, Electra pronunță un monolog plin de jale care îl impresionează într-atât pe Oreste, încât își mărturisește identitatea. El
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
aparținând unui cult religios care este organizat și funcționează potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă. Art. 380 Profanarea de cadavre sau morminte (1) Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru, ori a cenușei rezultate din incinerarea acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument funerar, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
știam ce se întâmplase, dar cumva, înțelegeam că toată planeta fusese lovită de o catastrofă ini maginabilă. Nu mai erau nici păsări pe cer, nici insecte în aer. Iarba din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau focuri, peste tot. Și din când în când
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]