1,976 matches
-
Sibiu, unde ajunge șef al Catedrei de artă teatrală. Din 2001 ține și cursuri pentru un masterat interdisciplinar organizat de Centrul de Excelență în Studiul Imaginii de la Universitatea din București, unde în 2003 este profesor asociat. În 2002-2003 e cooptat cercetător asociat la Facultatea de Litere, Departamentul artelor spectacolului, din Arras, Franța. În paralel cu activitatea didactică, din 1993 va fi director și director onorific al Editurii Unitext. În 1997 conduce câteva luni Direcția Instituțiilor de Spectacole din Ministerul Culturii și
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
iar până în 1952 ca documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei, Filiala Cluj, apoi ca psiholog. Arestat din nou în 1958, la mijlocul anilor ’60 se mută la București cu familia. Se angajează psiholog la Centrul de Reumatologie, mai târziu devenind cercetător în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. Colaborează la „Darul vremii”, revistă condusă de Victor Papilian, în paginile căreia debutează ca poet în 1930, la „Abecedar”, „Pagini literare”, „Herald”, „Societatea de mâine”, „Gândirea”, „Gând românesc”, „Luceafărul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Saeculum”, „Sfarmă-Piatră
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
baconskiene, își caută un „teritoriu liric” prin interiorizare. Pentru prima oară tatonează înțelepciunea tăcerii, temă care va da unor poeme din lirica ei târzie substanță și dramatism: „Toate cuvintele, toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între buze, de mult,/ Zâmbetul mult așteptat.” Cartea marchează „un alt anotimp al ființei”, cu amintirile - „mătănii lunecând între degete” și poate fi citită ca document liric al trezirii
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
învățători refugiați din Basarabia. A urmat Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1964-1969). Și-a luat doctoratul în filologie (1991) cu lucrarea O carte populară necunoscută. Viteazul și Moartea. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În anul universitar 1990-1991 funcționează ca lector la Universitatea „Kliment Ohridski” din Sofia, iar ulterior va fi cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1992
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
1978 frecventează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, secția limba și literatura română - limbi clasice. Inițial predă limba și literatura română la o școală generală, apoi la Liceul Pedagogic din Iași, iar în 1983 devine cercetător la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor (ulterior Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) din Iași, în colectivul de redactare a Dicționarului limbii române. În 1990 obține postul de lector la Catedra de limba română a Universității ieșene, iar
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
a fost și redactor-șef al revistei „Mugurași”, publicația Liceului „N. și I. Anastasescu” (1938). Colaborează la „Școala Ialomiței”, unde își face debutul în 1934, la „Preocupări literare”, „Drum” (Roșiori de Vede), „Cum vorbim” , „Revista de etnografie și folclor”, „Teleormanul”. Cercetător al tradițiilor, N. înțelege tradiția într-o accepțiune pe care nu o restrânge la creațiile populare, el fiind interesat și de tradiția creștină a românilor, de cartea de cult, pentru a cărei studiere și conservare pledează în Cărți mucezite (1938
NEAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288385_a_289714]
-
literatura română veche. Lucrează la Arhivele Statului (Filiala Dolj), funcționează ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fiind aici și director (1974-1985), este redactor la Editura Scrisul Românesc, unde în 1991 va deveni redactor-șef, este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C. S. Nicolăescu-Plopșor” și cadru didactic la Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Craiova. Debutează la „Ramuri”, în 1970, publicând o scrisoare inedită a lui Al. Macedonski. Colaborează și la „România literară”, „Luceafărul”, „Analele Universității
NEDELCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288397_a_289726]
-
vast corpus de documente, în calitate de coordonator al lucrării G. Bariț și contemporanii săi, distinsă pe parcursul apariției cu Premiul „N. Iorga” al Academiei Române (1978). A condus Secția de istorie literară a institutului academic clujean, contribuind la formarea unui grup de tineri cercetători, între care s-au numărat V. Fanache, Mircea Popa, Elena Stan, Aurel Sasu, Valentin Tașcu, ca și Maria Protase, Georgeta Antonescu, Livia Grămadă. În paralel, P., angajat la Universitate, mai întâi ca asistent în catedra condusă de D. Popovici, parcurge
PERVAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288765_a_290094]
-
un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o termină în 1959. Lucrează ca pedagog (1959) și profesor suplinitor la două licee din București, iar în 1961-1962 este cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române. În 1962 devine asistent la Institutul Pedagogic din București, de unde în 1964 trece la Facultatea de Limba și Literatura Română, în cadrul Catedrei de literatură universală, apoi la cea de literatură română
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
profesor pe G. Călinescu, din care își face, ca și Al. Piru, un model. Paleograf la Arhivele Statului din Iași, arhivist la Direcția Generală a Arhivelor Statului din București, bibliotecar principal la Biblioteca Academiei, P. ajunge în cele din urmă cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor, condus de G. Călinescu. Debutează în 1956, la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, cu un eseu despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu, în care urmărește evoluția scriitoarei de la „psihologism, senzualism, lirism
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
Nicolae Nestorescu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie (1961-1966). Între 1966 și 1969 a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cu preocupări în studiul limbii literare. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unde, printre altele, a condus zece ani sectorul Documente și manuscrise literare și a fost, în mai multe rânduri, redactor și redactor-șef adjunct la „Revista de istorie și teorie literară
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
și a așteptărilor comportamentale, iar apoi fiecare este aplicată la date spre a oferi o perspectivă de înțelegere diferită. Aspectul care se vrea subliniat foarte clar este acela că narațiunile ad hoc, nestructurate nu contribuie semnificativ la științele sociale. Un cercetător creator descoperă noi mijloace, chiar și în cazul unei observații singulare, de a contribui în mod eficient la o explicație sistematică. Studiile de caz esențializează așadar tensiunea dintre particular și general din științele sociale. Toate persoanele, evenimentele și instituțiile din
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
13tc "Cursul 13" Arta cercetării în științele socialetc "Arta cercetării în științele sociale" Rezumat. Acest curs recapitulativ conține trei părți, un rezumat al temelor de bază, considerații asupra valorii metodelor de cercetare în științele sociale și un îndemn pentru tinerii cercetători la practicarea cu inteligență, angajament moral și modestie a acestui meșteșug. Argumentele controversate ale cursului se află în secțiunea de mijloc ce răspunde unor serii de critici bazate pe presupusa lipsă de importanță, amoralitate și imoralitate a științelor sociale. Unul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lui Traian Ionescu-Nișcov, slavist. Urmează școala primară și liceul la București, luându-și examenul de absolvire în 1954. Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura germană (1959). Din 1962 până în 1998 a fost cercetătoare la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. În 1970 și 1971 a efectuat o specializare la Universitatea din Tübingen, ca bursieră a Fundației „Alexander von Humboldt”, iar în 1991 a beneficiat de un stagiu de documentare
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
toate acestea, referințele bibliografice În multe dintre lucrările de exegeză sociologică includ cu mult mai puțin din titluri opera lui K. Marx decât din scrierile altor sociologi netraduși. Și acum revenim la o chestiune esențială: lipsa oricărui interes din partea tinerilor cercetători pentru gândirea marxistă. Există Însă o atenție specială pentru perioada comunistă. Cum poate fi Înțeleasă această perioadă fără studiul sistematic și aprofundat al ideilor lui K. Marx? Din această cauză, analizele făcute asupra unor procese sociale, evenimente sau fapte sociale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Vădeni, j. Galați), folclorist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Smarandei (n. Dabija) și al lui Ioan Oprișan, țărani. A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Pechea și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, unde se formează sub îndrumarea lui G. Călinescu. Ca bursier Humboldt al Universității din Bonn (1974-1975), întreprinde cercetări pentru realizarea lucrării Relații și similitudini între revistele literare germane de familie
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
lucrase în laboratorul soților Mărie și Pierre Curie (părinții lui Irene Curie, căsătorită cu Frederic Joliot), în perioada în care își pregătea teza de doctorat cu titlul “Cercetări asupra constanței radioactive a poloniului”, si semnalase, încă din 1924, celor doi cercetători descoperirea să ca urmare a unor serii întregi de experiențe ingenioase și planificate, decurgând logic din una în alta. Ea a obsevat că plumbul din containerele folosite iradia și după îndepărtarea poloniului radioactiv. A studiat același lucru pe zinc și
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Corneliei Papacostea (n. Manasia), profesoară în învământul secundar, și a lui Victor Papacostea, profesor universitar, comparatist. Urmează Facultatea de Istorie-Geografie a Universității din București, cu profesorii Gheorghe Brătianu, Alexandru Elian, Ariadna Camariano-Cioran, Const. C. Giurescu. A fost membru fondator și cercetător al Institutului de Studii Sud-Est Europene din București. Își susține teza de doctorat în 1979, cu tema Tendințe laice în literatura din Principate (1774-1830). Colaborează la revistele „Revue des études sud-est européennes”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie
PAPACOSTEA-DANIELOPOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288665_a_289994]
-
de Științe Sociale, unde ține cursuri în cadrul sectorului pentru doctoranzi, condus de Jean Piaget), Lausanne și Sion (Centrul de Formare a Profesorilor). Întors în țară, este conferențiar la Institutul Central pentru Perfecționarea Personalului Didactic, Catedra de psihopedagogie specială, și totodată cercetător științific la Institutul de Psihologie al Academiei Române. După 1989 activează ca director al Institutului pentru Persoanele cu Handicap. Simultan ține cursuri de psihologie la universitățile „Spiru Haret” și Pro Humanitas. Debutează în revista Liceului „Matei Basarab” (1945), îndrumată de Perpessicius
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
cavaler”-profesorul ce își apără cu cerbicie toate privilegiile. Universitățile europene se străduiesc acum să reformeze din temelii ciclul de studii al doctoranturii, să înlăture zgura tradițiilor feudal-nobiliare și să stabilească parteneriate cu alte structuri, inclusiv industriale, pentru formarea tinerilor cercetători. Rezistența la schimbare este însă puternică: cariera de cercetător nu este atractivă pentru tineri, datorită lipsei stimulentelor academice, sociale și pecuniare; profesorii argumentează pentru conservarea unor drepturi de proprietate intelectuală și pentru alte privilegii tradiționale; costurile sunt de multe ori
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1979-1983), în timpul studenției fiind redactor și cronicar literar la „Echinox”. Este repartizat ca profesor de literatură română la Liceul Industrial nr. 2 din Oradea, unde lucrează până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1980), colaborând cu poeme, eseuri, cronici literare și traduceri (lirica și eseuri filosofice) și la „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Interval”, „Poesis”, „Calende” ș.a. Debutul
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Analele Universității București” cu studiul Concepția lui Delavrancea despre artă, M. publică apoi numeroase studii și articole în presa literară, susține comunicări științifice și conferințe, participă la simpozioane în țară și străinătate. Cadru didactic de vocație și de excepțional devotament, cercetătoare în domeniul istoriei literare și în teoria poeziei, caracterizată prin acribie și excelând prin meticulozitate, M. ambiționează exhaustivitatea. Se specializează în literatura română a secolului al XX-lea, analizând-o în context european cu fină pătrundere analitică și cu metode
MOLCUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288209_a_289538]
-
a colonizat treptat întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în aventura cunoașterii. Că nu era tocmai așa, romanticii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1967 încoace că ar fi știut cine le finanța activitățile. Giles Scott-Smith, The Politics of Apolitical Culture: The Congress for Cultural Freedom, the CIA, and Post-War American Hegemony (Routledge, New York, 2002) este o bună analiză critică, semnată de un tânăr cercetător care a mai dat și câteva articole foarte informative și, în opinia mea, judicioase. Mai multă vâlvă a făcut cartea senzaționalistă a jurnalistei și cineastei Frances Stonor Saunders, The Cultural Cold War: The CIA and the World of Arts and
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale lui Kant, au un caracter preponderent metodologic. Cu atât mai remarcabilă ne apare convergența lor cu unele concluzii ale analizei kantiene, pe linia elaborării unui concept al cunoașterii orientat spre formă. Hermann von Helmholtz, socotit cel mai de seamă cercetător german al naturii din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a conceput dualitatea conținutului și a formei cunoașterii în termenii distincției dintre experiențe senzoriale, care iau naștere prin acțiunea stimulilor asupra organelor noastre de simț, și concepte, care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]