650 matches
-
care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
romanul, pentru care aveam un contract cu o editură serioasă. Mă gândeam, ca În anul ce vine, să repet această vacanță de lucru, mai ales că cei doi soți nu cereau mult pentru găzduire și mâncare și, erau discreți și ceremonioși, ceea ce se portivea foarte bine cu pretențiile mele, de la o asemenea pensiune rurală. Era anul 1923, războiul se sfârșise, rănile se mai cicatrizaseră și era păcat să nu profit de liniștea și confortul unui asemenea loc.. Am făcut cunoștință, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el pe un taburet, se vede că vorbeau ceva ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a aruncat din mers pe trupul bondoc haina de piele și a plecat salutând ceremonios. După zece seara, când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție? Și ce i-ai spus? Păi, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să se urce în picioare pe laviță ca să ajungă la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea roșind brusc ca și cum ar fi spus ceva neîngăduit. Se gândise desigur la compoziția lui Weber pe care o cânta orchestra.) Nu i-am răspuns nimic, pentru că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai redutabil este, însă, cel format din "Monseniorul" (Adrian Popescu) și "Biju" (Ioan T. Morar). Preocupat de Sfântul Francisc, "Monseniorul" nu e, totuși, un "franciscan". Are un apetit apreciabil și resursei nebănuite de umor. "Biju" îi vorbește pe un ton ceremonios, ironic: "Monseniore, pot să vă pun sacoșa lângă a mea?" Intrând perfect în joc, "Monseniorul" îi răspunde cu o onctuoasă smerenie, prefăcută, bineînțeles: "De acord, fiul meu". Am înțeles demult, și din ce în ce mai bine, că problemele mele vin din faptul că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fost și hram la biserică, cu petrecere mare, cu țărani gătiți. Peisagiu bucolic. Pe drum, căruțele musafirilor. Hora. Câte un țăran beat încerca să tulbure petrecerea, dar ceilalți făceau ordine. Lăutarii țigani erau neobosiți. Noi eram mari personagii acolo, salutați ceremonios, la biserică invitați în locul de onoare. În definitiv, nu prea îmi dau sea-ma ce credeau ei despre noi. În seara hramului, chefliii ne surâdeau șiret. Prevăzători, ne-am întors din vreme acasă. Noaptea veneau pe fereastra deschisă chiote de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
început, au făcut transformări. Mirosul doctoriilor invadează toată casa. Domnul Axente nu mai incomodează, iar în definitiv, este în casa lui. Se mișcă de pe un scaun pe altul și vrea neapărat să-și dea și el părerea. Cu mine e ceremonios și în fața mea nu face nici cel mai mic gest de autoritate, dar Ioana mi-a povestit că a fost toată viața lui un despot, înspăimîntă încă pe oamenii cu care are relații și pe cei mai apropiați chiar ii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Carol cea din beznă, spectrul, personajul ex machina zâmbi și trecu mai departe. De asemenea, devenea din ce în ce mai agresivă. Odată, când trecea pe Fortune Green Road, un zugrav își lăsase bidineaua deoparte și îi complimentase silueta zveltă - asta ca să mă exprim ceremonios -, iar ea se întorsese la el și îi strigase „Băga-te-aș undeva!“, după care se îndepărtase fericită. Dan nu observase schimbarea, poate și pentru că era obișnuit s-o vadă zi de zi. Rutina anulează capacitatea de reflecție, iar Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iată că am observat un scaun liber. Singurul scaun liber. Oribila geantă neagră ce îmi provoca atât de multă teamă am îndesat-o sub el, dându-i un șut. - Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un alt trup și cu un alt suflet, cu alte simțuri decît ale noastre, un om de vată sau de hîrtie, ar cădea prin cine știe ce miracol în universul de fetișuri fabricat de noi într-o noapte, și minunat de mulțimea ceremonioșilor cuprinși de-o stranie dorință de a petrece, ar strîmba pirostriile ruginite ale lumii noastre, ne-ar răsturna valoarea tuturor noțiunilor, brusc”. Răsturnarea valorilor dezvăluie caracterul de butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la pensie, luându-l drept cine se dăduse, îi confirmă că Felicia era studentă în primul an și chiar îl rugă să-i comunice fetei să aducă fotografii pentru legitimație și o adeverință. Ușurat și vesel, Victor îi mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fac o plecăciune adâncă în fața Vasiliscului. Pe cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai să vezi că vechea ta cicatrice va începe să se vindece. Dumnezeu a învățat și el câte ceva de la diavol, nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
te afli sub cascada sacră (Cascata Sagrada), sau te pot bântui chiar când te afli liniștit în patul tău de la pousada. La o săptămână după ce vei fi suferit o operație spirituală, ele te vor vizita noaptea, unde le vei primi ceremonios în cămașa ta albă, în așternutul alb și imaculat, cu un pahar cu apă fluidizată la capătul patului. Ele vin negreșit, la o săptămână de la intervenție, pentru a îndepărta "firele" sau reziduurile operațiilor spirituale. Iar tu dimineața va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de dantelă. Față în față cu sentimentele mele, mă simt tot mai împăcată. M-am îmbrățișat cu fiecare în parte și-am anunțat ceremonios marea clipă a despărțirii. Cele mai alese dintre ele au făcut o reverență sinceră. Cele neclare și amestecate mi-au făcut un semn discret din mână. Și aici drumul meu se termină... M-am întors acasă și i-am invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
străvechi, ca de altminteri și vecinul său, Antonio da Peretola, jurist și notar, ilustru expert În ambele Drepturi, continuă el, Îndreptându-și degetul spre un chip cu trăsături ascuțite și echivoce, ca ale unei vulpi. Bărbatul răspunse cu o plecăciune ceremonioasă. — În serviciul Curiei romane, Îmi Închipui, zise Dante, Încercând să Își ascundă răceala. — Șeful Cancelariei Sanctității Sale. Cândva, confirmă vulpea. Însemnele și prestigiul rangului său erau dezvăluite de lanțul greu de aur și de inelele ce Îi Împodobeau degetele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îl văzu apărând pe Veniero, care ieșea În compania schimbătorului de valute. Între cei doi părea să existe o frumoasă armonie. Messer Domenico Îl Însoțea afară cu o grație neobișnuită, atingându-i cotul, pe când celălalt Își lua rămas bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că măsurase printr-o ocheadă rapidă bocceaua pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
teza lui convinsese micul auditoriu. Magistrul făcu și el un semn de aplauze laudative, ca și când ar fi dorit să Își manifeste aprecierea, fără Însă a răsădi În elevii săi sămânța primejdioasă a trufiei. Studenții Își luau rămas bun, după ce adresaseră ceremonioase formule de salut la adresa magistrului. Abia atunci Cecco d’Ascoli păru să observe prezența lui Dante, care rămăsese lângă ușă. Coborî grabnic de pe estrada pe care era ridicată catedra, deschizându-și brațele și sărutându-l pe obraji. — Messer Durante, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu și-a trimis vreo femeie înaintea noastră, doar a stat și ne-a așteptat în umbra cortului minunat, cu brațele încrușișate, uitându-se la noi în timp ce eu nu-mi mai puteam dezlipi ochii de pe ea. Nu-mi amintesc felul ceremonios în care a salutat-o tata sau ritualul prezentării fraților mei, unul câte unul și nici cum s-au oferit darurile și apoi cum am fost prezentate mama și cu mine. Eu n-aveam ochi decât pentru ea. Bunica - bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rotit de câteva ori deasupra noastră. Levi a zis că e semn bun, dar mesagerul scuipa ori de câte ori umbra păsării trecea peste poteca noastră. Fratele meu m-a lăsat la ușa lui Hamor, urându-mi cu o voce foarte puternică și ceremonioasă, destinată urechilor mesagerului, „să mă port așa cum trebuie să se poarte fiicele lui Iacob”. Mai ales că eram singura, am zâmbit eu. Mi se spusese să mă port frumos. Exact asta aveam de gând să fac. În următoarele trei săptămâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iubesc pentru totdeauna, chiar dacă ar fi fost să n-o mai văd niciodată. Noaptea am visat-o pe Rahela că-mi dădea o pereche de cărămăzi de aur, iar Inna îmi dăruia niște tuburi de argint. Iar eu primeam darurile ceremonios, plină de mândrie, având-o pe Meryt lângă mine. Când m-am trezit, fiul meu nu mai era. Speriată, am încercat să mă ridic în picioare, dar durerea m-a țintuit în pat. Am strigat, iar Meryt a intrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebându-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care a practicat-o a fost aceea de portar. Mulți ani păzise cu statura lui impozantă ușa unui bar de noapte. Dansatoarele bete îl alintau zicându-i „dragul nostru idiot”. Dar Dominic nu se supăra. Se apleca, le săruta mâna ceremonios, ca un general la un bal de la curte. Era mândru de uniforma lui și avea ținută. Beneficia în plus de un pumn greu cu care doborâse, se zicea, mulți scandalagii recalcitranți, aruncați în stradă ca niște cârpe. Odată a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâna prin părul de culoarea paielor ude, cu un gest mai puțin obosit, iar trăsăturile delicate, în ciuda faptului că o acnee puternică îi ciuruise fața, i se însuflețeau. În astfel de clipe înțelegeam că reticențele, afectările și uscăciunea lui protocolară, ceremonioasă, nu erau decât o mască sub care se ascundea un om viu, timid, vulnerabil și îndrăgostit până la disperare de viață. Dar nu treceam niciodată de această constatare pe care o făceam parcă numai pentru a-mi găsi în complexele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]