900 matches
-
paloșul din mână. Pe loc trei seimeni se repeziră și, luându-l de brațe și de păr, îl scoaseră în drumul mare. Acolo, cu lovituri de iatagan îl hăcuiră până când din trupul ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce se zbătea se scurse tot sângele. Din cerdacul înalt, Stanca, albă ca varul, privea sprijinindu-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-se de bătrânul Preda. Când trupul zvâcni pentru ultima oară, din gâtul uscat al tatălui străbătu un răcnet prelung. Hoarda dezlănțuită se repezi spre cerdac. Jupâneasa Stanca, mută, se trase cu spatele în casă, trântind ușa de stejar, iar pe cerdac boierul Preda și Tudora, ținând în brațe pruncul Zamfirei, rămaseră la voia mulțimii. Când unul dintre seimeni ridică arma să-l pălească pe bătrân, ca scoasă din minți urlă Tudora: — Stați!... Mulțimea se opri, de parcă un farmec se abătuse asupra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai pomenise nicicând așa ceva; se lăsă o tăcere grea. Zloata și spaima înfioraseră toți privitorii. Din depărtare se auzeau vaietele orașului pustiit. Un bărbat ieși din casă și aruncă spre ceata bandiților două pungi cu galbeni. Gloata, privind spre stâlpul cerdacului și spre zidul mânjit de sânge, ieșea cu spatele din ogradă. Porțile s-au închis. S-au înhămat caii rămași nefurați. Boierul Preda dădea porunci plângând încetișor. Pe Papa l-au adunat din drum ca să-l spele și să-l
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în uliță se întoarse să vadă dacă-l însoțesc cele două slugi care-l păzeau, umbrele lui de la Istanbul cum obișnuia să le spună. Tot așa stăteau și acum doi ani în aceeași sală mare, cu ușile larg deschise spre cerdac. Tot așa așezate pe jos, țigăncile mamei scărmănau lâna pentru plăpumi. Iat-o pe Manda, cu cafele ca odinioară, doar că atunci maica mare le comanda tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și stăpânească enervarea. Casele brâncovenești erau tot cele bătrânești, privind către Dealul Mitropoliei, doar că în urmă cu vreo douăzeci de ani, mare logofăt fiind, Constantin Brâncoveanu le a adăugat un foișor înalt deasupra sălii mari ce dădea în cerdac. Scara care urca acolo cu trepte de piatră abrupte pornea din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a fost supraetajată. Casele Brâncovenilor se văruiau în fiecare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Dealul Mitropoliei, doar că în urmă cu vreo douăzeci de ani, mare logofăt fiind, Constantin Brâncoveanu le a adăugat un foișor înalt deasupra sălii mari ce dădea în cerdac. Scara care urca acolo cu trepte de piatră abrupte pornea din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a fost supraetajată. Casele Brâncovenilor se văruiau în fiecare an de Paște și acum, după o lună, zidurile, turnul, cerdacul, totul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din cerdac și se învârtea ca un melc, într-un fel de turn care a fost lipit de clădire atunci când casa a fost supraetajată. Casele Brâncovenilor se văruiau în fiecare an de Paște și acum, după o lună, zidurile, turnul, cerdacul, totul era alb strălucitor. Selin, mirat de atâta curățenie atunci când sosise la București, a întrebat un slujitor de ce este totul atât de alb. Omul s-a făcut roșu la față, s-a codit un timp și i-a spus șoptit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin ferestrele lungi, fără geamuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu un surâs copilăresc. Din sala mare, aruncând o ultimă privire tavanului boltit și zugrăvit, întruchipând drumul lui vodă făcut cu nouă ani în urmă la Adrianopol, spătarul își conduse nepoata într-o trecere intermediară dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre lac. — O clipă, se scuză doamna Stanca, aș vrea să mai văd o dată lacul și lebedele. Doamne, cât de cenușii îmi par bobocii față de părinții lor... și un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-o explozie de culori, pridvorul bisericii în care stătea preotul cu barba
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urcându-se în sus spre gât. Porni agale, mirându-se că de la ferestre nu-i face nimeni semn cu mâna. Micșoră ochii până la o linie și în imaginea clădirii formată între gene i se păru că printre stâlpii albi ai cerdacului distinge o siluetă de fată care se grăbește să-l întâmpine pe scări. Deschise ochii mari, nu era nimeni, dar într-o încăpățânare naivă încercă să ghicească cine era fata. Nu era Bălașa, că ei nu-i plăcea la Mogoșoaia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veșnic prezent, melancolic, gânditor, cu ochii țintă spre ea - uneori îmi luam curajul s-o privesc drept în ochi - veșnicunde era ea, veșnic pe o bancă în preajma ei. Apoi, cum mă sculam, treceam pe la ea. Avea o casă cu un cerdac lung spre drum. Treceam, mă uitam pe furiș oarecum, dar tocmai de asta destul de... suspect. Treceam înapoi. Apoi după amiază iar treceam spre casă. Toată vremea făceam analiză. Mă iubește ori nu? Interpretam toate privirile ei, toate faptele, locul unde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ochii de mine - un zâmbet necunoscut încă, abia schițat, un zâmbet de provocare, un zâmbet de femeie, al femeii care abia începea se apară în cei șaisprezece ani ai ei... Aproape în fiecare seară stau de vorbă cu Adela în cerdac. Doamnele se retrag devreme. Adela arată o simpatie atentă, aproape supusă "maestrului". E mai personală însă în opinii decât altădată. Dar ce se petrece în ea? Când vorbește, totdeauna parcă ar mai avea ceva de spus. Are reticențe subite și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
umerii. (E atât de femeie și de copilăresc suavă!) I-am ținut mâna într-a mea poate mai mult decât trebuie. M-a luat acasă la ea. M-au oprit la masă. (Aceasta se întîmplă mereu.) Seara, am stat în cerdac, cu două lumânări în globuri de sticlă, ca întotdeauna. Mi-a povestit drumul ei la Piatra, cu impresii, stil și înțepături femeiești: "Ai văzut vreodată Ceahlăul din Dealul Balaurului? O colosală miniatură a lui însuși, un bibelou uriaș cu subiectul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și a dat storul în jos, ca să se culce... Există în univers imagine mai încîntătoare decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, alene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? Adela era în cerdac cu doamna M... Treceam la poștă. Am salutat. Ea, cu o înclinare din cap abia perceptibilă, mi-a zâmbit toată. E o spontaneitate, uneori, o uitare de sine în femeia asta, stăpână pe faptele ei până la calcul, care îmi dezarmează
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mișca venind din munte. - Ne-apucă ploaia! Să fugim! Am pornit repede la vale. Dar ploaia trecu cotropitoare peste Târgu-Neamțului, înaintînd triumfal înspre Moldova și trimițând până la noi frânturi umede de vânt, ca niște șfichiuri nevăzute. Doamna M... era în cerdac. - Am o foame de lup! strigă Adela de pe scări și se repezicu gura deschisă la doamna M... s-o mănânce... în sărutări. - Ce-i cu voalul tău, Adela? Și de unde ai găsit tu atâția scai? Ai făcut nebunii destule? - Destule
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin la inimă coanei Anicăi. Am să laud evreica asta tot timpul mesei." Dar n-a fost nevoie să aștepte masa. Coana Anica era în cerdac. Adela și-a jucat rolul perfect, căci, de la doamna Sabina a trecut la neamul evreiesc întreg, profesând în pofida coanei Anicăi un filosemitism absolut, agravat cu declarația că toate prietenele ei din școală erau evreice, Betty Goldenberg, Rașela Weissmann, Suzana Haimsohn
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când îi era somn... Părea că-i expiră voința... Acum doarme în căldura propriului ei corp tânăr, cu umerii largi, cu sânul delicat... I-am scris să-mi răspundă dacă n-a răcit. (Aseară, când am ajuns aici, termometrul din cerdacul meu arăta zece grade.) "Cum puteam răci, când temperatura era atât de ridicată? - Adela." Ridicată? Temperatura mea? Atunci mă persiflează. A ei? Atunci mă persiflează și mai crud. Iar dacă nu mă persiflează... Imposibil!... Dimineața asta s-au petrecut mici
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Atunci mă persiflează și mai crud. Iar dacă nu mă persiflează... Imposibil!... Dimineața asta s-au petrecut mici evenimente extraordinare. Erau abia zece ceasuri când m-am dus la ea. Niciodată încă n-o vizitasem înainte de prânz. Am găsit în cerdac pe cele două doamne. Doamna M..., mai bine dispusă în ultimele zile, îmi vorbea de Văratic. Adela, în odaie, își isprăvea de aranjat părul la oglindă, care-i încadra bustul în rama ei cafenie. Vedeam două femei, din fiecare o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se perindau prin cap, într-o solilocvie mută... La un moment, privindu-mă serios și fix, plecă ușor capul, schițând gestul care înseamnă "da"! La plecare, m-a condus până la poartă. Când eram destul de departe, ca să nu audă cei din cerdac, am întrebat-o, afectând un interes pur intelectual, de informație, ce a voit să-mi spună cu semnul ei afirmativ. - Nu știu despre ce vorbești, a spus ea prea repede. Apoi,atingîndu-mi în treacăt cu degetul pălăria, pe care o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai exact, lucide, ceea ce e același lucru. După prânz, ploaie măruntă și rece. Tăcere pretutindeni. Parcă n-a fost niciodată lume și zgomot. Adela m-a însoțit până acasă. Întețindu-se ploaia, a intrat la mine. Am stat, firește, în cerdac. A fost serioasă și simplă. A fost fata de altădată. Cu fața ei copilărească și cu talia acum ascunsă în pelerină, iluzia era totală. Eu m-am conformat instinctiv. Am fost "maestrul". N-am îndrăznit s-o întreb din nou
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor. Dacă pelerina n-ar fi schimbat-o în fata de altădată și dacă nu era în cerdacul casei mele, oarecum în puterea mea, desigur că nu i-aș fi spus să se căsătorească. Dar strategia mea fu pedepsită. Acel "poate" îmi duce gândul până la ipoteza unui bărbat cu care s-a și înțeles. Poate chiar să-și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe cap, până aproape peste ochi. Trebuia să ne întoarcem cu totul ca să ne vedem. Îmi părea o școlăriță îndrăzneață și cochetă. Ce fragedă e fața unei femei tinere încadrată de gluga neagră a pelerinei! Am găsit-o plimbîndu-se în cerdac. M-a invitat să stau și a continuat să se plimbe. Mi s-a părut puțin agitată și puțin izolată sufletește de mine. E pentru prima oară când ea se plimbă și eu stau jos. Orice om care umblă are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zi după începutul ei, are ceva comic. Și a venit așa de discret și de modest - o ușoară picurare pe frunzele copacului de la geam, într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor. Dar aerul modest era - furișare. Am găsit pe Adela în cerdac, îmbrobodită și cu o haină scurtă, blănită. Fața ei ieșea atât de mică și de spirituală din broboada neagră de lână împletită! Și gândul că haina groasă îi păstrează căldura... Citea Război și pace. E abia la volumul al doilea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]