66,018 matches
-
Am construit poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi fost furat Dar e focul nostru Și cerul ne aparține... Doar zeii, Pentru puțină vreme, S-au îndepărtat De privirile noastre. Priveliște cu nori Norii îi despart în două Cu dosul palmei, cu pumnul închis Ori cu fulgerul... când plouă, Nu doar când cerul e întredeschis; Norii îi
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
e focul nostru Și cerul ne aparține... Doar zeii, Pentru puțină vreme, S-au îndepărtat De privirile noastre. Priveliște cu nori Norii îi despart în două Cu dosul palmei, cu pumnul închis Ori cu fulgerul... când plouă, Nu doar când cerul e întredeschis; Norii îi îndepărtez ori îi aduc aproape, Pot chiar să-i iau în mâini, să îi rotesc; De-aș vrea mi i-aș apropia de pleoape... Poate într-o zi toți norii-i duc într-un ținut regesc
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
aduc aproape, Pot chiar să-i iau în mâini, să îi rotesc; De-aș vrea mi i-aș apropia de pleoape... Poate într-o zi toți norii-i duc într-un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
-i duc într-un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei, Poate tot cerul ți-l voi da... când am să pot.
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste tot Pot să ți-i dăruiesc, iubito, dacă vrei, Poate tot cerul ți-l voi da... când am să pot.
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții au încărunțit de lacrimi cu mult înainte de a se deschide cerurile, asteptând o voce sau o poruncă. Și mulți s-au întrebat într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
de ani în urmă, așa cum sunt norii deasura unui oraș mort) - nici Dumnezeu nu se mai întoarce în casa din care a fost izgonit, umbra lui nu se mai vede, respirația lui nu se mai simte, aerul duhnește mort în cerul gurii închise -dar nu toți văd același lucru, deși privesc în aceeași direcție: eu văd cum se pierd norii, femeia vede cum Dumnezeu iese din trupul bărbatului, bărbatul nu mai vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
vede pe nimeni, toți cei din preajmă văd un bîlci prin care se plimbă fără noimă lumea, haine bătute de vînt într-un magazin second hand - (dacă toată imaginea pe care o redau acum apare ca o pată pe un cer senin, cine sunt acești oameni ai căror ochi cară lăzi pline de rugină, ai căror ochi sunt ca niște tomberoane în care caută mîinile lor crescute pe alte trupuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, cînd trupul bărbatului se ascunde
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
cu pas risipit, stradă cu stradă, om cu om, ochi cu ochi, ca într-o casă în care bărbatul lăsat singur se pierde în trupul lui Dumnezeu care pleacă, numai eu fac gesturi de disperare, în urma mea nu rămîne decît cerul bătut de nori prin care nu se mai vede nimic, femeia stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i răspund, dar zac singur într-o bodegă în a cărei turlă bat clopotele și strana de mult a
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
nimic, femeia stă în varul pereților și întreabă, numai eu știu să-i răspund, dar zac singur într-o bodegă în a cărei turlă bat clopotele și strana de mult a tăcut) - nu, desigur, nu toți cei care privesc același cer prin fereastra prin care dispar văd același lucru - ochii se fac luminițe prin orașul deasupra căruia norii se cern, femeia mă ține în brațe așa cum scriu pe imaginea ei toate aceste rînduri ca într-un tatuaj decupat de pe pielea de sub
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
sînge, poate fi chiar bărbatul care-și udă buzele cu o cîrpă înmuiată-n oțet întinsă de o mînă nevăzută, poate chiar mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care dispare în timp ce eu redau aici fiecare detaliu ca pe un cer senin amintirea unor nori și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
nori și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste orașul dispărut în cer - (închid paginile și dispar, plictisit ca sîngele în trupul altui om care ar fi dorit să vadă totul și nu mai vede nimic).
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău și-al meu, ca-ntr-o văpaie Lin pîlpîind, care deși se-ndoaie Iar se ridică-n cerul rupt de nori Frumoși, lin strecurînd dulci curcubeie Deasupra coapselor ce ni se-ncleie...
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
numere eroii revoluției Atunci când vine Crăciunul oamenii râd eliberați și așează cadouri cuminți pe asfaltul înmuiat de zăpadă de la intercontinental unde crucile mici se trezesc când începe ziua pe magheru și se duc la serviciu cu părinții lor ridicarea la cer Îmi fac cadou de ziua mea libertatea de a pleca dintre oameni de a mărșălui în toate marile capitale ale lumii în pelerinaj libertatea de a dispărea la cerere publicului, îmi fac cadou de ziua mea o nouă absență care
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot urcam, trecusem de aer, trecusem de rămășițele aerului și eu rodeam funia, plutind prin ceruri îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară și cu furie rodeam funia și ea deloc nu se subția. chiar și când îmi suflecam pantalonii în țărâna lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și eu ușor, ușor, ca un zmeu de hârtie creponată, mă ridic în cerul de primăvară și lumea, jos, jos, își frânge marginile ca vârâtă într-un sac. și mă așez ca pentru rugăciune între nori, au fost doar carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
aidoma unei ființe începură să facă drumul înapoi toate intersectîndu-se bulucindu-se într-o oglindă ce se teme de lucruri cum un copil se teme de-ntuneric. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia în seamă inumanul cer rotindu-se cum o sfîrlează Soarele gîfîind amenințător cum un tren ce se-apropie de gară. Vîrstă Nimic nu se mai face dacă nu contrafaci începutul sîrguincios contabilizînd aceste hîrtii ce s-au trezit înaintea ta cîte-un cuvînt în altul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
o pudră la orizont nori albi prețioși ai zice un serviciu de porțelan imprimat. Deus absconditus Dumnezeu se-ascunde aidoma unui șarpe într-o gaură de șarpe Dumnezeu se-ascunde aidoma unei furnici într-un mușuroi de furnici Dumnezeu se-ascunde-n Cerul în care te-ascunzi și tu. Poetul Își stoarce Destinul astfel cum pictorul stoarce un tub de vopsea țelul său: o imagine în care de la un timp să nu se mai recunoască (îl vom recunoaște doar noi). Semn de carte
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate la arhivă umpli câteva ecrane printr-o apăsare de buton : pionieri, militari, sudori în șiruri de defilare marșuri și cântece piramide umane triumfătoare cum le-ai văzut, cum le-ai trăit chiar tu, copil "bestiale imagini
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]