799 matches
-
Princeton University Press, Princeton, 1979 (care se poate citi împreună cu Idem, "Florența, Renaissance and Early Modern State: Reappraisals", Journal of Modern History, 56, 1984, pp. 285-3000; A. Molho, "L'amministrazione del debito pubblico a Firenze nel quindicesimo secolo", în I Ceti dirigenți nella Toscana del secolo XV, Papafava, Firenze, 1987, pp. 191-207; R. Pöhlmann, Die Wirthschaftspolitik der Florentiner Renaissance und das Princip der Verkehrsfreiheit, 1878 (rist. anast.: Amsterdam, Bonset, 1968); A. Verde, Lo Studio Fiorentino, 1473-1503. Ricerche e documenti, vol. 4
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
p. 35, n. 4.) 75 Pentru referințe la privilegiile comerciale ale lui Manetti în regatul Napoli, vezi Riccardo Fubini, "Classe dirigente ed esercizio della diplomazia nella Firenze quattrocentesca. Rappresentanza esterna e identità cittadina nella crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Florența, Papafava, 1987, p. 176 n. 187. 76 Elio Conți, L'imposta diretta a Firenze nel Quattrocento (1427-1494), Istituto Storico Italiano per îl Medio Evo, Romă, 1984, p. 349, descrie discuția din 6 Martie 1453
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Cambridge University Press, Cambridge, 1984, passim. 9 De mare valoare pentru abordarea urmată aici este eseul lui Riccardo Fubini, "Classe dirigente ed esercizio della diplomazia nella Firenze quattrocentesca. Rappresentanza esterna e identità cittadina nella crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Papafava, Florența, 1987, pp. 117-189. 10 După Donald Queller, The Office of Ambassador în the Middle Ages, Princeton University Press, Princeton, 1967, p. 3, nota 1, în epoca merovingiana termenul commissarius era interșanjabil cu cuvintele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Firenze tra Medioevo e Rinascimento, Rusconi, Milano, 1986. 11 Vezi, de exemplu, splendidul text publicat de Balestracci La zappa și, de acelasi autor, "Le memorie degli altri". [Duccio Balestracci, "Le memorie degli altri. Ricordanze, libri di conți e cronache dei ceti al margine della scrittura nel'Italia medievale", Cultura e società nell' Italia medievale. Studi per Paolo Brezzi, Istituto storico italiano per îl medioevo, Romă, 1988, pp. 41-58; La zappa e la retorica. Memorie familiari di un contadino toscano del Quattrocento
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ședința sub preșidenția mitropolitului Moldovei și Sucevei, Sofronie Miclescu. Se face apelul nominal la care răspund 49 deputați. Înainte de a se procede la alegerea de domn, Costache Hurmuzache, raportorul comisiunei însărcinată cu redactarea unui proiect de mulțămire cătră puterile garante, cetește proiectul care are următoarea cuprindere: "1. Adunarea electivă a Moldovei rostește a sa adâncă recunoștință puterilor ce au subscris Tractatul de Paris pentru recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române, înscrise în capitulațiunele lor cu Imperiul Otoman. 2. Adunarea electivă, înaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române, Unirea țărilor surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se poate că în dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vor perpetua ființa și cu deosebire în impresiunele ce nasc din contemplarea marelor spectacole ale naturei, care ne fac să uităm neajunsurile unei vieți trecătoare față cu misterioasa vecinicie. Acolo este marele izvor de mângăiere, numai trebuie să știe omul ceti în cartea naturei și să-i înțeleagă cuvântul. Așadar, iubite cetitor, iată cu cine ai onoarea de a face cunoscință: Sunt născut la poalele munților Carpați în micul și veselul orășel Fălticeni, situat pe un platou între două râuri, Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
numai din considerațiune cătră bătrânul meu tată, care le inspira oarecare respect. Văzând așa, m-am simțit îmboldit de ambițiunea de a dovedi că merit situațiunea ce mi s-a dat. M-am pus cu hărnicie strașnică pe lucru, am cetit și răscetit din scoarță în scoarță codul Calimah, Regulamentul Organic, Cap. VIII și Sobornicescul Hrisov și, în câteva luni, având memoria proaspătă, neobosită, ajutat și de practica de toate zilele, am ajuns să fiu un factor principal în tribunal și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pentru țară. O mână de tineri iubitori de literatură și anume: d-nii Theodor Rosetti, Vasile Pogor, Titu Maiorescu, P. Carp, Nicu Scheletti, Iacob și Leon Negruzzi se adunau regulat o dată pe săptămână sara, de obicei la d-nii Pogor sau Maiorescu, ceteau piese din Shakespeare, versuri din Goethe, Heine, Victor Hugo, Musset și alții, discutau chestiuni filosofice și științifice culese din cetirea lui Darwin, Kant, Schopenhauer, H. T. Buckle, Auguste Comte, discuțiuni interesante care la sfârșit erau regulat întrerupte prin un ceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se părea bună. Îndată ce am sfârșit-o, a început să-mi lipsească această încredere, iar acuma, când eram pe punctul de a o ceti unui cerc de oameni gata să o scarmene fără milă, mi se părea proastă, oribilă, și, dacă nu mi-ar fi fost rușine, aș fi rupt-o în bucăți și eu însumi aș fi rupt-o de fugă pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cunoșteau Iliada și Odiseea și deși nici astăzi nu este dovedit că Homer a existat. Numele lui Dante, pronunțat de mine pentru că începusem să-l traduc, fu iarăși primit așa pe încredere, deși opera lui cu greu se mai poate ceti, fiind un anacronism literar cu totul în nepotrivire cu spiritul timpului de astăzi. Shakespeare și Goethe au fost aclamați fără discuțiune, iar Molière a căzut cu paritate de voturi. Așadar, stâlpii cei mari ai omenirei au rămas și în "Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lui M. I., în Galatz. Durere, fără ritm, rimă și mai ales fără simțire cam greu. Dl. E. B. Opriți-vă la actul întăi. Dl. P. V. G. Pământ, mormânt, mormânt, pământ. O! Dl. G. Oftări? Am oftat după ce am cetit. Dl. V. B., în Folticeni. Ne ameninți că n-om scăpa numai cu cele trimese. O! fiți îndurători!" Și așa mai departe. Apoi s-a dat lectură diferitelor compuneri în proză sau în versuri alcătuite mai toate de junimiști în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unde urma să se ție banchetul, am așezat noi micul teatru de păpuși acoperit cu niște perdele, care se puteau deschide prin tragerea unei sfori. Nimene nu știa ce-i în dosul perdelelor afară de Missir și de mine. S-a cetit mai întăi de Negruzzi corespondența cu autorii străini, apoi prostiile ce fuseseră publicate în cursul săptămânii prin diverse foi periodice, broșuri, placarde etc., spre a se lipi la dosar, și în fine scrierile de ocaziune aduse de membrii "Junimei", între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care era ascuns în dosul micii scene. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și altele și în cele din urmă despre influența Convorbirilor asupra literaturei române. Îmi vorbea preotul cu multă competință despre scriitorii din "Junimea": Alecsandri, Maiorescu, Eminescu, Negruzzi, Conta, Creangă etc., când deodată îl auzii pronunțând și numele meu. L-ai cetit pe acesta? îl întrebai eu... Cum de nu, îmi răspunse el, și imediat începu să citeze unele dintre novelele mele și să le laude într-un mod destul de măgulitor pentru amoriul meu propriu. Am tăcut și am surâs. Ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de colb prin rafturile librăriilor, pe când romanele lui Ponson du Terrail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trop hautes par en bas135. Dar să vă spun eu o altă ciudățenie, care ar fi de necrezut, dacă nu mi s-ar fi întâmplat chiar mie. Să vedem ciudățenia, adause Codreanu, făcând un semn din ochi tovarășilor săi. Eu cetisem nu demult cartea lui Odobescu Pseudo-Cynegeticos și fără mustrare de cuget îmi însușii următoarea anecdotă vânătorească, localizând-o după trebuință; alții au făcut mai rău decât mine, au braconat prin codrii literaturei și au tăcut pitic. Închipuiți-vă, zisei eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În ziua aceea m-am dus la cazino mult mai târziu ca să dejunez, și după ce am frunzărit ceva, căci mi se tăiase pofta mâncărei, am stat acolo de urât, neștiind ce să fac, răscolind toate ziarele, fără să le pot ceti, când deodată, pe la oarele 3, văd doi francezi care lornetau 175 marea cu multă atenție. "Ce să fie?", gândii eu, căci, cu toată ațintirea încordată a ochilor mei, nu puteam distinge nimic. Mi-am luat deci îndrăzneala, deși nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-i întâia oară când stau câte cinci și șase ceasuri în mare. Pe mine apa nu mă ostenește; când înot cu fața în sus îmi trebuie o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și prin somn instinctiv se ferește de margine, ba doarme chiar calare și nu cade, așa și eu nu mă duc la fund, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât un pas, iar pasul acela e cât se poate de ușor de făcut la 16 ani, când îți închipui că toate păsările ce zbor se mănâncă. O vedeam, deci, deseori în balconul ei cu ochii ațintiți pe-o carte, cetind cine știe ce romanuri, alteori îi zăream silueta prin perdelele străvezii ale odăiei. De la o vreme chipul ei mă urmărea cu îndărăpnicie. O vedeam în jocurile mele copilărești, în cărțile mele de studiu, în visurile mele de noapte, o vedeam pretutindene și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care m-a Îndemnat. C.B. Eu voi da samă de ale mele câte scriu. Miron Costin Am scris singur, dintru a mea știință, câte s au tâmplat de au fost În viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu, că au fost scrise În ini ma mea. Deci vă poftesc, cetitorilor, pre unde ar fi greșit con deiul meu, să priimiți, să nu gândiți că doară pre voia cuiva sau În pizma cuiva, ce precum s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Sf. nostru Părinte Francisc, amintindu-ne reciproc la Sf. Altar. Pr. Gheorghiță (Gheorghe Coceangă) Câlnic, 17 septembrie 1991 Prea Cucernice Părinte Provincial, Lăudat să fie Isus și Maria ! Chiar ieri, 16 septembrie, am primit scrisoarea Prea Cucerniciei Voastre. Am cetit-o și am analizat-o cu toată atenția. Situația gravă a sănătății mele, în chip special artroza bilaterală a picioarelor mele care “tace” numai în acest microclimat submediteranean din sudul județului Caraș-Severin, cere aplicarea părții a doua a prevederii can
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
desigur cea tipărită la 1768 de Mitropolitul Grigorie al II-lea al Ungrovlahiei. Pe peretele dinăuntru stă scris: «Acea(sta) sfântă păucenie a(u) cu(m)păra(t) satul nostru cu...ca s(ă) fie de trebuință celor ce vor ceti și acelor ce vor asculta cu inima curată și vor păzi poru(n)cile sfi(n)tii ev(anghe)lii. A sfintii bese(re)ca Streza Cârțișor (a) și cine s(-)ar ispiti să o fure să fie afurisit de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de sera, șî Dumineca la slujba dumnidieiască, precum șî în dilele de Serbatori; a stărui, ca copiii în Biserica sa stea evlavioși; - a propune invetiaturile scolare amesuratu Instructiunei din 17 Septembre 1862. Nr. sc. 45.; i se opresce lui a ceti cârți șî scrieri periodice seu Jurnale, care ca primejdiose seu însemnatu prin porunca bisericesca, seu episcopesca seu șî politica; a nu se întovarășî cu omeni neodicniti, șî turburatori; prin urmare este datoriu a se feri de reu șî a face
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
5 membri. Comitetul întocmea bugetul pădurii, scotea datele și venitele și ce nu să ajungea din venite să copere cheltuielile să impunea un arunc pe fiecare membru colon. La sfârșitul fiecărui an să ținea o adunare generală în fața fiecăruia președintele cetea rațiunea adică toate venitele și toate ieșitele pe anul trecut și bugetul pe anul în curs și ruga adunarea a-i aproba rațiunea și bugetul pe anul trecut. Dacă cineva nu era mulțumit cum s-a administrat, să punea la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]